miercuri, 30 decembrie 2009
Ce-am mai citit....
Hopenhaga/Greenpeace&co
In Danemarca am plecat ca activist Greenpeace. N-a fost excursie, n-a fost turism, a fost aventura. La final, am simtit ca mi-am facut armata de activist.
marți, 15 decembrie 2009
Un oras decupat din reviste
miercuri, 9 decembrie 2009
Dakino personal
miercuri, 18 noiembrie 2009
Eu.Ferentari. Prima vizita
Stau cu nasul lipit de geamul autobuzului. Ma simt in siguranta.
Se intuneca incet si singurele lumini sunt cele ale salilor de jocuri de pe marginea drumului si a autobuzului ce pare o masina zburatoare pe strazile de aici.
Sali de jocuri sclipicioase-Fast-food-Bacanie-Fast-food-Carciuma
Aici, pe Calea Ferentari oamenii au culori diferite. Eu ma uit pe geam tot mai insistent. Doua tinere isi fac loc cu coatele. Fata galbena poarta niste covrigi poleiti cu aur in urechi, cateva tricouri verzi-galbui mulate si o pereche de pantaloni care abia-i acopera formele generoase. Prietena ei isi flutura-n sus si-n jos telefonul mobil care zdrangane o manea. Buzele ei sunt ostentativ de rosii.
Nu stiu daca am dreptate, daca vad bine, sau daca am impresii gresite.
Pe masura ce ajung spre cartierul meu oamenii din autobuz se schimba. Mirosul se dilueaza. Oamenii isi schimba culorile...
duminică, 15 noiembrie 2009
Colega mea de camera musulmana
luni, 9 noiembrie 2009
Vegetarian in Istanbul
A fi vegetarian in Istanbul e un pariu pierdut cu tine. Amintirea senvisurilor de asta vara mi-a lasat gura apa de cum am coborat din tren. Un senvis cu multe legume, branza si o felie de sunca a fost prima ispita.
A doua ispita a fost un kebab si o lipie condimentata si unsa cu carne aromata....
Si cele 7 pacate culinare le-am ispasit cu alte kebaburi,alte senvisuri si alte mancaruri turcesti
Nu cred ca a mai ramas niciun vegetarian in Istanbul
vineri, 30 octombrie 2009
Istanbul:Ziua umbrelelor rupte
Pe drumul spre Marele Bazar se gasesc aceleasi tarabe cu rosii, fructe si senvisuri la 2 lire jumate. Toata lumea pare sa se fi adapostit de ploaie in bazar.
joi, 22 octombrie 2009
A fi vegetarian...
M-am hotarat intr-un supermarket sa nu mai cumpar carne rosie. Apoi, in drum spre casa m-am hotarat sa nu mai cumpar nici carne alba. Cand am ajuns acasa, m-am hotarat sa nu mai manac carne de nicio culoare.
De atunci s-a scurs vreo luna. Am trisat de cateva ori cu o bucata de snitzel si o gura de senvis, dar totul merge ok.
N-am nimic. Nu-mi cade nici parul. Nu ma simt nici lesinata de foame si nici nu visez la caltabosi prajiti in untura cand dorm.
Mi-am reconsiderat planurile culinare de viitor.....
Nu-mi interzic sa mananc carne alba in caz ca mor de pofta. Mi-am sters din memorie gustul hamburgeriilor, al fripturii topite in ulei, si al tocanitelor cu carne.
Intre timp, ocolesc cu succes raionul de mezeluri din orice magazin.
Daca am supravietuit sau nu, aflati peste inca o luna....
duminică, 11 octombrie 2009
Stiu, stiu...e vorba despre CEVA
Clujul merge incet. Oamenii parca abia s-au trezit din somn si la 3 dupa masa. Cand ii opresti pe strada si le vorbesti grabit despre centrale nucleare, deseuri radioactive de uraniu si energie regenerabila, te privesc ciudat, apoi te roaga sa repeti. Fiecare clujean are insa minima doza de bun simt incat sa te asculte.
Bucuresti
In Bucuresti cand ii spui cuiva ca militezi pentru energie regenerabila in defavoarea celei nucleare, reactiile bizare iti taie toate argumentele. In Bucuresti “Nu” e NU! N-ai cum sa convingi un bucurestean ca energia nucleara e rea, cand el se crede destept si are impresia ca Romania ar trebui asezata-n Sahara ca sa avem panouri solare si mori de vant.
Una dintre cele mai savuroase replici s-a rezumat la “N-am timp” ...”Haideti sa va spun despre ce e vorba...”....”Stiu, stiu...e vorba despre ceva”
Daca si tu crezi ca e timpul sa opresti constructia altor centrale nucleare in Romania. Daca si tu crezi ca a venit vremea investitiilor in energie regenerabila (btw Romania e pe locul 3 in Europa ca potential de energie verde). Semneaza acum petitia Greenpeace impotriva energiei nucleare!
vineri, 2 octombrie 2009
La piata..departamentul de lactate
joi, 1 octombrie 2009
Prea multa vacanta strica...
duminică, 20 septembrie 2009
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Casa intalnirilor-Martin Amis
Cartea asta te poarta pana-n beciurile Rusiei. Iti scoate ochii de occidental. Te lasa orb cu simturi de rus aflat la granita celui de-al Doilea Razboi Mondial. Te transforma intr-un sclav, iti umple corpul de paduchi si purici, mizerie si jeg si te lasa acolo, in lagar, vreo 10 ani. Apoi, te scoate la lumina, iti da o viata normala, aceleasi obsesii si neputinta de a scapa de tine, de trecut. Si apoi mai traieste daca poti...
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Cum a inceput totul...
Dupa aproape jumatate de an de planuit excursii in Europa, dupa schimbarea destinatiilor de zece mii de ori, am ales sa mergem catre sud. Am dat road trip-ul spre
Greece & the food!
Pentru mine Grecia a insemnat mancare.
Gazda
Cand am batut la usa lui Stefan* aveam 35 de euro in buzunar. Grecia se anunta a fi o aventura pe masura. Imi si imaginam: dupa desfraul culinar din Istanbul, in Grecia aveam sa mananc doar paine si iaurt. Stefan e insa bucatar. Ce-a urmat? Dezlantuire culinara pe acoperisul apartamentului sau . Am plecat din casa lui Stefan tot cu 35 de euro in buzunar. Stefan ne-a platit si biletele de bus. Traditia greceasca ridica ospitalitatea la un rang nebunesc, iar noi n-am putut decat sa ne bucuram.
Atena e un oras muzeu, incepand cu statia de metrou si terminand cu Acropolele. Pe timpul verii, studentii au intrare libera la Acropole (bilet normal 12euro), iar majoritatea muzeelor au zilele cu intrare libera( de ex.miercurea).
Din portul Pireu poti lua un feribot catre una dintre faimoasele insulele grecesti (o calatorie dus-costa aprox. 8 euro). Langa oras poti merge la una din plajele amenajate. Aici insa nici vorba de plaja superba, nisip fin si apa cristalina (mucuri de tigara, gunoaie in apa, si o mare fara valuri).
Mancare
Acasa la Stefan am mancat pentru prima oara omleta dulce. Reteta e simpla: oua, zahar, gem de piersici si felii mari de fructe. Totul seamana cu o clatita. Merita incercata alaturi de un pahar de lapte rece.
Daca tot ajungi prin Grecia, trebuie sa mananci souvlaki.
Grecia a fost mai mult o experienta "indoor" din motive ce tin de lene, guitar hero, cina pe acoperis si caldura mare afara. Asteptam anul viitor pentru mai multe detalii...
*L-am intalnit pe Stefan acum un an cand incercam sa fac un reportaj despre couchsurfing. De atunci am ramas buni prieteni. Cand mi-a spus ca pot veni oricand in Grecia, cu cine vreau, si ca pot sta cat vreau, am crezut ca ma cheama Sf.Petru in Rai. Si iata ca am fost....
miercuri, 9 septembrie 2009
Mirajul turcesc- Istanbul
Istanbul-casa cu desene
Baran, prima noastra gazda din Istanbul, ne-a intampinat in chiloti. Marturisesc ca nu ma asteptam la o primire atat de sincera . Casa lui e imensa, iar sufrageria e scaldata in lumini. Pe pereti sunt desene, multe desene. O chitara intr-un colt, niste tobe adevarate, o canapea de lemn si multe perne rosii. E prima casa cu pereti desenati pe care o vad. De pe fereastra sufrageriei se zaresc mormitele de vizavi. E cea mai amuzanta casa! Tobele prind glas. Toata lumea canta. Un cuplu de hippioti se joaca de-a bioenergiile. Fata nu e epilata nicaieri. Ciudata!
Istanbulul mi-a taiat respiratia.
Orasul e un creuzet. Seara un suvoi de oameni navaleste pe strazile de langa Taksim. In fiecare colt miroase a mancare. Totul e extraordinar de ieftin. Poti avea doua portii de mancare gatita pentru 3 lire (2 lire=1 euro).In barul in care ne-am oprit pentru un ceai, barmanul s-a asezat langa noi la masa, ne-a tradus meniul si ne-a recomandat ceaiul de banane ca fiind cel mai bun.
Neam de negustori, turcii stiu sa-si vanda marfa, orice marfa, oricum si cu oricat. E o traditie sa negociezi. Mie inca-mi este rusine.
Cand am ajuns noi incepuse Ramadam-ul. De trei ori pe zi vazduhul rasuna de rugaciunile cantate din turnurile moscheilor. Sunetul lor e covarsitor. Lumea merge mai departe. Se aud claxoane de masini. Acea voce ce cheama la rugaciunie sfredeleste ganduri, timp, mode. N-ai cum sa ramai indiferent.
Moscheea Albastra
NB! E considerat nepotrivit sa mananci pe strada in timpul Ramadam-ului. In Turcia e recomandat sa te imbraci decent pe strada. Adevaratele femei turce sunt imbracate pana-n dinti. Barbatii lor saliveaza dupa turistele de pe strazi.
Cand mergi pe strada te afunzi intr-o multime multicolora. Besiktas-ul e un alt centru al Istanbului. Marea e aproape. Paradoxal, in Istanbul nu exista nicio plaja.
Din oras poti ajunge cu usurinta la una din insulele Istanbului aflate la o ora distanta de mers cu vaporul. Cand am pasit pe insula, parca am intrat in alt film. Un mic oras desenat in realitate. Strazi si cladiri decupate parca din machetele arhitectilor sau din filmele western. Peste tot buticuri pline de dulciuri. In aer pluteste un miros de paine proaspata.
Istanbul-Casa de oaspeti II
A doua gazda din Istanbul s-a dovedit a fi un art director la Ogilvy, un pictor futurist, si fiul unei dintre cele mai celebre pictorite din Turcia. Mert ne-a cazat cand nimeni altcineva n-ar fi cazat 5 oameni ce-si anuntasera vizita nu cu mult timp in urma. Pe rafturile bibliotecii sale sunt carti, albume de arta, carti despre graffiti, un album imens despre pin-up girls. Rochet, pisica lui, zagarie rau si nu asculta cuvinte romanesti.
Dimineata am luat micul dejun pe terasa casei lui. Cateva pisici zburdau prin gradina. Doua broaste testoase se taraiau de colo-colo.
In ultima seara ne-am luat bagajele si-am plecat la gara. Ne-am intors inapoi dupa nicio ora. Pierdusem trenul. Mert ne-a primit cu bratele deschise. Ne-am uitat la animatii japoneze si la desene animate cu oi. A doua zi ne-am trezit tarziu si-am luat iar masa pe balcon.
marți, 8 septembrie 2009
Flag Hostel-Varna Bulgaria
O sala de asteptare mare si rece, frumoasa ca o curte regeasca si pustie precum o gara. Sala de asteptare din Ruse. Cativa dintre prietenii mei joaca ping-pong pe pardoseala din marmura. Din ora-n ora o voce zgronturoasa te trezeste. Prima mea noapte dormita in gara. 7 ore de asteptare.
Flag Hostel m-a dezamagit in primele 10 minute. Prea multi bani pentru nimic: 5 saltele,5 perne,5 prieteni si 5 cersafuri. Doua felii de paine prajita mai tarziu, putin gem si o cafea m-au facut sa-mi schimb parerea.
Dave, patronul hostelului, e ciudat de interesant. E un barbat trecut bine de 45-50 de ani, cu burta de bere si par carunt, rumenit de soare, si cu un puternic accent british. Spune “shit” mai des decat spune “Hello”.
Povestea faimosului hostel incepe prin 2002 cand Dave a cumparat hostelul de la un neamt ce-si dorea cu ardoare sa se pensioneze. Acum, Flag Hostel primeste turisti din toata lumea. Majoritatea celor care ajung aici vin fie pentru ca au auzit ca-i cel mai bun loc unde poti gasi distractie, bere gratis, si-un pat bun pentru trezirea de dupa.
Da, e adevarat la Flag Hostel primeste bere gratis in fiecare seara si vodka in fiecare dimineata. Filosofia lui Dave e simpla; “Da-le oamenilor ceva in schimb pentru banii lor”. Si totul se aplica aici. Dar Dave iti da bere gratis in fiecare seara nu pentru aburii de alcool, ci pentru socializare, pentru a-i aduna pe toti la un loc, pentru a lega prietenii. Cei mai multi revin la Flag Hostel.
Mic dejun la Flag Hostel
Cum te trezesti de dimineata primesti o cana de ceai, niste paine prajita si gem. Toate acestea din partea casei, plus niste vodka pentru doritori. In bucatarie e mult soare, o masa rotunda si multi turisti din toate colturile lumii. Tu, te simti ca acasa, intre prieteni. Dave se invarte de colo-colo si-si serveste oaspetii cu paine prajita.
NB! Varna e atat de ieftina incat poti manca 2-3 feluri de mancare pentru 5 leve (cam 3 euro)
marți, 1 septembrie 2009
Calatorind...
Istanbul: uimitor, coplesitor, impresionant
Acum. Undeva in Grecia.Soarele arde puternic....
Jurnalul de calatorie va urma.
vineri, 28 august 2009
Milan Kudera-Insuportabila usuratate a fiintei
“Momentul defecarii constituie dovada de zi cu zi a caracterului inacceptabil al creatiei. Una din doua: ori cacatul e acceptabil (si atunci nu ne mai incuiem cu cheia in closet), ori procedeul prin care am fost creati este inacceptabil. Astfel, acordul categoric cu fiinta are ca ideal estetic o lumea in care cacatul e tagaduit si in care toti oamenii se comporta ca si cand n-ar exista. Acest ideal estetic se numeste kitsch."
"Kitschul este un paravan in spatele caruia se ascunde moartea"
Kundera ma uimit iar. El transforma eterna si banala poveste de iubire dintre un El si o Ea intr-o introspectie transcedentala in filosofia sufletului, a valorilor si a unicitatii vietii. Omul traieste doar o viata. Astfel, el nu stie niciodata daca decizia pe care tocmai a luat-o este una corecta sau nu.
joi, 20 august 2009
Top 10* lecturi de vacanta
Daca vrei sa citesti si nu prea stii ce...
1. MiddleSex- Jeffrey Eugenides
2. Magiceanul- John Fowles
3.Colectionarul-John Fowles
4.Gluma-Milan Kundera (vezi si Lentoarea si “Incredibila usuratate a fiintei")
5.Povestiri africane-Doris Lessing
6.Clubul putregaiurilor-Jonathan Coe (vezi si Cercul inchis)
7.Shogun-James Clavell
8.Frati Karamazov-F.Dostoievski
9.Ma numesc Rosu-Orhan Pamuk
10. Un veac de singuratate-Gabriel Garcia Marquez
*ordinea cartilor este aleatorie
marți, 11 august 2009
Politist adjectiv
Mi-e rusine sa recunosc ca Politist Adjectiv, cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu, mi s-a parut exasperant de plictisitor.
Pentru mine filmul a fost o pastila amara, greu de inghitit.
Singura parte interesanta din film e subiectul : un politist refuza sa-l aresteze un pusti care fuma hasis, pe motiv ca legea romaneasca e absurda.
Cu toate acestea, stiu ca e o mare realizare ca in Romania au inceput sa se faca filme. Stiu ca noi inca nu suntem obisnuiti cu filmele de autor si nu gustam filmele care nu se incadreaza in duzina. Stiu ca ne plac filmele mici si rapide. Dar mai stiu ca ne-am saturat de aceeasi Romanie vazut in filmele post-comuniste. Ne-am saturat de falsa Romanie suprarealista.
duminică, 9 august 2009
joi, 6 august 2009
Lectura de vacanta
Mi-a fost atat de greu sa trec de primele 50 de pagini incat am inceput si reinceput cartea de vreo 3 ori.
Cartile lui Herman Hesse sunt pretioase, si ai nevoie de timp si rabdare pentru lectura lor. Herman Hesse strabate, accentueaza si redefineste trasaturi sufletesti, experiente de viata, ganduri si invataturi.
Narcis si Goldmund e povestea a doi prieteni, ce-si traiesc viata diametral opus. La inceput, cei doi prieteni se cunosc intr-o manastire, unde amandoi viseaza sa devina calugari. Goldmund isi dedica tineretea placerilor trupesti, maturitatea descoperiri artei si batranetea acceptand intelepciunea si fructificandu-si talentul de sculptor. Toate acestea, in timp ce Narcis ramane in manastire, avand o viata de ascet.
Rezumatul meu e oarecum pueril, pentru ca refuz sa-ti impartasesc cele mai interesante detalii ale cartii, cele mai bune invataturi, si-ti fur placerea unei povesti cu iz de basm.
Michel Houellebecq- Platforma
Prefata cartii ar trebui sa aiba un avertisment "Cartea asta nu-i pentru oricine, nu-i pentru timizi, pentru pudici, pentru ce-i ce rosesc usor, pentru cei care cauta o lectura usoara, randuri siropoase si descrieri romantate".
Platforma e o carte ingrozitor de puternica, realista, aproape brutal scrisa. Romanul imbina tot: rasism, sex,Thailanda, dragoste pura, terorism, moarte si aplatizare.
N-are rost sa-ti povestesc cartea. Citeste-o daca ai curaj!
marți, 28 iulie 2009
Vedere din Vama Veche
Draga prietene,
Vremea în Vama Veche e frumoasa. Aseară am prins o furtuna de credeam ca o sa zbor cu cortul la bulgari. M-am trezit cu multa apa in cort, cu toate hainele ude si cu Esquire-ul importat din America fleaşcă. Azi ne-am uscat la soare ca niște şopârle. Ne-a revenit culoarea în obraji.
S-o saluti pe mama din partea mea si sa-i spui sa nu creada tot ce vede la televizor. In Vama Veche nu sunt seringi in nisip, lumea nu sta in coma alcoolica si nici nu sunt drogati pe fiecare fir de nisip. Aa,da, faza cu cocalarii e adevarata. Nu stiu cum reusesc, dar sunt din ce in ce mai multi.
Am observat ca soarele e mai frumos luni dimineaţa şi ca marea e mai fermecătoare în timpul săptămânii. Promit ca nu mai vin in weekend, si ca o sa-ti aduc o muscă în maşină.
Cu drag, Scoica
miercuri, 22 iulie 2009
Couchsurfing in Italia
Port in mine filosofia asta ciudata conform careia prefer sa calatoresc cu bani putini, cu mancare mai putina, fara shopping si lux, decat sa stau acasa si sa nu calatoresc deloc.
In Roma
Cu cateva ore inainte de a ajunge in Roma alergasem virtual, cu google earth, pe strada lui Sirio. Aveam emotii cat rucsacul meu de mari si o mie de idei si ganduri. Era pentru prima oara cand calatoream singura. "Daca ma lasa balta....?Daca...?"
Iar cand, in sfarsit, am ajuns pe strada lui credeam sincer ca mi-a dat adresa unui hotel.
Cu Sirio am stat la povesti, ne-am plimbat seara pe langa Colloseum si tot el a fost cel care m-a dus la cea mai buna gelaterie din oras.
In Venetia
Calatoream cu prietena mea si ideea de a gasi o canapea libera in Venetia fusese un vis. In sfarsit, dupa zece scrisori trimise, am primit un singur raspuns favorabil. Marco ne promitea o plimbare pe malul marii a doua zi. Suna ok.
La o privire mai atenta orasul in care statea el nu era la 40 de minute distanta de Venetia, ci la o ora si jumatate de mers cu trenul. Cand am ajuns in gara din Rovigo credeam ca plaja e la 50 m. Ghinion. Cand am intrebat un localnic care e cea mai apropiata plaja, ne-a raspuns ironic ca la 50 de km. Bun. Suna promitator, iar eu deja incepusem sa ma intreb daca nu facusem o alegere proasta.
Apoi a venit Marco, singurul barbat frumos pe care l-am vazut in Italia (si care nu-mi ajungea sub barbie). Cu niste emotii asezate fix in gat, ne-am urcat in masina lui.
Am fost la un meci de box si apoi am luat cina tarziu dupa miezul noptii: paine prajita si sunca presata. Casa lui era cea mai curata casa locuita de-un barbat. Pe pereti erau reproduceri cu Dali si Gustav Klimt si alte tablouri colorate ce imbracau peretii albi ca laptele.
E impresionant cum cineva iti poate fi gazda, prieten si partener de distractii fara macar sa-ti faca avansuri, fara sa iti faca cinste pentru o palma pusa pe soldul drept si fara sa-ti ceara nimic in schimb. Ehh...unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt strainii de pe couchsurfing. Dar asta e deja alta filosofie...
Venetia II
Aleile mici si intortocheate, labirintul de ape, podurile desprinse din cartile de povesti, gondolierii seducatori, toate acestea sunt pagini din albumul Venetiei.
Mireasma Venetiei iti va ramane intiparita-n simturi si n-o vei uita, pentru ca Venetia e mai mult decat un oras frumos, o iubire de-o vara sau o gondola plutitoare. Trebuie sa-ti scalzi picioarele-n "marea Venetiei" sa intelegi de ce n-ai mai vrea sa mai pleci niciodata. Si, ar trebui sa-ti vezi uimirea de pe chip cand vei zari pentru prima oara Venetia.
Cel mai bun lucru pe care-l poti face in Venetia e sa-ti arunci ghidul, hartile si sa dai uitarii tot ce-ai stiut vreodata despre acest oras. Rataceste-te pe strazi pana vei obosi, si-ti vei dori o inghetata.
TIPS!
- Nu rata plimbarea cu vaporasul (6,5 euro/1 h)
- In timpul zilei te poti ascunde de soare in parcul Arsenale
- Savureaza o inghetata cu aroma de pene galben si visine-nu-i vei uita gustul (preturi intre 1,5 euro si infinit)
- Incearca marea care scalda zidurile Venetiei
- Nu uita ca nimic nu e gratis in Venetia, nici macar WC-ul; pregateste-te sa platesti de fiecare data 1,5 euro sau sa-ti faci abonament :)
- O plimbare cu o gondola costa intre 50-100 euro. Partea buna e ca intr-o gondola incap cel putin 4 oameni.
Stiai ca?
In Venetia exista un numar limitat de licente pentru gondole, si, de regula, aceasta se transmite din tata-n fiu. Numai cei nascuti in Venetia pot fi gondolieri.
PS: Abtine-te sa faci o cerere in casatorie in Venetie. It's so cliche...
marți, 21 iulie 2009
Doua zile la Roma
De cum ajungi in Roma o caldura dogoritoare iti taie rasuflarea. Strazile sunt intesate de mici magazine cu de toate, de la suveniruri la paste, la inghetata si pizza.
Noaptea plimbarile pe strazi sunt o placere. Poti oriunde savura o inghetata, o bere rece sau un serbet cu fructe de padure.
In Italia e ceva banal sa-ti rulezi propriile tigari cu tutun, sa bei pe strada sau sa te holbezi la femeile care trec pe langa tine. Initial, am crezut ca toata lumea fumeza joint-uri. M-am inselat.
Ziua, Roma e un oras muzeu, mai muzeu decat Parisul sau orice alt oras din Europa. Oriunde mergi vezi o ruina, o biserica, un muzeu, ceva care sa-ti fure privirea. Italienii stiu sa vanda asta.
Top 7 chestii de vazut in Roma
Centrul istoric
De la Termini (statia principala de bus/metrou/tren) ajungi usor cam in orice punct al Romei. In numai 20 de minute esti la Colosseum, cel mai popular simbol al Romei antice. Acum, Colosseum e un edificiu impunator, covarsitor prin imensitatea sa si asocierile pe care le faci cu toate lectiile de istorie.
Columna lui Traian
In doar 10 minute de mers pe aleea principala ajungi la Columna lui Traian. Un edificiu foarte bine restaurat/conservat si ingradit. Nu foarte impresionanta din cauza faptului ca nu te poti apropia de ea.
Fantana Trevi
Iti aduci aminte de ea din filmul la Dolce Vita sau din reclama la berea Peroni. O vei descoperi surprinzatoare, usor romantica si plina de bani. Se spune ca in fiecare zi, din fantana, se strang aproape 3000 de euro. Asta pentru ca orice turist care ajunge aici trebuie sa arunce o moneda, din dorinta sa de a reveni in Italia.
Piata Spaniei
O piata plina de turisti, politisti si comercianti ambulanti. Primavara piata e plina de magnolii, iar iarna de Ieslea lui Iisus in marime naturala. In trecut aici era un popas obligatoriu pentru vanzatori, cersetori, servitori fara slujba, artisti straini sau scriitori
Bulevardul Condotti
O strada muzeu unde Louis Vuitton e vecin cu Prada sau Gucci. Un turist ca mine poate oricand intra intr-un astfel de magazin cu zambetul pe buze si cu "Buna ziua" inainte (in Romania n-am avut curajul). Magazinul Gucci avea o mireasma de matase si piele. Oglinzile asezate in cele mai potrivite colturi iti dau iluzia de spatiu. Cat despre vanzatori, erau cu mult mai bine imbracati decat mine. O esarfa de matase costa 100 de euro. In magazinul Louis Vuitton n-am vazut preturi pe nicaieri.
Piazza del Popolo
Daca intrii pe poarta del Popolo te vei simti ca un negustor din secolul XVIII-XIX. Din piata vezi centrul istoric si Vaticanul. Aceasta e prima priveliste deosebita asupra Romei. La capatul pietii sunt doua biserici aparent identice construite in secolul al XVII-lea de Rinaldi. E doar o iluzie. Una dintre cele doua biserici are un dom oval si nu unul sferic din lipsa de spatiu.
Vaticanul si Piata San Pietro
Imi imaginez ca sunt foarte deosebite, ca ramai inmarmurit cand le vezi, ca-ti taie rasuflare si ca te fac sa te simti mic si neinsemnat...toate acestea pentru ca n-am apucat sa ajung la ele.
Cele mai interesante lucruri pe care le puteti face la Roma
- Manca inghetata la Ciuri-Ciuri
- Exporeaza orasul cu un scuter, inchiriat de la unele din centrele speciale (eu n-am incercat, nu cunosc strazile).
- Petrece o zi pe plaja. Plaja e la vreo 80 de km de Roma. Poti ajunge acolo cu un bus.
- Rataceste jumatate de zi prin centrul istoric fara ghid
- Manca panini (un senvis traditonal italienesc), tortellini si paste. Vei fi apreciat daca vei cere sa mananci paste cu lingura si furculita (se obisnuieste doar in sudul Italiei).
Bine de stiut!
- Biletul de metrou costa 1 euro si e valabil 70 de minute. Il poti folosi o singura data (nu,nu e ca in Paris)
- Ca femeie nu trebuie sa te simti jignita de privirile insistente ale barbatilor
- Sa eviti linia de autobuz 64 si sa ai grija la buzunare in zona Termini (desi e una din cele mai curate, frumoase si interesante gari pe care le-am vazut) si in piata San Pietro.
marți, 7 iulie 2009
Pregatiri de vacanta
sâmbătă, 13 iunie 2009
Cercul Inchis-Jonathan Coe
Cercul inchis e ca inghetata cu vanilie pe care o mananci doar vara.
Au trecut ani lumina de cand n-am mai citit carti care sa-ti taie pofta de internet, televizor, mancare si orice forma de socializare.
J.Coe iti transpune usor, mecanic si rabdator povestile sale, facandu-te dependent de lectura cartilor sale. Stilul sau imprumta ceva din parfumul filmelor politiste, a muzicii celor de la The High Llamas si povestilor fara happy end patetic.
Jonathan Coe e un magician. Atat de vrajita am fost incat am distrus pur si simplu cartile astea. Clubul putregailor a fost murdarit de cirese, praf si nisip. Iar la final, l-am scapat in farfuria cu paste (tineam cartea prea aproape de farfurie). Cat despre Cercul Inchis, in febra lecturii, la pagina 524 un sfert de carte cedeaza si se desprinde de coperta. Culmea legii lui Murphy, cartile erau imprumutate.
Cu toate acestea, pentru mine, Jonathan Coe e noul John Fowles.
marți, 9 iunie 2009
Clubul putregailor
Benjamin ar trebui sa traiasca fericit pana la adanci batraneti cu Cicely. In sfarsit au ajuns impreuna, dupa ani in care el doar a visat la ea. Acum, la finalul romanului, gasca din liceu s-a spart. Fiecare a luat-o pe alt drum. Dar pana la rascrucea aceasta e o poveste lunga.
Clubul putregailor e o carte uimitoare. Jonathan Coe transpune lumea unor pusti de liceu intr-un roman savuros despre idei, aspiratii, vise, glume proaste, si relatii de prietenie. Romanul nu poate fi rezumat. Povestea in sine e veche. Maiestria cu care Jonathan Coe iti insufla ideea ca esti alaturi de toate personajele, si ca le traiesti destinele, face din Clubul putregailor o carte pe care nu poti s-o lasi din mana pana n-o termini.
Cartea are nisip printre foi. Ar trebui sa-i trimit o scrisoare lui Jonathan Coe sa-i spun ca din cauza lui am stat intepenita pe plaja, si vreme de vreo 50 de pagini soarele m-a ars.
Povestea lui Benjamin continua in cartea Cercul inchis. Eu fac o baie in mare.
luni, 8 iunie 2009
La Corbu
Soldatii inca dorm
marți, 2 iunie 2009
Siddartha/ Calatoria spre Soare-Rasare
Intre timp am citit Hermann Hesse Siddhartha si Calatoria spre Soare-Rasare.
Siddartha e un poem indian, scris prin 1922. Povestea e un creuzet de filosofie, intelepciune eterna si fericirea suprema. Siddartha, fiu de brahman, pleaca in lume pentru a gasi intelepciunea suprema. Se pierde in detaliile lumesti. Abia tarziu, la batranete, revine la cautarea propriilor idealurilor si cu greu atinge o forma de intelepciune.
Calatoria spre Soare-Rasare iti arata ca nu destinatia in sine e scopul, ci calatoria in sine. Un om simplu se alatura unei calatorii alaturi de o confrerie pentru atingerea unei destinatii supreme. Pe drum se pierde. La final, ratacitul afla ca totul a fost un test.
Prin cele doua povesti Hermann Hesse iti strecoara in suflet samburele unui alt ideal, diferit de toate valorile si dimensiunii lumii noastre.
luni, 25 mai 2009
Iarmaroc Fest
Ce-a fost asa special? Ei bine, corturi, muzica buna, lasere, padure, flori de mac si sucuri accidulate. Urmeaza Balul din Arhitectura.
vineri, 8 mai 2009
Cum am ajuns figuranta in videoclipul lui Vali Vijelie
Un grup de cocalari tocmai a "descalecat" de pe un Audi Q7. Stau toti adunati in jurul unei pungi de seminte, ca niste struguri pe un ciorchine. Spre ghinionul meu, suntem toti pe aceeasi insula.
Eu numar in continuare bidoanele din plastic care plutesc pe apa, si ma fac ca privesc orizontul. Ei isi numara cojile de seminte in timp ce le scuipata pe asfalt.
Se aud acorduri...acorduri imputite-blande...e o manea puturoasa ce rasuna pe toata Insula de la casetofonul masinii.
Cocalarii se misca in jurul masinii. Unul mai rasarit sta rezemat de un stalp alb. Priveste gales in zare si misca ritmic din buze. Vocea lui sună ca un miorlăit de mâţă. Are parul dat cu gel, camasa alba si curea din piele lucioasa. "Bai, da nu suna rau vocea lui", "Da, suna mai bine ca a Andreei Balan".
Vali Vijelie isi filmeaza noul videoclip, si asta la doar 10 m de mine. Stiu, si eu ma mir ca mintea mea a retinut datele de identificare ale acestui cocalar.
In continuare "Art Directorul" videoclipului, cu chelios ce-si trage cu greu pantolonii peste fundul deformat, muta trepiedul pe care e tintuita o camera de amatori. Vali Vijelie canta cu foc. Se schimba cadrul si unghiul de filmare.
Pacat ca nu voi vedea opera finala.
miercuri, 6 mai 2009
Salivand dupa o friptura
Dar...Azi vecina mea gateste.
luni, 4 mai 2009
Eu sunt*....la Vama Veche
Eu sunt un pescar. Am dat recent de gustul banilor. Mi-am deschis terasa cu pretentii de restaurant. Daca vii sa mananci la mine, iti tai felii subtiri de peste si ti le vand la suprapret. Te las sa flamanzesti bine pana vin la masa ta sa te intreb "ce doresti?". Iar daca ai pofta de scoici am sa am grija sa nu le spal bine. Asta asa, sa simti si tu gustul nisipului. La masa iti aduc si paine, si sos fara sa te intreb daca le doresti. La final, o sa am grija sa te taxez pana la ultima firmitura. Si uite asa, pleci flamand pentru a te mai intorce si alta data. Eu sunt perscarul din Vama Veche.
Eu gatesc gogosi cu topping de ciocolata si fructe. Fac mii de gogosi zilnic. Cate 6 gogosi in portiile mici. 15 gogosi in portiile mari. Masina magica din dreapta mea face gogosi pe banda rulanta. Daca-mi ceri "3 mici" (adica 3 portii mici), te voi intreba "Cu mustar sau fara?". Eu sunt vanzatorul de fitosici.
Eu vand mai multe sticle de bautura decat sunt oameni pe plaja. Te vad cum vii pe drum, impleticindu-te la fiecare pas. Te sprijini cu coate de tejghea si-mi ceri "o bere". Apoi sughiti. Spui "multumesc" si pleci in pasi de dans catre plaja. Eu sunt vanzatorul de bautura din Vama Veche
duminică, 26 aprilie 2009
Ed-un prieten din Noua Zeelanda
Multumeste tot timpul si spune "Cheers" mai des decat "Yes"-chiar si atunci cand primeste mancare. E uimit de bidoanele uriase de bere de 2,5 l care se vand cu 1 euro si un pic. Are o singura pereche de pantaloni, si un rucsac de munte atat de murdar incat abia-i distingi culoarea galbena. Cand i-am facut cadou o pereche noua de sosete mi-a marturisit ca e unul dintre cele mai grozave cadouri pe care le poti primi atunci cand calatoresti.
Desi e avocat in devenire, Ed a avut insa job-uri marunte pentru a strange bani de calatorii. A facut curatenie ca sa aiba bani de cartele de ski. A lucrat la cateva ferme bio (chiar si in Romania) pentru mancare si cazare gratuita.
Dupa ce gatim impreuna el e cel care spala vasele. Le spala insa ciudat. In Noua Zeelanda rezervele de apa sunt reduse. Astfel incat, Ed sapuneste bine vasele apoi le lasa la uscat. Ulterior, le sterge cu prosoape. Practic nu le mai clateste. Teoria e simpla: clorul care ramane pe vase e mai toxic decat detergentul.
Aseara la o portie de paste, in jurul unei lumnari aprinse (din lipsa de bec in bucatarie), mi-a povestit despre filosofia tinerilor ca el. Sa pleci la Londra dupa facultate, e la fel de normal in Noua Zeelanda precum a pleca la facultate la Bucuresti. Iar sa calatoresti in toata lumea e ca o viza ce-ti spune ca n-ai trait degeaba. Ei calatoresc oriunde vad cu ochii, muncesc orice pentru bani de distractie, aventura si libertate.
Cand porneste intr-o astfel de aventura, orice tanar din Noua Zeelanda are la el doar un bilet dus inapoi catre casa, in cazul in care o da in bara rau de tot.
joi, 23 aprilie 2009
Un african la munte
Pe Yacson l-am învăţat să silabisească "ciorbă de burtă, sarmale, drob, piţicoancă şi cocalar". I-a plăcut Braşovul mai mult decât Bucureştiul, şi ţuica românească mai mult decât vinul de Bordeaux.
Ieri dimineaţă când mânca o salată de avocado mi-a zis "Eu sunt un african venit la Paris, ajuns în România care stă la masa şi mânanc avocado adus din Israel". Mda, si eu am chibrituri din Pakistan. Suntem cu toţii internaţionali.
Da, aşa suntem noi aştia curajoşi care credem în prietenie adevărată, care dormim în pat cu străini, şi suntem sinceri fără să ne doară.
Epilog
Yacson îi aşteaptă acum pe toţi prietenii mei la Paris. Ce urmează? Un turist din Noua Zeelandă.