41 de tari, 17 dolari in buzunar si o bicicleta

Somen seamana cu Huckleberry Finn, cu Guliver si cu toate personajele lui Jules Verne.

Somen nu-si aminteste drumul spre casa daca nu-l parcurge pe bicicleta.

Povestea lui Somen Debnath miroase a mirodenii, a soare, a multa munca, a sudoare si a vis implinit. Somen face inconjurul lumii pe bicicleta de 6 ani. Planul lui e sa calatoreasca 16 ani, timp in care vrea sa-si raspandeasca mesajul de prevenirea a bolii SIDA in 191 de tari. Pana acum a pedalat si a parcurs 75.670 km, doar cu bicicleta.

Cand l-am intalnit in faza Muzeului National de Istorie tocmai venise pe bicicleta de la Ruse. Initial, am crezut ca povestea lui e o gluma, ca-si urca bicicleta in tren. M-am inselat.

Somen a plecat din India cu 17 dolari in buzunar si cu o bicicleta ieftina. Inainte de a pleca a absolvit doua facultati, una de zoologie si una de peisagistica. Se incapataneaza sa vorbeasca engleza cu accent hindi si habar n-are cine-i Coco Chanel, Armani, sau Gucci. Nu intelege de ce oamenii pretuiesc hainele scumpe. Eu n-am incercat sa-i explic.

Probabil va intrebati de unde face rost de bani pentru a calatori. Ei bine, din donatii, de la diversi sponsori incantati de visul lui, de la oameni simpli care-l ajuta cu mancare si adapost. Iar atunci cand ramane fara bani, isi cauta de lucru.

Cand stai cu el mai mult timp iti dai seama ca e asemeni unui copil, mereu atent sa nu te supere, sa nu deranjeze. Poate si de aceea mie imi spune "Ma", ceea ce in limba lui natala inseamna "mama"

Informatii, poze, filmulete din fabuloasa calatorie a lui Somen gasiti pe site-ul lui oficial.

Daca vreti sa-l intalniti, veniti in vizita la mine :)

Couchsurfing in Italia

Calatoriile mele sunt nonconformiste.
Port in mine filosofia asta ciudata conform careia prefer sa calatoresc cu bani putini, cu mancare mai putina, fara shopping si lux, decat sa stau acasa si sa nu calatoresc deloc.

In Roma
Cu cateva ore inainte de a ajunge in Roma alergasem virtual, cu google earth, pe strada lui Sirio. Aveam emotii cat rucsacul meu de mari si o mie de idei si ganduri. Era pentru prima oara cand calatoream singura. "Daca ma lasa balta....?Daca...?"
Iar cand, in sfarsit, am ajuns pe strada lui credeam sincer ca mi-a dat adresa unui hotel.
Cu Sirio am stat la povesti, ne-am plimbat seara pe langa Colloseum si tot el a fost cel care m-a dus la cea mai buna gelaterie din oras.

In Venetia
Calatoream cu prietena mea si ideea de a gasi o canapea libera in Venetia fusese un vis. In sfarsit, dupa zece scrisori trimise, am primit un singur raspuns favorabil. Marco ne promitea o plimbare pe malul marii a doua zi. Suna ok.
La o privire mai atenta orasul in care statea el nu era la 40 de minute distanta de Venetia, ci la o ora si jumatate de mers cu trenul. Cand am ajuns in gara din Rovigo credeam ca plaja e la 50 m. Ghinion. Cand am intrebat un localnic care e cea mai apropiata plaja, ne-a raspuns ironic ca la 50 de km. Bun. Suna promitator, iar eu deja incepusem sa ma intreb daca nu facusem o alegere proasta.
Apoi a venit Marco, singurul barbat frumos pe care l-am vazut in Italia (si care nu-mi ajungea sub barbie). Cu niste emotii asezate fix in gat, ne-am urcat in masina lui.
Am fost la un meci de box si apoi am luat cina tarziu dupa miezul noptii: paine prajita si sunca presata. Casa lui era cea mai curata casa locuita de-un barbat. Pe pereti erau reproduceri cu Dali si Gustav Klimt si alte tablouri colorate ce imbracau peretii albi ca laptele.

E impresionant cum cineva iti poate fi gazda, prieten si partener de distractii fara macar sa-ti faca avansuri, fara sa iti faca cinste pentru o palma pusa pe soldul drept si fara sa-ti ceara nimic in schimb. Ehh...unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt strainii de pe couchsurfing. Dar asta e deja alta filosofie...

Ed-un prieten din Noua Zeelanda

"Easy, simple and unpretensious" asa se descrie Ed. El vine tocmai din Noua Zeelanda. A avut o bursa Erasmus in Praga. Dupa 3 luni s-a hotarat sa faca turul Europei inainte de a se intoarce acasa si-a avea o slujba normala.

Multumeste tot timpul si spune "Cheers" mai des decat "Yes"-chiar si atunci cand primeste mancare. E uimit de bidoanele uriase de bere de 2,5 l care se vand cu 1 euro si un pic. Are o singura pereche de pantaloni, si un rucsac de munte atat de murdar incat abia-i distingi culoarea galbena. Cand i-am facut cadou o pereche noua de sosete mi-a marturisit ca e unul dintre cele mai grozave cadouri pe care le poti primi atunci cand calatoresti.


Desi e avocat in devenire, Ed a avut insa job-uri marunte pentru a strange bani de calatorii. A facut curatenie ca sa aiba bani de cartele de ski. A lucrat la cateva ferme bio (chiar si in Romania) pentru mancare si cazare gratuita.

Dupa ce gatim impreuna el e cel care spala vasele. Le spala insa ciudat. In Noua Zeelanda rezervele de apa sunt reduse. Astfel incat, Ed sapuneste bine vasele apoi le lasa la uscat. Ulterior, le sterge cu prosoape. Practic nu le mai clateste. Teoria e simpla: clorul care ramane pe vase e mai toxic decat detergentul.

Aseara la o portie de paste, in jurul unei lumnari aprinse (din lipsa de bec in bucatarie), mi-a povestit despre filosofia tinerilor ca el. Sa pleci la Londra dupa facultate, e la fel de normal in Noua Zeelanda precum a pleca la facultate la Bucuresti. Iar sa calatoresti in toata lumea e ca o viza ce-ti spune ca n-ai trait degeaba. Ei calatoresc oriunde vad cu ochii, muncesc orice pentru bani de distractie, aventura si libertate.

Cand porneste intr-o astfel de aventura, orice tanar din Noua Zeelanda are la el doar un bilet dus inapoi catre casa, in cazul in care o da in bara rau de tot.

Un african la munte

Pe Valea Dorului încă e zăpadă. Miroase rece. Yacson ţopaie de colo-colo, se joacă cu zăpadă şi încearcă să-şi ţină echilibrul în pantofii lui sport Puma. Câtiva grozavi se dau cu placa pe lângă mine cu multă nonşalanţă. E încă frig şi zăpada se topeşte lent. E primul munte pe care Yacson urcă.

Pe Yacson l-am învăţat să silabisească "ciorbă de burtă, sarmale, drob, piţicoancă şi cocalar". I-a plăcut Braşovul mai mult decât Bucureştiul, şi ţuica românească mai mult decât vinul de Bordeaux.

Ieri dimineaţă când mânca o salată de avocado mi-a zis "Eu sunt un african venit la Paris, ajuns în România care stă la masa şi mânanc avocado adus din Israel". Mda, si eu am chibrituri din Pakistan. Suntem cu toţii internaţionali.
Da, aşa suntem noi aştia curajoşi care credem în prietenie adevărată, care dormim în pat cu străini, şi suntem sinceri fără să ne doară.

Epilog
Yacson îi aşteaptă acum pe toţi prietenii mei la Paris. Ce urmează? Un turist din Noua Zeelandă.

Un parizian la Bucuresti

Couchsurfing friend... Excursie in Bucuresti

Yacson pronunta pe litere "S-A-R-M-A-L-U-T-E". Pentru el e o mancare noua. Mananca incet, gusta putin cate putin. Ma intreaba daca oule rosii sunt reale. "Da, noi avem gaini care fac oua rosii". Din meniul romanesc prefera insa mici cu mustar si cartofi prajiti din Curtea Berarilor.

Yacson e unul dintre prietenii mei. L-am intanit pe Couchsurfing. Suntem prieteni din Paris. Iar acum ne-am reintalnit in Bucuresti.

Sunt straina in orasul meu. Nu cunosc Bucurestiul. Locuiesc aici de peste 2 ani si pana azi nu am mers niciodata la Ateneu, la Muzeul Satului, habar nu aveam ca biserica din fata Universitatii se numeste "Biserica Studentilor", nu mersesem pe strada Verona, n-am stiut pe unde se afla Gradina Icoanei si nici nu m-am plimbat cu vaporasul pe Herastrau. Am facut astazi toate astea, in incercarea de a-i arata unui strain cateva dintre secretele acestui oras care poate fi frumos in momentele lui bune. Yacson spune ca am reusit!

Portret de couchsurfer!

Eloi sforăie uşor şi doarme dus. Îşi ţine o mână lipită de frunte şi genunchii aproape de piept. Pe mâna stângă poartă multe brăţări împletite, din piele sau din sfoară colorată. Ştiu că una dintre ele e făcută de o tânără din Cambogia.
Înainte de a adormi, a mâncat o ciocolată autentic romanească cu rom. Se gândea că ar putea să se îmbete din 10 bucăti. Şi-a actualizat jurnalul de călătorie de pe facebook. A trecut prin şocul caselor de schimb din aeroport şi a călătoriei cu taxiul de Bucureşti. "Casele de schimb îţi promit că au acelasi curs ca la bancă, iar taximetriştii că-ţi oferă o călătorie la un preţ bun. Ha-ha, tocmai am pierdut 20 de euro".

Are multe planuri. Vorbeşte tare în autobuz, cică din cauza nasului înfundat :) Cască mai mereu şi nu-şi pune mâna la gura. I-am explicat că-i văd măselele. A înţeles aluzia. In Spania se crede că toţi românii sunt ţigani, sau că toţi ţiganii sunt români. Nu se descalţă când intră în casă. Face poze la lucruri neînsemnate din Bucureşti, şi-şi ţine aparatul în geantă, să nu pară un turist. Repetă după mine când vorbesc cu vânzătoarea la magazin, şi vrea să înveţe cuvinte româneşti. E amuzant.

Paris II-Couchsurfing

Partea frumoasa a Parisului meu abia acum incepe.

Multora ideea de couchsurfing inca li se pare o nebunie, o chestie total stupida si lipsita de sens. Cum o veni treaba asta, sa stai la un strain? Sa dormi cu el in camera? Sa imparti acelasi pranz? Hai ca-i culmea...

Pentru mine insa, e una dintre cele mai complexe si interesante experiente pe care am trait-o. N-am cuvinte prin care sa pot descrie increderea, spiritul liber si prietenia fara granite. Am ajuns acasa la Yacson putin dupa ora 18.00. Tot ce stiam despre el e ca urma sa stam la el acasa, ca are pielea neagra si ca e student la Electronica, in Paris. “Cand plecati din camera lasati cheia de la camera aici. Eu voi fi plecat la scoala”. Trecuse abia un sfert de ora si el imi dadea cheia casei lui.
Peste nicio o ora de cand ne cunoasteam, imparteam aceeasi bere intr-un bar (L’eau peine) din zona Bastiliei

Cand il privesti pe Yacson facandu-si temele, invatand sau tastand la Mac-ul lui de 2000 de euro, ai crede ca a fost dintotdeauna asa. Yacson vine din Cote D’Ivoire, o tara de pe coasta de vest a Africii. Acum e refugiat politic in Paris. Din banii pe care-i castiga din jobul part-time (1000 euro) reuseste sa trimita bani si familiei lui. Ar fi putut fi ca oricare alt emigrant venit in Paris, ar fi putut avea un job marunt si o existenta mizera, dar el a ales sa reuseasca.

In zilele urmatoare am impartit aceeasi cina, acelasi pranz si multe cutii cu pudding de caramel si frisca. Am jucat pinc-pong cu chinezi, ne-am uitat la filme dubate in franceza, ne-am uitat la fotbal. Ne-am plimbat noaptea prin Parisulul pustiu, si am incercat sa mergem in club*

*Yacson ne-a dus langa un club de pe Champs Elysees, care in ciuda locatiei avea intare libera pentru studenti pana la ora 12.30 (doar martea, Duplex). La intrarea clubului erau cozi ca-n filme. Cativa bodyguarzi faceau preselectie la intrare, doar pitipoancele intrau.


In bar
Francezii beau putina bere. Atat de putina incat o bere normala se serveste in pahar de 0,25. Iar daca ai norocul sa ajungi in zona pe timpul Orelor Fericite (majoritatea barurilor din zona au program Happy Hours de la 19-23), gasesti cocktaluri la jumatate de pret si bere la 0,50 (pinta). Pentru 5 euro primesti un cocktail generos, asta daca ajungi in barul potrivit (Hideout)


Despre Bastilia

Campusul in care statea Yacson era stituat in apropiere de Gare de Lyon si de Bastilia. Place de la Bastille* este locul unei foste inchisori terifiante din secolul al XvI-lea, ale carei ziduri atingeau in unele zone chiar si 11 m grozime. In ciuda zidurilor aparent de nedaramat, Bastillia a cazut la 14 iulie 1789, sub atacul violent al populatiei. Ludovic al XVI-lea a intrebat “Aceasta este o revolta?” si i s-a raspuns “Nu, sire, o revolutie”. Pe locul fostei inchisori troneaza acum Colonne de Juillet (1840). In 1989 a fost inaugurata Opera de Paris Bastille, un monument din beton si sticla ce marcheaza coltul ultramodern al Parisului (*op.cit. Franta ghid complet-ed.aquila)

Pierdut coucher, ofera recompensa!

In general sunt in alt film. Inutil sa detaliez. Nu tu memorie buna, nu tu organizare, nu tu bun simt cu unii oameni, nu tu nimic...

Hmm..Ieri mi-am pierdut musafirii. Doi tipi din Argentina trebuiau sa stea la mine 2 nopti. Zis si facut.... promisiune.

Stau cu masina in trafic (nu-i a mea, e imprumutata). Mi se opreste motorul pe la Cismigiu. E un trafic infernal. Stau in fundul altei masini de 15 minute. Ajung cu jumatate de ora mai tarziu. N-am gasit pe nimeni in fata la TNB. M-am invartit..m-am tot rasucit...si ..l-am abordat pe un tip care statea pe scarile din fata metroul. "Hei". S-a balbait. ( Clar, e strain) Schimb limba si-l intreb daca e din Argentina. "De ce ar trebui sa fiu din Argentina?" ( Fain, omul e destept !) "Couchsurfing....?". Zice ca da, dar ca el isi asteapta gazda si eu nu-s aceea.

Misto..am plecat acasa fara musafiri.

Couchsurfing la final

Nu-mi plac musafirii, mai ales cei nepoftiti. Chris a fost exceptia.
Mi-a dovedit multe lucruri, printre care ca :

• exista aventura dincolo de viata citadina

• poti sa-ti aduni tot curajul din lume, sa-l pui intr-un ghiozdan, si sa-l cari pe umerii

• poti sa-ti pui toti prietenii intr-un laptop, si sa-i plimbi cu tine prin lume...

Chris a lasat in urma lui impresia ca-ti poti indeplini orice vis.

Oricum, e greu sa pui in cuvinte o astfel de experienta. E greu pentru multi sa inteleaga cum de poti dormi cu un strain in acelasi pat, cum de poti musca din acelasi mar si cum de poti bea din aceeasi bere. Eu am avut curajul sa incerc. La final, pot spune ca, Chris a venit in casa mea ca un strain si a plecat ca un prieten.

Acum Chris e in Brasov. E in drum spre Polonia. La sfarsitul lunii va fi in Berlin.

Detalii despre aventura aici

Sushi, home made

Chris gateste. Face sushi si inca ceva. Pe o varfurie verde, patrata, stau aliniate bucatile de avocado, pestele somon, feliile subtiri de castravete. Intr-un alt vas zace orezul. A adus cu el alge de mare. Se plimba de colo-colo cu cateo oala in mana.

Toate ingredientele le-au cumparat din supermarket: avocado, somon (10 lei 240 de grame), sos de soia (12.04 lei), castraveti,orez. (vreo 50 de lei adunat)

Cica vanzatoarea nu vorbea engleza. Chris a primit mai mult rest decat trebuia. A incercat sa-i explice. Degeaba. Vanzatoarea nu vorbea engleza. Cred ca a fost razbunarea lui.

Zilele trecute a fost la o pizzerie de fitze din Herastrau. Chelnerii au vrut sa-l fraiereasca. Au zis ca o sa cheme politia. Chris a asteptat-o. N-au venit. L-au lasat sa plece cu conditia sa nu mai vina pe acolo. Ehh..asta e...nu toti vorbitorii de engleza arunca cu bani pe terase de 2 lei.

Un olandez la Bucuresti

Chris are o viata independenta la Bucuresti. Vine cand vrea acasa. Ieri s-a intalnit cu alti prieteni si-a colindat cateva cluburi. A venit acasa spre dimineata si a sunat la interfon. Exact cum faceam eu cand stateam cu parintii.

Ieri dimineata (pe la 16:30) s-a dus sa cumpere paine. Eu pregatisem micul dejun. El a venit cu iaurt, suc, paine si cascaval.

E greu sa intelegi de ce-ai vrea sa gazduiesti un om strain in casa ta? Cineva mi-a zis ca toata chestia asta ii suna "emo", si ca oricum, tine de educatie sa mergi la hotel.

Hmm, ce-ai prefera, sa iei micul dejun intr-o sala de restaurant, sau in casa unor francezi/ germani/olandezi? Cum e oare mai bine, sa fii turist de turma sa vizitezi si tu ce-a vizitat Gheorghe, sa te uiti si tu la poza din ghid si apoi la obiectivul din fata ta, sa faci 3 fotografii si sa te cari acasa, c-ai vazut Parisul?

Astazi, Chris face sushi.

Couchsurfing II

Chris traieste in Amsterdam. A crescut in America. A avut o casa pe care a vandut-o ca sa-si cumpere o barca ( un mic iaht) pe care-l tine pe Coasta de Est a Americii. Acum sta la mine pentru o saptamana, pentru ca eu am o canapea disponibila.

Un grec la Bucuresti

Il astept deja de 15 minute. . .

Grecu e un tip ca oricare altul, usor banal in aparenta, aproape urat, grasut,cu ochelari si haine negre. E relaxat si foarte zambitor.

Contextul in care l-am intalnit, e un pic mai complicat. Grecu’ a venit in Romania prin CouchSurfing-un program misto prin care poti calatori in toata lumea. Sta la un prieten de-al meu, pe-o canapea improvizata. Mi-a zis ca-i place, ca e o forma de turism mult mai “profitabila”, ca are ocazia sa cunoasca oameni si nicidecum sa consume pachetele turistice clasice.

The “Don’t worry” Apartment

Grecu spune multe glume. E placut. Facea misto de mine :“Jurnalistii nu stiu absolut nimic, dar cunosc oameni potriviti care stiu multe lucruri”.

Rade de mine ca ma joc tot timpul cu cheile si ma uit la propriile-mi unghii. “Si eu imi rod unghiile. Un bucatar mananca orice”.

Apropo, Grecu e bucatar. Mi-a spus ca a gatit inseamna a-ti oferi timpul, energia si dragoste pentru a-i darui ceva altcuiva. Ne-a gatit si noua. Era ziua lui de nastere. Ne-a oferit cartofi copti cu sunca si cascaval, friptura cu sos, cartofi prajiti cu sos si salta greceasca. A fost o zi de nastere improvizata, dar de departe printre cele mai reusite.

"Nu-ti fa griji"- acesta a fost numele pe care i l-a dat Grecu apartamentului din Bucuresti. Gazda-i repeta mereu sa nu-si faca griji de absolut nimic-Da, putea sa umble in frigider, la baie, prin dulapuri sau oriunde avea chef.

What?
-cuvantul cel mai utilizat de Grec de cand a plecat din Atena.

Filme

Avea niste filme. L-am rugat sa ni le prezinte:
A bad movie/ A stupid American comedy/ A bad movie/ A good black comedy/
A bad Leonardo DiCaprio’s movie….

NB! Grecu are o rata galbena din plastic (de aia de baie) pe care o fotografiaza peste tot pe unde calatoreste.

Post scriptum: Acum, Grecu e prin Brasov. Va merge apoi la Budapesta si la Praga.