41 de tari, 17 dolari in buzunar si o bicicleta

Somen seamana cu Huckleberry Finn, cu Guliver si cu toate personajele lui Jules Verne.

Somen nu-si aminteste drumul spre casa daca nu-l parcurge pe bicicleta.

Povestea lui Somen Debnath miroase a mirodenii, a soare, a multa munca, a sudoare si a vis implinit. Somen face inconjurul lumii pe bicicleta de 6 ani. Planul lui e sa calatoreasca 16 ani, timp in care vrea sa-si raspandeasca mesajul de prevenirea a bolii SIDA in 191 de tari. Pana acum a pedalat si a parcurs 75.670 km, doar cu bicicleta.

Cand l-am intalnit in faza Muzeului National de Istorie tocmai venise pe bicicleta de la Ruse. Initial, am crezut ca povestea lui e o gluma, ca-si urca bicicleta in tren. M-am inselat.

Somen a plecat din India cu 17 dolari in buzunar si cu o bicicleta ieftina. Inainte de a pleca a absolvit doua facultati, una de zoologie si una de peisagistica. Se incapataneaza sa vorbeasca engleza cu accent hindi si habar n-are cine-i Coco Chanel, Armani, sau Gucci. Nu intelege de ce oamenii pretuiesc hainele scumpe. Eu n-am incercat sa-i explic.

Probabil va intrebati de unde face rost de bani pentru a calatori. Ei bine, din donatii, de la diversi sponsori incantati de visul lui, de la oameni simpli care-l ajuta cu mancare si adapost. Iar atunci cand ramane fara bani, isi cauta de lucru.

Cand stai cu el mai mult timp iti dai seama ca e asemeni unui copil, mereu atent sa nu te supere, sa nu deranjeze. Poate si de aceea mie imi spune "Ma", ceea ce in limba lui natala inseamna "mama"

Informatii, poze, filmulete din fabuloasa calatorie a lui Somen gasiti pe site-ul lui oficial.

Daca vreti sa-l intalniti, veniti in vizita la mine :)

Urban Kiss

Nu l-am vazut niciodata dansand pe Razvan Mazilu. Niciodata, pana in seara asta.

Am fost din curiozitate la Urban Kiss si am plecat bulversata, fascinanta si foarte uimita. Urban Kiss a fost un spectacol amalgam de arta care a inglobat dansul, muzica contemporana, baletul si motivele vietii noastre citadine.
Stateam in scaun si priveam muta cum Razvan Mazilu spunea "Ma numesc Razvan si urasc acest oras". Apoi a urmat dansul....muzica....melodiile cunoscute de la Bjork si proiectiile video nonconformiste. Eu n-am stat indiferenta, nu m-am uitat ca la un tablou. M-am simtit mica si neinsemnata privindu-i pe acei oameni care exprimau prin dans chestii atat de banale precum "moarte, sarut, oras, singuratate in doi, fericire", intr-un mod atat de fabulos.
Spectacolul s-a terminat cu un Razvan Mazilu care alerga fericit prin mijlocul spectatorilor....
Aplauzele de la sfarsit au fost ca un refren pentru un slagar.

Un preview al spectacolului gasiti aici
Razvan Mazilu dansand aici

Teatru in Coolori

Teatrul Foarte Mic, Bucuresti, 30 ianuarie, 8 prieteni

M-am grabit. Mi-am zorit si prietenii. Matei a facut inundatie. Nicoleta Luciu a venit la teatru. Nicoleta Luciu era mica si slaba. Purta ochelari. Era draguta. Radea cand nu era nevoie. Si-a desfacut doza de Cola zero in timpul piesei.

Piesa a fost ciudata. Nu mi-a placut in mod deosebit si nici nu m-a impresionat. Exagerata pe alocuri, piesa Coolori e povestea "imigrantului rasturnata".

O piesa plina de "p**a mea" si "da-te dracului" cu actori tineri care seamana cu prietenii tai.

The shape of things

Fascinant in teatrul modern mi se pare excesul de imaginatie, decorurile minimaliste si lipsa granitei dintre artist si spectator.

Afara era frig ca dracu, ploua si mai erau flori doar pe rochia mea rosie. Am fost pentru prima oara la Teatrul Act. Am avut senzatia ca o sa cobor intr-un beci (nu doar senzatia ci si certitudinea). Holuri mici, inguste pe care spectatorii mergeau in sir indian, unul in spatele celuilalt.

Décor minimalist, imaginatie, sugestie-efect colosal

Piesa “Forma lucrurilor” e genul acela de piesa de teatru ce te pune pe ganduri, iti intra-n suflet si te obliga s-o iei cu tine acasa.

“Evelyn (Mihaela Sîrbu), studentă la arte, îşi "agaţă" într-un muzeu subiectul de diplomă - Adam (Vlad Zamfirescu). "Mi-a fost dată o misiune prea grea: schimbă lumea. Aşa că m-am hotărât la a doua variantă, adică să schimb lumea unui singur om", explică, în finalul spectacolului, Evelyn, când prezintă rezultatul transformării lui Adam.”

Piesa aduce in discutie subiectivitatea artei: ce inseamna, care-i sunt limitele si cu ce pretz se plateste?

Dincolo de asta, e vorba despre minciunile pe care ni le spunem unii altora, despre dorinta de a-l schimba pe cel de langa noi, de a-l transforma in ceea ce ne dori. Paradoxal, cred ca cei mai multi dintre noi se invart in acelasi cerc…dar deja intram in cliseele revistelor de femei.

La final, in camaruta mica de la Act, zeci de oameni nu mai conteaneau sa aplaude.
A fost cea mai aplaudata piesa de teatru la care am mers....si una dintre cele mai bune (Lorelei, iti prezint scuze publice)

PS: Mi-a placut muzica. Piesa s-a incheiat cu Marilyn Manson/Tainted love

Teatru in weekend

CUM IUBESTE CEALALTA JUMATATE
de Alan Ayckbourn

Mi-a placut piesa. Am ras mult... cu acel ras pe care-l ai cand te regasesti in ceva... Foarte interesant umorul usor britanic, jocul lui Ovidiu Niculescu si vocea desprinsa parca din basmele de pe vinil a lui Claudiu Istodor.
" Rodica Negrea şi Vitalie Bantas, Claudiu si Adriana Schiopu, Oana Ioachim şi Ovidiu Niculescu devin un candid încornorat şi o elegantă consoartă adulterină, o nevastă timidă cu bărbat avansat, o neglijentă soţie neglijată plus un coleric soţ amant fierbinte.. Umorul britanic versus universalul qui-pro-quo. (sursa : http://www.teatrulmic.ro/)

Multumim http://hailateatru.blogspot.com/

Teatru in weekend

Mady-Baby.edu

Despre Madalina Ghitescu auzisem multe pe la scoala, ca e o tipa “super tare”, ca ofera cele mai interesante interviuri, ca spune bancuri bune…dar nimeni nu mi-a spus ca e o actrita interesanta. Dupa ce am vazut-o pentru prima oara pe Madalina Ghitescu(nu ii stiam numele) am descoperit Portishead

“Un spectacol controversat şi răscolitor despre trei tineri ce părăsesc România pentru o ţară mai "cool". Trei destine în derivă, trei ipostaze ale eşecului: Mădălina devine prostituată, Voicu proxenetul ei, iar Bogdan victima lor.
Textul Gianinei Cărbunariu vorbeşte făţiş despre vulnerabilitate şi lipsa reperelor. Preţul plătit de ei e unul foarte mare: pierderea inocenţei.” (sursa: www.teatrumic.ro)

Piesa poarta o amprenta foarte moderna,…de la muzica, costume, exagerearea si franghetea cu care sunt spuse anumite lucruri, goliciunea metaforica a actorilor si terminand cu piesa celor de la Parazitii, cu care se incheie foarte brusc spectacolul.

Jacques sau supunerea

E foarte ciudat sa treci de la o piesa foarte moderna, cu un limbaj adus parca din strada, la o piesa precum cea a lui Ionesco.

Am gasit un Jacques care refuza sa se supuna vointei parintilor si se refugiase in lumea protectoare a lecturii. In zadar i-au adus mireasa cu 2 nasuri…cea potrivita trebuia musai sa aiba 3 nasuri si sa fie “indeajuns de urata”. Mireasa din piesa a fost o aparitie delicioasa, amuzanta si cu glas subtire-pitzigaiat “Salut intreaga audienta”.
Finalul piesei se incheie cu o alegorie. Copiii sunt aruncati in lume de parinti si societatea ajunge sa-i modeleze. Destinul lor este independent de vointa parintilor.

PS: La Teatrul Mic scaunele sunt moi, confortabile si rosii.

Piele si cer

Prietenii mei spun ca piesa a fost “romance”. Eu zic ca era siropoasa. O poveste despre un soldat si o jefuitoare de cadavre, ce se consuma pe frontul de lupta. Mi-a placut povestea tatuajelor eroului (Cristi Iacob)- inutil sa le reproduc eu aici. Totusi eu, cu logica mea de blonda, nu inteleg cum un om cazut pe o mina poate fuma linistit, isi poate misca mainile si gatul,sau sa inceape sa faca dragoste….
In rest, o poveste draguta, ideala pentru o seara de duminica la teatru, exact asa cum a si fost.

8opt n9oua 89....fierbinte dupa '89

E o piesa fascinanta. E un amalgam ciudat de nou, ceva foarte nou si ceva si mai nou. Imi place mult sa merg la piese de teatru moderne,ce se desfasoara intr-un spatiu ce incalca granita dintre scena si spectatori.
Piesea aceasta se joaca chiar langa tine. Spectacolul incepe cand vecinul din dreapta, te anunta sovaielnic “Piesa a inceput…a inceput de 10 minute. Da ,asa incepe..cu luminile pe dvs’. Se aluneca usor de la confesiune, la monolog, la sceneta si nu in cele din urma la un dialog activ cu spectatorii.
E greu sa descrii starile pe care le traiesti in timpul piesei…de la euforia hohotelor de ras, la amaraciunea usor comica ca asisti la o scena de cearta intr-o familie, apoi intre doi indragostiti, sau la confesiunea unui actor ce joaca dupa cum ii scrie dramaturgul.

Exista un permanent dialog intre actori si spectatori pe intreg parcursul piesei. Spectacolul incepe “De ce ati venit la teatru? De ce la aceasta piesa?”. Actorii sunt imprevizibili, pun intrebari, cer sfaturi, te invita chiar sa joci alaturi de ei.(pe bune!)

Una dintre cele mai spumoase scene este aceea cand actrita Isabela Neamtu isi intraba publicul daca o recunoaste. “Atentia, se inchid usile. Urmeaza statia Izvor cu peronul pe partea dreapta”. Da, ea este vocea “de la metrou” . Apoi…ca s-o tii minte…te invita sa-i atingi sanii (unii chiar o fac). Scena e delicioasa…pentru ca actita recunoaste ca barbatii si-ar dori femeii voluptoase, cu tzatze mari pe care sa-si puna capul si s-adoarma vasand la o alta lumea. La final….spune ca ea stie sa faca multe,,,sa recite pozeii, pentru ca ii plac mult poeziile…dar poate in alt spectacol…..


Invitatia la spectacol!

Vreţi un spectacol cu poveşti romantice şi lacrimogene? Nu veniţi aici!
Vreţi o comedie drăguţă şi călduţă care să vă adoarmă? Rămâneţi acasă cu televizorul!
Vreţi un spectacol snob şi preţios? Nu, nu, aţi greşit adresa!
Vreţi să aflaţi ce mai e nou? Vă interesează un spectacol care să vă privească personal? Premieră absolută la puterea cinci, sună tentant? Cinci dramaturgi noi v-au studiat şi au scris pentru voi cinci piese care nu s-au jucat niciodată.
Aveţi curajul să vedeţi ce au gândit? Vă aşteptăm!
Ana Mărgineanu