Viva la Revolution!

Nu e revolutia nimanui…nici macar a mea. Lucrurile se invart in jurul meu. Unele mai repede,altele mai incet. Sunt intr-un carusel sau in mijlocul agitatiei unei revolutii.

In seara asta, am revenit in orasul meu natal. A trecut doar o luna jumatate de la ultima mea vizita. Intre timp, in locul vechii tipografii de langa blocul meu, a rasarit galbena si triumfatoare o bila. Un magazin construit peste noapte.
In spatele blocului, unde mereu a fost un spatiu verde, au aparut doua blocuri noi (a durat ceva pana au fost construite).
De fiecare data cand vand vreun nou proiect imobiliar sau vreo constructie sablonata, ma gandesc cum ar fi aratat un parc in locul acela? Mda..nu la fel de profitabil.
In oras sunt schimbari!

O vacanta cu mango, avocado, curmale si piersici ma asteapta.
Impresii, curand…

Culmea nesimtirii

Astazi mi-a fost dat sa fiu martora unei secene cumplite de nesimtire. In autobuz, doua femeii cedeaza locul unor batrani. Un tanar de vreo 25 de ani, blond, cu ochi albastri,grasutz precum un porcusor, se repede catre locurile ramase libere. Isi face loc printre cei doi batrani si se aseaza pe scaunul de la geam. Am ramas cu totii “masca”. Tanarul se asezase nonsalat pe scaun, asta in timp ce batrana a ramas in picioare, tinandu-se cu puterea ei de vreo 80 de ani, de bara de metal.
Nu stiam ca pentru unii nesimtirea e o carte de vizita…

The Animals Save the Planet - Elephant Shower

Stiu ca subiecte precum ecologie, reciclare sau prevenirea incalzirii globale iti suna a subiecte "fashion", ce-ar fi insa sa privesti mai departe....?
Pentru mai multe filmulete amuzante despre incercarea animalelor de a salva lumea pe http://animalssavetheplanet.com

Ganduri de sesiune

• Un scaun fara spatar se incapataneaza sa-mi provoace dureri de spate
  
• Toate plicurile de ness si ultimele grame de cafea scurse de prin borcane, toate ingramadite intr-o cana
  
• O carte colorata cu carioci portocalii, verzi si galbene in care se repeta ideile cu nerusinare, in care antropologul iti reformuleza din doua in doua pagini aceleasi informatii (in caz ca nu te-ai prins)
  
• M-am saturat sa mananc frisca sarata, sa-mi privesc florile din vaza si sa visez la viata de dupa sesiune
  
  Astept impresile de vacanta

Biscuiti si un film frantuzesc

Le Fabuleux destin d’Amelie Poulain este un film romantic, parfumat cu miresme frantuzesti, imprevizibil si foarte bine realizat.

Daca te-ai saturat de sablonurile americane, de acele filme carora le ghicesti finalul din primele 5 minute (asta daca nu te prinzi din primele), incearca altceva. Fara sa fac o generalizare, cred ca filmele frantuzesti fac o nota discordanta in peisajul cinematografic: au un parfum aparte, colajul de imagini, unghiul de abordare, poveste si finalul sunt altele decat cele pe care le-ai astepta.

Pe scurt, povestea filmului se tese in jurul unei fete inocente si naïve din Paris, care inzestrata cu simtul dreptatii, decide sa-i ajute pe cei din jurul sau. Pe drum, intalneste dragostea.

Filmul se poate viziona alaturi de-un cappuccino si cativa biscuiti.

Despre lucruri simple

Azi am fost in parc...intamplator....in parcul meu preferat. Am stat pe iarba, pe margine lacului..am citit, am privit apa...orizontul si am simtit gazele mici ce se urcau pe mine..si iarba usor aspra. Am stat intinsa in iarba, jucandu-ma cu soarele printre degete si urmarindu-l pe furis printre ramurile fragede ale unui brad. Cativa copiii se scaldau.
Timpul s-a oprit in loc...fara zgomot, fara masini, fara mirosul intepator al gazelor de esapament.
A fost o ora minunata.

Mi-ar placea sa fac inconjorul lumii intr-o rulata. Am citit eu un articol fain despre asta in Esquire http://www.mainimic.blogspot.com

Bucurestiul meu secret si micile bucurii

Imi place Bucurestiul…e unul dintre orasele mele preferate. Da, stiu..e hilar cum poate sa-ti placa un oras cand ziua e o fiara iar noaptea e un zmeu aproape adormit.
M-am plimbat bleambura prin oras….noaptea…M-a prins miezul noptii intr-o piata la Universitate. Planuiseram sa ne intoarce cu autobuzul din oras ( deh, experiente noi pentru unii)..apoi cu metroul…Le-am pierdut pe amandoua. Am ramas blocati la Unirii, in statia de metrou. Era pustiu, niciun om....doar cateva reclame care se incapatanau sa mai palpaie si tonomatele cu "de-ale gurii". Am mancat un senvis rece(de neincercat). Am alergat prin statia de metrou…pe holurile acelea lungi in care ziua se-nghesuie toata lumea. Acum nu era nimeni. M-am bucurat ca un copil ce ramane singur acasa. Da, Bucurestiul a fost al meu

O octogenara si o adolescenta

Discutie in autobuz:

"Batrana: Am sa te rog sa cobori tu la prima'. Eu am un picior defect si ma doare de vad stele verzi
Tanara: Asa, si eu ce sa fac?"

Detalii

• La piata vanzatoarea de la taraba punea capsunile in pungi cu farasul (era un fars nou,negru cu o eticheta pe jumatate rupta)

• In statia de autobuz un barbat fuma pe marginea unei borduri. Langa el, un baietel de nici 5 ani avea in mana un muc de tigara.

Si eu am fost furata in Romania

Cand il auzeam pe Andi Moisescu batand ”Apropo-uri” pe subiectul “ Si eu am fost furat in Romania” ma gandeam cu naivitate ca eu n-am patit-o niciodata….ca mie chiar nu mi s-a intamplat asta- exceptand cand mi-au fost furate jucariile de plus(dar asta nu se pune).

Bicicleta disparuta, ofer recompensa!

Era bicicleta mea, galbena cu o pata de albastru. Imi era draga. O aveam din primul an de liceu, mi-o facuse mama cadou.
Tocmai mi-o adusesem in Bucuresti din provincie. Planuiam sa fiu "eco-cool", sa merg cu ea la scoala, sa incerc noul drum pana-n Cismigiu.
O lasasem pe scara, legata cu un lant. Ieri era acolo.
Astazi am vrut sa ies cu ea la o plimbarea. Stupefiata, am constata ca nu mai era. Bicicleta disparuse pur si simplu. N-am apucat sa fac nici macar o plimbare "bucuresteana" cu ea.

Detaliu

Astazi am vazut un copil al strazii, c-o punga in gura, in timp ce-si incarca pistolul cu bilele, pe marginea unei borduri…

Cand ciobanii circula cu autobuzul

Un autobuz vechi…ceva gen “carutza” (stiti voi de care)…vine sa ma rapeasca din statia in care m-a lasat sa-l astept aproape un sfert de ora.

Prima senzatie pe care am avut cand m-am urcat a fost aceea ca “n-am nimerit bine”. Un aer greu imi inunda simturile. Miroase a lipsa celor mai elementare metode de igiena. Cativa barbati cu hainele murdare, cu caciulile trasa pe-o ureche si cu chipurile imbujorate de bere…se cred in excursie pe LUNA sau pe alta planeta. Si cum pe orice alta planeta, maneaua e imn national se aud si acordurile libidinoase. Cineva , in spatele autobuzul, bate ritmul cu ciomagul pe care-l tine in mana.

Scriu randurile astea ca sa-mi amintesc in viitor de zilele-n care mergeam cu autobuzul. Va veni o vreme cand o sa am propriul meu avion, si-o sa ma parasutez direct pe Casa, o sa imi imbrac costumul si-o sa imi asez gulerul alb, o sa imi intorc mansetele camasii si-o sa ma incalt cu pantofii negri cu toc cui….Apoi o sa imi scot din rucsac poseta neagra in care o sa am doar un ruj, o oglinda si un mic carnetel.