Marea Moarta

Marea Moarta e la cativa km de Ierusalim. Pe drum, temperatura e din ce in ce mai ridicata. Nu mai sunt pomi, cladiri, iarba sau palmieri, doar munti, beduini, camilele lor si soarele de pe cer. Esti pe cea mai joasa autostrada din lume (393 m sub nivelul marii). Te dor urechile din cauza presiunii. Soarele e atat de puternic incat daca stai fara ochelari de soare, ochii-ti lacrimeaza ca-n fata unei cepe.

In apropierea marii, se vad ruinele fostelor colonii britanice. Privelistea de pe colina e superba. O marea albastra, linistita, inconjurata de munti. Deasupra marii e o ceata alba; e sarea ce se ridica din mare. E multa culoare aici.

Este insa si mai multa istorie. Grecii numesc acest loc" Lacul de Asfalt" datorita suprafetei naturale de asfalt. In traditia islamica, pe acest oras a trait profetul Lut. Pentru a pedepsi acest loc in care oamenii traiau in desfrau, D-zeu a trimis un inger care a distrus locul. Astfel, a luat nastere cel mai jos loc de pe pamant. Traditia iudaica mentioneaza ca aici a fost Sodoma si Gomorra, oras distrus in vremea lui Abraham.
Mai mult, in secolul 20 d. Hr, in vremea romanilor, intr-o pestera din aceasta regiune au fost gasite Manuscrisele de la Marea Moarta

De indata ce intrii in apa picioarele ti se afunda intr-un namol negru ca taciunele. Dupa cateva exercitii de mers ca pe sarma sau ca prin branza, te indepartezi de mal. Ok, ca orice om, ai vrea sa inoti. Dar chiar nu e nevoie. Stiu ca pare incredibil, dar chiar nu e nevoie sa depui vreun efort, apa sarata te tine la suprafata. Si te tine chiar bine..te poti intinde pe apa ca intr-un pat. Am observat ca unii chiar citesc ziarul :)

Bine..nu totul e albastru bombon. Apa e extraordinar de sarata, aproape are un gust amara. De indata ce vei intra in apa, iti vei reaminti de fiecare zgarietura pe care o ai pe corp pentru ca te va ustura cumplit. Mai mult, apa e aproape uleioasa iar pielea-ti va straluci frumos cand vei iesi din mare alergand catre dusuri.

Cat despre namol...Eu am plecat convinsa ca pielea mea din cot straluceste mai frumos.

Extra info: La Marea Moarta se poate ajunge si cu un autobuz care face curse regulat. Pentru a avea acces la o plaja amensajata taxa de intrare e 35 shekeli/persoana.

La marginea civilizatiei

In drum spre Marea Moarta am trecut prin "creierul muntilor". Erau niste munti "dati dracului" din piatra dura, galbeni pe care nu infloreau decat spinii. Pe colinele acestor munti traiesc beduinii.

Beduinii sunt oamenii unor triburi indigene, semi-nomade de arabi ce traiesc ca la inceputul lumii, dincolo de civilizatie, fara electricitate, apa curenta, sistem de canalizarea sau orice altceva ce te-ar duce cu gandul la "normal".
Locuintele lor sunt mai simple decat si-ar fi putut imagina orice primitiv: cateva betze de care se leaga un cersaf sau o prelata. Sub umbra lor oamenii stau tolanitizi pe niste carpe+ saltele+paturi. Traiesc la aproape 50 de grade, fara vreo sursa potabila de apa.
In apropiere, zaresc niste capre ce sunt fugarite de pe un deal pe altul.

Si totusi....unele aparente inseala;


Soferul taxiului ne povesteste ca odata a luat masa cu beduinii. Venise in aceste tabere impreuna cu avocatul lor (se pare ca au si asa ceva). " Au adus un platou urias cu legume, orez si multe bunatati. Noua ne-au dat farfurii si linguri. Ei au mancat cu mana"

Privind mai atent am observat si alte detalii. In timp ce noi am oprit masina pentru a fotografia asezarile, am fost uimita sa vad ca doi tineri ne intorceau gestul, fotografiindu-ne masina :)
Cateva asezari mai sus, am observat si o mica masinutza parcata chiar langa niste corturi
Privind aceste locuri nu ma pot abtine sa nu ma intreb, cum pot exista astfel de locuri, la nici 20 de km de Ierusalim, intr-o tara atat de evoluata? Intr-adevar, Israelul e un oras al contrastelor: de la Tel Aviv-ul cosmopolit imbracat intr-o arhitectura futurista si pana la vechiul Oras Sfant. Nu mi-as fi imaginat niciodata, ca la cativa metri de civilizatie o mana de oameni traieste dupa propriile reguli, ignorand normele noastre de "normalitate".

Post Scriptum: Autoritatile israieliene fac eforturi pentru a integra aceste grupuri in societate. La randul lor, bedunii fac demersuri pentru a le fi recunoscut asezarile drept "orase".

Aici sunt fotografiile pe care mi-as fi dorit sa le fac

Yad Vashem

Situat in Ierusalim, Yad Vashem este cel mai mare muzeu dedicat victimelor Holocaustului.

Muzeul are o constructie futurista, cu un interior ce seamana cu un mic labirint care te obliga sa treci prin fiecare incapere. Sunt multe fotografii, proiectii de film (discursuri ale lui Hitler, fotografii ale copiilor ucisi, evrei marsaluind pe strazi).

In aproape fiecare camera, pe un ecran, era proiectat cate un film cu marturiile unor supravietuitori. Mi s-au inmuitat genunchii cand am auzit cuvintele unei supravietuitoare.

"Oamenii erau stransi si dusi pe un camp. Acolo, la baza unui deal erau impuscati de la mica distanta. Noi n-am stiut de asta. Lucram la cativa metri distanta. Erau munti de haine in jur. Intr-o zi fiica mea s-a imbolnavit, avea febra si se simtea rau. I-am zis sa nu ma lase singura. M-am uitat o clipa in alta parte si cand am privit-o ea statea in fata unui soldat roman caruia ii spunea ca se simte rau, ca e bolnava si ca vrea sa mearga acasa. Acesta i-a raspuns "Esti bolnava? Noi nu avem nevoie de oameni bolnavi..." A impuscat-o in cap de la jumatate de metru distranta. S-a prabusit peste el." Femeia de pe ecran isi stergea lacrimile de pe chip cu mainile ei uscate. Plangea si povestea...

Mie, cuvintele "soldat roman" imi sunau precum un gong in minte.

Apoi, am vazut o statistica cu evreii ucisi in Europa. Greu de crezut ca in Romania au fost ucisi 350.000 de evrei. O mare parte din ei au fost deportati in Transnistria (provincie data Romaniei de catre Germania in acea perioada). Pe peretele mare rulau imagini cu oameni care mergeau de saptamani intregi in conditii groaznice.

Peste tot in muzeu erau imagini in alb si negru. Din colt in colt, rasuna vocea lui Hitler. Uralele multimii. Fotografii cu evreii....

Pe un perete mare era scrisa intrebare "De ce nu a fost Auschwitz-ul bombardat?". Sub aceasta fotografie erau imagini din satelit ale intregului lagar.

Ultima marturi pe care am putut eu s-o vad a fost aceea a unei femei care isi povestea viata de dupa Auschwitz

"Cand am iesit din lagar aveam 28 de kg, cand am ajuns la 38 am inceput sa lucrez ca asistenta. Dupa o vreme m-am maritat. In aceasi zi s-au casatorit alte 7 cupluri. Nu mai eram singuri.

Am ramas insarcinata. Nu am stiut. Cand am mers la doctor mi-a spus ca sunt insarcinata in 3 luni. Am inceput sa plang. L-am rugat pe doctor sa ma ajute, sa ma salveze pentru ca eu nu vreau sa pastrez copilul. I-am spus "Doctore nu pot sa aud un copil plangand. Am auzit multi copiii plangand la Auschwitz. Nu pot sa-l pastrez". Mi-a cerut bani. Nu-i aveam.

Am mers acasa si am incercat sa imi provoc un avort (nu pot sa scriu detaliile). N-am reusit. Cand s-a nascut copilul m-am rugat Domnului sa mi-l lase sanatos. Pe copil il alintam si-i spuneam ca atunci cand va fi mare ii voi povesti prin cate a trecut mama lui, de cate ori a fost in linia de selectie, de cate ori am fost la un pas de moarte. Ii spuneam ca am atatea sa-i povestesc.

Nu i-am povestit niciodata nimic despre asta"

Alte cuvinte sunt de prisos. Inca am genunchii moi.

Ierusalim

Indiferent ce-ai crede despre Dumnezeu, nu poti ramane indiferent in fata acestui loc incarcat de atatea semnificatii.

E un drumul serpuitor ce urca asemeni unei reptile pe muntele stancos. De-o parte si de alta sunt munti, vai si multa piatra.



Din varful Muntelui Maslinilor se vede tot Ierusalimul: Mormantul Sfant, urmele Marelui Templu si Cupola Pietrii sau Caciula de Aur cum este numit de evrei ( The Dome of the Rock). Aceasta cupola aurita pare buricul Pamantului. Mi s-a spus ca unul dintre locurile sacre ale arabilor. De asemenea evreii se feresc sa mearga in acel loc "Este doar un sigur drum catre Kiput Hasela(Caciula de Aur)" (aluzie la faptul ca nu e drum de intoarcere pentru crestini si evrei).

Pe Muntele Maslinilor e un furnicar de turistii. Auzi italiana, ebraica, franceza, engleza etc. Oameni de diferite nationaliati stau ingramaditi in jurul ghidului, precum puii in jurul unei gaini, noteaza informatii in carnetele, fac fotografii, filmeaza. Peste tot infloreste micul comert.
De indata ce apare po litia, negustori isi indeasa cu repeziciune vederile, gentzile kitschoase si maimutzoii de plush.


Dominus Flevit

Pe un drum ingust, intre pereti de piatra, cobori catre biserica numita "Dominus Flevit"(Domnul a plans). Inca de la intrare sunt luata la "trei pazeste" de catre paznicul ce-mi face semne ca nu pot intra avand umerii goi ( in capul meu rochia pana la genunchi ma acoperea destul). Mi s-a oferit un shal spre imprumut.
Traditia acestui loc se leaga de momentul in care Iisus, avand o viziune asupra dezastrului prin care va trece Ierusalimul, a plans peste Orasul Sfant.
La intrare sta un calugar imbracat in straie negre. La brau e incins c-o franghie alba. A venit aici acum 20 de ani tocmai din California. De atunci traieste impreuna cu fratele lui si isi impart ziua intre chilie si usa bisericii. Vorbim de una de alta. Poarta ochelari si se priveste in pamant. Brusc, imi spune "Mesia a venit". Eu ma uit la el cu o intrebare mare in ochi "Unde?" si-i raspund "Poate".
Mi-a arat privelistea din interiorul bisericii, sculpturile in piatra. Gesticula mult in timp ce-mi spunea " Iisus a avut viziunea asta ca Israelul va fi distrus (de Imp. Roman) si a spus "Tare as vrea sa va adun pe toti, precum isi aduna closca puii, dar nu pot".
Il salut de ramas bun. Ma binecuvanteaza.


Gradina Ghetimanilor

Aici e liniste. Maslinii stau aliniati asemeni unor ciresi dintr-o livada.

Zidul Plangerii

E fascinant cum trei religii, trei culturi diferite, se ignora reciproc si se roaga la cativa metrii unii de altii.

Din Vechiul Templu distrus in vremea romanilor (in anul 68 d.Hr), n-a mai ramas decat un zid, Zidul Plangerii. Acest loc are o semnificatie extraordinara pentru evrei, datand de mai bine de 2000 de ani, fiind totododata una dintre cele mai sacre structuri ale poporului evreu. Pentru crestini acest loc reprezinta locul in care Iisus venea sa se roage. "Rocile sale vechi sunt o marturie a unui trecut glorios , o mandra mostenire si o dovada extraordinara a renasterii evreiesti"/ " Profetul Isaih a numit acest Templu -casa tututor popoarelor-" (fragmente citate dintr-un ghid turistic).

Impresii personale:
Am gasit o lumea ciudata, femeii imbracate foarte colorat, oameni inarmati pana-n dinti cu camere de filmat si aparate foto, scaune de plastic pentru "sezatoare" si femei aflate-n exaltarea rugaciunii. Nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit-o pe Fergie "cantand" dintr-un telefon mobil.

• La Zidul Plangerii barbatii se roaga separat de femei. Imbracamintea trebuie sa fie cat mai decenta. Telefoanele inchise. Se cere sa se pastreze liniste.
  

Mormantul Sfant

Dupa cateva stradutze ingramadite printre case de culoarea untului, ajungi la Mormantul Sfant. Intrarea si iesirea din Biserica ce acopera Mormantul, e strajuta de cate o piata unde negustorii se tocmesc ca la usa cortului pentru fiecare shekel.

Am fost mirata sa constat ca locul in care a fost Iisus rastignit si mormantul sau sunt foarte aproapiate. Mormantul original a fost incorporat intr-o biserica constrita de Imparateasa Elena in secolul VI. Incaperea Mormantului Sfant e foarte mica. La doar cativa metri se afla un loc numit de catre crestini "centrul lumii".

Impresii finale

Ierusalimul e un loc fascinant. Pe acest pamant se amesteca sudoarea rugaciunii, cu parfumul mirului si praful de stanca, toate acestea arzand sub razele dogoritoare ale soarelui inca de la facerea lumii.

Haifa

Daca te uiti in jur, in Israel, e doar nisip. Nu sunt zacaminte de aur, diamante, petrol sau izvoare de apa. Aici, vezi insa cele mai frumoase flori, copaci inverziti si palmeri ce se incapataneaza sa creasca.

Aici, proverbul "Omul sfinteste locul" e mai adevarat ca oriunde.

Drumul spre Haifa e strajuit de-o parte si de alta de mare si de culturi de bananieri (acoperite de plase imense). Dupa aproximativ o ora de mers inspre nordul Tel Aviv, ajungi intr-un oras construit din "piatra seaca".

Haifa e un oras port, al treilea ca marime din Israel. Construit pe muntele Carmel, istoria acestui oras dateaza din timpuri biblice.
In anul 1948 cand a luat nastere Israelul, Haifa a fost o imensa poarta pentru imigrantii evrei veniti din toate colturile lumii. Mii de oameni au ocupat atunci casele parasite de arabi in timpul razboiului.




O vreme a fost liniste si orasul a inflorit. Apoi, in timpul conflictului cu Libanul, din anul 2006, 93 de rachete trimise de Hezbollah au lovit orasul.




Ieri, cand am fost eu acolo, orasul era frumos, scaldat in razele soarelui, stand parca cu picioarele in mare. Orasul se catzarase pe colinele muntelui asemeni unei iedere. Pe platoul din varful muntelui gasesti de toate, de la inghetata, la ziare, restaurante, parcuri si prajituri. Cea mai mare atractie turistica a orasului e Centrul Bah, un loc unde gasesti niste gradini ce seamana in frumusete cu cele de la Versailles.

Acum, orasul e locuit deopotriva de evrei si arabi.

Super size me!

Varianta evreiasca

Ca un european crescut intr-o tara ex-comunista, cand ma intreaba cineva de care portie vreau "mica, medie, mare", o aleg intotdeauna pe cea de-a treia. Toate astea pentru ca am fost invatata ca intre portiile mici/medii si mari nu e o mare diferenta si e mai avantajos sa cumperi portii marii.
Astfel incat, la prima mea inghetata evreiesca am cerut 3 cupe de inghetata. Na, in Romania trei cupe e ceva normal, mai ales ca sunt mici, micute. O clipa mai tarziu, mi-am dat seama ca vanzatoarea se chinuia sa inghesuie 3 cupe uriase pe un cornet. Evident, n-am mancat-o pe toata.
Curand mi-am dat seama ca evreii mananca mult. Un prieten evreu a facut o comparatie cu bucataria frantzuzeasca spunand ca nu intelege de unde obiceiul aceasta de a ciuguli din mancare "Mancarea trebuie mancata toata".

Mancarea nu e un lux.

Astazi am fost la un restaurant. Mi-am dat seama ca ma uitam la meniul scris in ivrit ca la "masini straine", mai mult, il "citeam" invers (in ebraica se citeste de la dreapta la stanga-o carte se incepe de la sfarsit). Meniul in engleza suna ceva mai familiar. Ok, comanda mea suna ceva de genul "O salata greceasca si o portie mare de cartofi prajiti", avand in minte salata plina de frunze de la Pizza Hut si portia "mare" de cartofi prajiti de la Mc Donald's. In cateva momente m-am trezit pe masa cu o stiva (gramada uriasa) de salata, sapte sosuri si un castron urias plin cu cartofi prajiti.

Mancarea nu se arunca. Ce nu poti manca iei acasa, la pachet.

Si daca tot suntem la capitolul gastronomie am sa precizez ca evreii nu mananca carne amestecata cu lapte sau legume (gen pireu) si nici nu folosesc aceleasi tacamuri cand prepara carnea si legumele.

Sfaturi:
1. In Israel, cereti portii medii-pt un european sunt extra-large
2. In casa unui evreu, sa nu pomeniti niciodata de "carne de porc", e ca si cum ai intreba daca are sobolani la masa?

73772

In spatele tejghelei si a casei de marcat sta un om cu parul alb. Te intreaba de care inghetata vrei. Ii arati unul dintre pahare : in functie de marime, pretul difera.
Tasteaza cu un singur deget. Iti da bonul imediat.

In incapere roiesc copiii. Sunt mese de jocuri, mici cosuri de baschet. Sunt multe mese. Cand e mai liber la casa, barbatul cu parul carunt vine si strange de pe mese paharele din care au mancat copiii murdari pana la nas de frisca, bomboane si inghetata.

Pe mana stanga poarta un ceas copilaresc, albstru precum marea. Pe aceeasi mana are un tatuaj verde albastrui; sunt cifre usor sterse: 73772. Omul acesta a fost prizonier la Auschwitz. E primul supravietuitor pe care-l intalnesc eu. Imi spune ca a stat la Auschwitz patru ani. Limba asta pe care eu nu pot s-o vorbesc normal, ma impiedica sa-i aflu povestea. Am simtit o frustrare fara margini. Am continuat sa-l privesc...

In spatele lui, pe perete, este un panou mare,rosu, luminos pe care scrie "Drink Coco Cola". Era un contrast puternic intre chipul sau nins de ani si panoul acela cosmopolit.
Era vesel. Zambea fiecarui client. La plecare a vrut sa ne ofere un kilogram de inghetata, pentru "acasa". L-am refuzat.

In drum spre casa, am aflat ca este milioanar.

Israel in alb si negru

In Israel viata nu e atat de simpla pe cat pare. Nu e totul colorat in roz.

Femeile merg la armata. Le vezi adesea pe strada purtand uniforme de culoarea nisipului, bocanci si poseta pe umar. Ele fac armata 2 ani, barbatii 3.
Aceasta zona e mai fierbinte decat gradele ce urca-n termometru in fiecare zi. E ca si cum, cu totii ar fi constienti de pericolul ce pluteste in aerul cald.
In subsolurile blocurilor sunt beciuri, locuri special amenajate pentru ca oamenii sa se adaposteasca in cazul unui atac. Mai mult, nimeni nu a uitat atacurile sinucigase ce erau la ordinea zilei intre 1996-2001 (aprox). Am auzit povesti terifiante despre rachetele ce au lovit zonele cu civili, peste blocuri locuite sau peste masini. Imi povestea cineva ca inca isi mai aminteste sunetul bubuiturilor care se auzeau din orasele invecinate, in acea perioada. Si, din ce se aude, razboiul inca nu s-a incheiat...
Cu toate acestea, viata continua.

Israelul e un pamant de vis, o tara cu multe posibilitati, cu un sistem de sanatate eficient, o tara imbelsugata, plina de fructe si flori. Cu toate acestea, nu pentru toti e la fel de usor. Pentru cei mai multi, viata e scumpa, chiar si pentru evreii de rand. Rata celor ce urmeaza o facultate e scazuta, deoarece un an de studiu consta aprox. 2000 euro. Mai mult decat atat, orice tanar trecut de varsta de 18 ani trebuie sa isi plateasca singur studiile, intretinerea, fiind independent. Mai mult, pentru a te inscrie la o facultate trebuie sa obtii niste rezultate foarte bune la testele psihometrice ( echivalentul unui IQ test), fara de care nu te poti inscrie la facultatea dorita (ex: daca nu ai un punctaj mare nu te poti inscrie la medicina, farmacie etc).

Salariile nu sunt foarte mari, cateva sute de dolari. Iar pentru imigrantii veniti din toate colturile lumii viata nu e deloc roz. Am vazut pe strada filipineze ce se plimbau cu batranele de care aveau grija, rusoaice ce lucrau in supermarket si femeii/barbati de culoare ce faceau curatenie pe strazi. Pentru astfel de oameni, viata nu e deloc simpla.

Sabat

*Scrut istoric :

Sabatul ( in lb. romana se scrie/pronunta cu sh romanesc) este echivalentul duminicii in religia iudaica (dupa sase zile de munca, ziua a 7-a e una de odihna). Aceasta sarbatoare are o dubla semnificatie: una pur religioasa, de "Simbol al Creatiei" menit sa aminteasca de existenta unui Creator, cealalta de factura nationala, ce simbolizeaza iesirea din Egipt, de sub robia faraonica-momentul nasterii poporului evreu.
Sabatul incepe vinerea dupa apusul soarelui, printr-o ceremonie religioasa, simpla: se binecuvanteaza lumanarile din caminul fiecarui credincios, de catre gospodina casei. Vineri seara, in cadrul serviciului divin din sinagoga, se intoneaza poezii si psalmi. La sfarsitul rugaciunii se face Kidus , binecuvantarea vinului.
In general, femeia ocupa un loc deosebit in cadrul sarbatorii de Sabat. Ea impodobeste locuinta, prepara bucatele traditionale si aprinde lumanarile care simbolizeaza sfintenia acestei zile.
Intorsi de la sinagoga, credinciosii intampina vinerea- "Mireasa Sabat"-cu binecuvantari, Kidush, recitari de psalmi, zmirot.
Sfarsitul Sabatului este marcat prin ceremonia de Havdala. Ziua de Sabat se considera terminata odata cu inserarea, cand apar pe cer cel putin trei stele.
(op.cit Istoria Universala a poporului evreu/ Dr. Alfred Harlaoanu, p.369)

Sabatul astazi
Am avut ocazia sa sarbatoresc Sabatul in mijlocul unei familii de evrei. Astazi, aceasta sarbatoare se traieste altfel decat in cartile religioase. Oamenii au preocupari mai degraba "lumesti": merg in vizite, isi petrec timpul la plaja, mananca (nu neaparat bucate alese sau traditionale) si trec peste ritualurile de inceput/sfarsit de Sabat.

• Mi s-a parut interesant sa aflu ca evreii nu au doua zile pe saptamana libere: vinerea au program scurt iar sambata e sarbatoare, in timp ce duminica e zi de lucru.
  
• Desi toti turistii se inghesuie sa mearga la Ierusalim, mi s-a spus ca e bine sa eviti acel oras de Sabat (e foarte aglomerat).
  
• Pe de alta parte, sunt acei evreii foarte religiosi care respecta cu sfintenie toate poruncile din Tora (vechiul testament). Am aflat ca acesti oameni incepand de vineri seara nu aprind aragazul, lumina, nu folosesc telefoanele mobile. Isi pastreaza apa calda in niste recipiente foarte mari, pentru utilitati primare (gen cafea :) ) . Mai mult decat atat, nu merg cu masina in acea perioada si nu au niciun fel de activitate ce presupune abaterea de la poruncile sfinte.

Gradina zoologica

N-am mai fost intr-o gradina zoologica de peste 10 ani. Astazi a fost o exceptie. Initial am refuzat sa merg, crezand ca voi gasi acolo aceeasi gradina zoologica din amintirile mele, cu animale bolnave inghesuite in mizerie.

Gradina zoologica, Safari este situata in Ramat Gan si se intinde pe o suprafata imensa (cativa km). Mai intai, intrii cu masina si mergi printr-o zona safari unde animalele traiesc libere, intr-un mediu aproape identic cu cel natural ( in lipsa unei masini, exista un trenuletz). E ca si cum ai veni in vizita la ele acasa. Am vazut tot soiul de animale : struti (foarte simpatici: vin la geamul masinii, ciocanesc si cer de mancare), rinoceri, zebre, rate, antilope.

Dupa ce strabati un astfel de drum, ajungi la adevarata gradina zoologica. Aici poti inchira o masinuta(asemanatoare celor de golf) cu care te poti plimba pe aleile din gradina.

Am fost uimita sa vad ca animalele avea mult spatiu, foarte mult. Ursii, girafele, maimutele, elefantii, aproape toate aveau construite habitate asemanatoare cu cele naturale.

Oamenii ce vizitau gradina erau veseli. Am vazut familii ce luau picnicul la umbra unui copac, in timp de paunii se plimbau nestingheriti prin jurul lor. Mi s-a parut amuzant sa contanstat ca pasarile noastre autohtone, gainile si cocosii erau exponate ale gradinii (circuland bineinteles, libere si nestingherite).

Apa de mare

Inca ma mai ustura locul in care m-a intepat o meduza. Ieri pomeneam de mare, azi m-am scaldat in ea si nu mi s-a mai parut asa grozava:

I. Tre' sa mergi jumatate de km. ca sa iti ajunga apa pana la genunchi. Oricum, daca iti ajunge apa pana acolo, vin salvamarii dupa tine. La mine au venit personal spre a ma "informa" ca zona in care eu stateam sprijinita in coate, e foarte periculoasa. Cand i-am intrebat "de ce?, mi-au raspuns ca stiu ei mai bine. Ii inteleg...tipasera toti la mine(in ebraica) vreme de o jumatate de ora, facandu-mi semne sa ies din apa si eu n-am reactionat nicicum.

2. Meduzele de pe aici sunt speciale,un soi ales, mari cat un pepene galben. Evident, erau si unele mai mici.

3. Apa din Mediterana e albastra, limpede, cu malurile scaldate-n scoici superbe. Are insa un gust sarat. Nici vorba sa te prinda vreun val cu ochii deschisi.

Ce-am mai descoperit:

• Am fost si la bazin. Aqua Magic e ceva banal.
  
• Fast food= cartofi prajiti fara strop de ulei (da, se poate), carne prajita pe gratar si salata de legume.


• Pe fiecare cladire sunt boilere de apa si panouri solare. Si nu exista fereastra fara obloane.


• Ei respira aer conditionat cu mult inainte ca noi sa stim ce-i ala.


• Portiile de mancare sunt uriase. Inghetata aceea care la noi e cantarita, aici se serveste la cupe generoase.
• Barbatii sunt bruneti, cu tenul masliniu si isi poarta barba tunsa scurt. Aproape toate femeile au parul lung, negru si sunt bronzate. Adesea vezi pe strada tinere imbracate in uniforma militara. Cum si de ce? cu alta ocazie...

Israel: munti de fructe, ciocolata si jeleuri

Nici nu stiu cu ce sa incep. Ma chinui sa scriu ceva coerent, sa imi transmit impresiile in alt mod decat cel prin care ai putea crede ca ma laud aiurea ca sunt in Israel.

M-a intrebat cineva cat e de diferit Israelul fata de Romania? Hmm...nu seamana cu nimic din ce am vazut pana acum. Oamenii, mancarea, strazile, apa marii (lipsita de alge si gunoaie), preturile, imbracamintea- toate sunt diferite!

Piata Carmel

Poate parea usor banal faptul ca m-a impresionat o piata. Da, aparent o simpla piata cu zarzavaturi, rosii si castraveti. Daca strabati insa aceasta piata iti vei aminti pentru totdeauna gustul curmalelor proaspete si mirosul de mango.

Situata in Tel Aviv, aceasta piata este locul ideal pentru a face cumparaturi( a nu se citi shopping) in adevaratul sens al cuvantului.

De cum intrii in piata o mireasma de fructe iti invadeaza simturile: mango, curmale, cirese, piersici, pepene rosu si galben. Aici gasesti orice, de la cele mai proaspete fructe, la dulciuri, branza, soiuri alese de masline, munti de jeleuri, dulciuri, haine, gablonturi si orice ti-ai mai putea imagina. E ca un fel de Arca a lui Noe, sub acoperamantul careia s-au adunat toti negustorii.

Am tras cu ochiul si am vazut si detalii ce aparent, trec neobservate: oameni ce dorm pe mese, copii ce ajuta la stransul lazilor cu fructe uscate si mananca resturile ce raman pe mese(...)

Am fost impresionata de gestul unui vanzator, care afland ca nu gustasem din fructele pe care le vindea, a luat o curmala (un soi special), a spalat-o si mi-a oferit-o.

Lasi in urma ta o alee lunga ce pare ca da in clocot de atata belsug.

Israel preview

Deja simt mirosul dulce-sarat al marii, si nisipul fin de sub talpi. Imi imaginez ce gust o fi avand un fruct mango “original” sau o piersica coapta sub soarele desertului. Iar cand mi-e cald, ma amagesc ca acolo va fi si mai cald.

Apoi ma gandesc la un oras luminat noaptea si la toti evreii pe care eu voi vrea sa-i salut (in semn de profund respect) si sa le spun ca stiu de ce au tatuajele acelea cu numere pe maini, c-am fost acolo, in locul acela ingrozitoar, la Auschwitz. In plus, mama mi-a promis c-o sa ma duca in vizita la o doamna care a supravietuit lagarului de concentrare


Nu, nu…sa revenim la fructe…la pepene, curmale (doar le enumar, nu-mi plac), la stafide (nici astea nu-mi plac) si la avocado. Apoi, sper sa merg la Ierusalim, sa vad daca se intampla ceva cu mine si la Marea Moarta…sa fac pluta pe spate si sa adorm (conform traditiei* apa sarata te tine la suprafata).

Aaa, si mai am viziunea asta idealista ca toti oamenii vor vorbi engleza iar eu nu voi fi nevoita sa rasfoiesc dictionarul ori de cate ori imi va fi sete.

*legilor fizicii