duminică, 21 martie 2010

Standard Operating Procedure

Titlul ar mai putea fi tradus asa: dezumanizare, razboi, America in Irak. Descrierea filmului este de prisos.
Adelin Petrisor a comentat la final filmul, fara sa caute justificari in vreun fel: "Oamenii aceia sunt antrenati sa omoare. Ce credeati fratilor ca se intampla in razboi? Ca vine soldatul cu o floare-n gaura pustii?"
Pacat ca adevarati responsabili n-au patit nimic dupa acest caz rasunator.

Despre Japonia (One World)

Astazi am vazut Japan: A story of love and hate, un film emotionant, sincer si extrem de realist.
In Japonia oamenii nu-s roboti, desi par. Se lucreaza in medie 14 ore pe zi. Un job part time inseamna 7 ore/zi. Oamenii saraci ajung acasa iau pastile pentru somn, mananca si dorm 5-6 ore pe noapte. Programul incepe la ora 8 dimineata cu exercitii de invigorare.
Un film extraordinar despre Naoki, fost om bogat, actual postas cu jumate de norma, sarac lipit pamantului. O poveste despre o casa mica, o viata anosta, o munca infernala si, printre ganduri, frustrari.

Festivalul One World Romania- 17-22 martie 2010
pass festival toate filmele 25 lei (pret actual)
pret bilet per film 8 lei

Japan: A story of love and hate poate fi vizionat astazi de la ora 16.00, la cinema Union

Festivalul de film documentar-One World Romania

In India femeile isi ofera drept ofranda zeilor parul. Slujitorii zeilor vand parul celei mai mari companii de extensii din lume, Great Lenghts. La radul lor, Great Lenghts vinde extensiile la Hollywood cu mii de euro.
Drumul parului e parcurs intr-un documentar, Hair India, care ilustreaza perfect contradictiile unor culturi complet diferite: saracie, lux, opulenta, credinta.
Pardoxal sau nu, femeile din India nu si-ar vinde parul pentru nimic in lume. Regizorul filmului ne spunea ca oamenilor nu le pasa ce se intampla cu parul lor dupa ce-l ofera zeilor. Asta pentru ca gestul lor este incarcat de o simbolistica religioasa, spirituala si culturala imensa.
Templu inainte sa faca comert cu parul adus ofranda il ardea.

duminică, 14 martie 2010

Cum m-am uitat o seara intreaga la TVR1

In mod normal n-am televizor acasa, n-am telecomanda, n-o am nici pe Esca si habar n-am la ce ora incepe jurnalul de pe TVR.
In mod anormal am o relatie mega speciala cu televizorul. Pe unde-l vad, magazine, banci, vitrine, nu ma pot abtine sa nu-l sorb din priviri pret de cateva minute. Iar daca in joc mai intra si o telecomanda...e rost de "apasa butoanele in nestire".
Acum insa e o situatie cu totul speciala. Sunt izolata. Privesc televizorul inchis si-mi imaginez cum ma voi uita pe Discovery, cum o sa urmaresc stirile la CNN si cum o sa-o vad pe Lady Gaga update ca sa am habar in viitor de ce vorbesc colegii la scoala.

Apas butonul 1. TVR 1 cu purici. Apas butonul 2. TVR1 cu purici si sunet de razatoare. Apas butonul 3. Negru. Mut atenta mai langa geam si TVR1 are sunet. Doar TVR 1 are sunet aici, in creierul muntilor.

Programul TV.

Intalnirea mea cu televizorul a inceput cu o emisiune informativa despre Parlamentul European. Am adormit.

ora 20.00-Stiri
M-am trezit in timpul jurnalului de la ora 8. Poate de somn, de nesomn, am avut impresia ca prezentatorul are fata patrata. Stirile erau ok, decente, fara senational, fara direct aiurea, fara comentarii pe marginea gardului, faa spectacol.

Ora 21.00- Reclame
Cum n-aveam unde sa schimb postul a trebuit sa urmaresc toate reclamele. Unele se repetau de doua ori in cadrul aceluiasi calup publicitar.

Ora 21.10- Odata-n viata cu Iuliana Tudor
Odata-n viata am urmarit emisiunea aceasta. Muzica populara. O prezentatoare care aduce a Marin-Raduleasca dupa retragerea din televiziune. Umor ciudat....

Ora 23.00 CSI

Ora 00.00- eu imi iau somn

Un secret la fel de bine pastrat ca Vama Veche


In mod normal nu ti-as impartasi secretele mele. Locul asta de care-ti povestesc acum merita insa sa fie vazut de oricine. Ascunzatoarea aceasta e la 1350 m altitudine, e înecata in zapada afinata si-n liniste. Secretul acesta e o cabana la munte.
Ca sa ajungi la ea, trebuie insa sa ai curaj. Drumul pana la cabana e batatorit de o sanie trasa de cai. E atat de multa liniste de-ti auzi toate gandurile. Odata ajuns nu-ti ramane decat sa te dai pe o partie cu zapada neatinsa de om, sa te joci cu cainii uriasi si sa mananci ciorba taraneasca cu afumatura...si sa faci ce-ti mai trece prin cap.

50 lei/noapte/persoana cu mic dejun inclusa
amplasare-15 min de partia Clabucet (plecare), Predeal

luni, 8 martie 2010

vineri, 5 martie 2010

41 de tari, 17 dolari in buzunar si o bicicleta


Somen seamana cu Huckleberry Finn, cu Guliver si cu toate personajele lui Jules Verne.

Somen nu-si aminteste drumul spre casa daca nu-l parcurge pe bicicleta.

Povestea lui Somen Debnath miroase a mirodenii, a soare, a multa munca, a sudoare si a vis implinit. Somen face inconjurul lumii pe bicicleta de 6 ani. Planul lui e sa calatoreasca 16 ani, timp in care vrea sa-si raspandeasca mesajul de prevenirea a bolii SIDA in 191 de tari. Pana acum a pedalat si a parcurs 75.670 km, doar cu bicicleta.

Cand l-am intalnit in faza Muzeului National de Istorie tocmai venise pe bicicleta de la Ruse. Initial, am crezut ca povestea lui e o gluma, ca-si urca bicicleta in tren. M-am inselat.

Somen a plecat din India cu 17 dolari in buzunar si cu o bicicleta ieftina. Inainte de a pleca a absolvit doua facultati, una de zoologie si una de peisagistica. Se incapataneaza sa vorbeasca engleza cu accent hindi si habar n-are cine-i Coco Chanel, Armani, sau Gucci. Nu intelege de ce oamenii pretuiesc hainele scumpe. Eu n-am incercat sa-i explic.

Probabil va intrebati de unde face rost de bani pentru a calatori. Ei bine, din donatii, de la diversi sponsori incantati de visul lui, de la oameni simpli care-l ajuta cu mancare si adapost. Iar atunci cand ramane fara bani, isi cauta de lucru.

Cand stai cu el mai mult timp iti dai seama ca e asemeni unui copil, mereu atent sa nu te supere, sa nu deranjeze. Poate si de aceea mie imi spune "Ma", ceea ce in limba lui natala inseamna "mama"


Informatii, poze, filmulete din fabuloasa calatorie a lui Somen gasiti pe site-ul lui oficial.

Daca vreti sa-l intalniti, veniti in vizita la mine :)