duminică, 26 aprilie 2009

Ed-un prieten din Noua Zeelanda

"Easy, simple and unpretensious" asa se descrie Ed. El vine tocmai din Noua Zeelanda. A avut o bursa Erasmus in Praga. Dupa 3 luni s-a hotarat sa faca turul Europei inainte de a se intoarce acasa si-a avea o slujba normala.

Multumeste tot timpul si spune "Cheers" mai des decat "Yes"-chiar si atunci cand primeste mancare. E uimit de bidoanele uriase de bere de 2,5 l care se vand cu 1 euro si un pic. Are o singura pereche de pantaloni, si un rucsac de munte atat de murdar incat abia-i distingi culoarea galbena. Cand i-am facut cadou o pereche noua de sosete mi-a marturisit ca e unul dintre cele mai grozave cadouri pe care le poti primi atunci cand calatoresti.


Desi e avocat in devenire, Ed a avut insa job-uri marunte pentru a strange bani de calatorii. A facut curatenie ca sa aiba bani de cartele de ski. A lucrat la cateva ferme bio (chiar si in Romania) pentru mancare si cazare gratuita.

Dupa ce gatim impreuna el e cel care spala vasele. Le spala insa ciudat. In Noua Zeelanda rezervele de apa sunt reduse. Astfel incat, Ed sapuneste bine vasele apoi le lasa la uscat. Ulterior, le sterge cu prosoape. Practic nu le mai clateste. Teoria e simpla: clorul care ramane pe vase e mai toxic decat detergentul.

Aseara la o portie de paste, in jurul unei lumnari aprinse (din lipsa de bec in bucatarie), mi-a povestit despre filosofia tinerilor ca el. Sa pleci la Londra dupa facultate, e la fel de normal in Noua Zeelanda precum a pleca la facultate la Bucuresti. Iar sa calatoresti in toata lumea e ca o viza ce-ti spune ca n-ai trait degeaba. Ei calatoresc oriunde vad cu ochii, muncesc orice pentru bani de distractie, aventura si libertate.

Cand porneste intr-o astfel de aventura, orice tanar din Noua Zeelanda are la el doar un bilet dus inapoi catre casa, in cazul in care o da in bara rau de tot.

joi, 23 aprilie 2009

Un african la munte


Pe Valea Dorului încă e zăpadă. Miroase rece. Yacson ţopaie de colo-colo, se joacă cu zăpadă şi încearcă să-şi ţină echilibrul în pantofii lui sport Puma. Câtiva grozavi se dau cu placa pe lângă mine cu multă nonşalanţă. E încă frig şi zăpada se topeşte lent. E primul munte pe care Yacson urcă.

Pe Yacson l-am învăţat să silabisească "ciorbă de burtă, sarmale, drob, piţicoancă şi cocalar". I-a plăcut Braşovul mai mult decât Bucureştiul, şi ţuica românească mai mult decât vinul de Bordeaux.

Ieri dimineaţă când mânca o salată de avocado mi-a zis "Eu sunt un african venit la Paris, ajuns în România care stă la masa şi mânanc avocado adus din Israel". Mda, si eu am chibrituri din Pakistan. Suntem cu toţii internaţionali.
Da, aşa suntem noi aştia curajoşi care credem în prietenie adevărată, care dormim în pat cu străini, şi suntem sinceri fără să ne doară.

Epilog
Yacson îi aşteaptă acum pe toţi prietenii mei la Paris. Ce urmează? Un turist din Noua Zeelandă.

miercuri, 22 aprilie 2009

Un parizian la Bucuresti

Couchsurfing friend... Excursie in Bucuresti

Yacson pronunta pe litere "S-A-R-M-A-L-U-T-E". Pentru el e o mancare noua. Mananca incet, gusta putin cate putin. Ma intreaba daca oule rosii sunt reale. "Da, noi avem gaini care fac oua rosii". Din meniul romanesc prefera insa mici cu mustar si cartofi prajiti din Curtea Berarilor.

Yacson e unul dintre prietenii mei. L-am intanit pe Couchsurfing. Suntem prieteni din Paris. Iar acum ne-am reintalnit in Bucuresti.

Sunt straina in orasul meu. Nu cunosc Bucurestiul. Locuiesc aici de peste 2 ani si pana azi nu am mers niciodata la Ateneu, la Muzeul Satului, habar nu aveam ca biserica din fata Universitatii se numeste "Biserica Studentilor", nu mersesem pe strada Verona, n-am stiut pe unde se afla Gradina Icoanei si nici nu m-am plimbat cu vaporasul pe Herastrau. Am facut astazi toate astea, in incercarea de a-i arata unui strain cateva dintre secretele acestui oras care poate fi frumos in momentele lui bune. Yacson spune ca am reusit!

vineri, 17 aprilie 2009

Shopping caritabil!


Pentru ca exista doar un Pamant, sustine Greenpeace!

Cumpara unul dintre obiectele promotionale si fii sigur ca banii tai voi sprijini viitoarele campanii.

Tricou cu delfini:

Cana termosensibila (care-ti va aminti de incalzirea globala)











Preturi/marimi/comenzi

Pentru ultimele campanii, noutati si voluntariat acceseaza site-ul Greenpeace

luni, 13 aprilie 2009

Cura mea sincera de slabire

N-am urmat niciodată o cură de slăbire. Niciodată până azi, când o grămadă de gânduri s-au ciocnit aşa sucit în capul meu şi am decis că e momentul. Trebuie să recunosc...abia mai intru în blugii din liceu. Cât despre muschi tonifiaţi şi abdoment plat? M-am gândit că e pur şi simplu mai uşor să slăbesc cu supă decât să alerg ca nebuna prin parc. Nu că n-ar fi frumos...doar că-mi lipseşte cu desăvârşire voinţa.

Scopul? Să trăiesc o săptămână doar cu supă de cartofi, ceapă şi delikat.
Obiectivul? Vreo 3 kg în minus...şi supravieţuirea

Ce-am mâncat ieri?
-salată
-supă
-supă
-corn cu ciocolată (am trişat)
-ciocolată cu lapte Papi (iar am trişat)
-chipsuri ieftine (m-am gândit că dacă-s ieftine poate au mai puţine calorii).
-popcorn
-bere red's sun (abia a apărut)

Ce-am mâncat azi?
-lapte
-un colţ de pâine cu nişte emantailer şi 2 felii de salam (iar am trişat)
-supă
-ceai
-pudding de caramel cu frişcă (s-a dus dracului tot)
...... încă nimic.......

Ce-am observat?
-că mi-e foame tot timpul....
-că mă simt vinovată când mânânc (fie şi o ridichie)
-că tot n-am chef să fac sport
-că îmi ghiorăie maţele tot timpul-bine că stau mai mult pe acasă
-că visez la prajituri cu frişă şi îngheţată

Morala?
Nu-mi cumpăr cântar că au în Carrefour, şi oricum merg regulat pe acolo....

Epilog
Am renunţat la cura de vreo săptămână. Am revenit la proastele obiceiuri culinare. Am început să folosesc bicicleta medicinală din hol (folosită până de curând drept cuier). Mi-am promis că o să urc scările celor 10 etaje. Am uitat însă de fiecare dată...

vineri, 10 aprilie 2009

Am fost in patul Laurei Andresan

Blameaza-ma ca citesc orice, oricand, si oricum....

Vazusem afisele cartii prin oras, titlul era indraznet "Barbatii la femini"....Ce urma sa gasesc in carte? Povestile picante despre relatiile unei femei de moravuri indoielnice (sau nu). Marturisesc ca eram interesata de politicieni, si asta dintr-un pur interes de alegator :)
Lista Laurei incepe cu Jurnalul National (mda...a lucrat acolo ca redactor), Ioan Rus, delegatii oficiale alaturi de politicieni, Dan Matei Agathon...continua cu fotbalisti si tot continua...

Dincolo de povestile sexuale, de reteau de prostitutie a Laurei de la Paris, de cercuri inalte murdarite de droguri, sex si bani spalati, cartea e scrisa binisor. Vorba aia "editeaza perfect o fraza". Scriitura e indrazneata, se joaca cu personajele, cu filosofia ei despre sex, si la final iti vinde iluzia ca ti-a permis sa-i intrii in budoar.
Raportul calitate/pret face din cartea asta una numai buna de imprumutat. Cartea are doar 100 de pagini, e un pic mai mica decat o agenda si costa aproape 40 de lei.

miercuri, 8 aprilie 2009

Cum e sa te plimbi cu geanta pisata?

In autobuz miroase intepator. Un miros cunoscut....mirosul de pipi al pisicii mele. Geanta mea miroase a pipi. Sabatha s-a pisat pe poseta mea.

Am o gramada de genti, port cateva, si doar putine dintre ele sunt chiar utile. Arunc 5 lucruri in graba si ies pe usa. In lift imi asez parul. Miroase un pic ciudat. Poate mi se pare.....

In bus

E foarte cald in autobuz. Lumea se tine cu lene de barele de metal. Eu stau tolanita pe un scaun si citesc un articol despre Catalin Stefanescu. Simt mirosul cunoscut....prea cunoscut....pisica mi s-a pisat in geanta. Damn it!

In banca de la scoala

Colegii mei isi muta nasul tot mai spre geam. Imi vine sa-mi arunc poseta pe geam. La dracu-n ea poseta! Elena imi spune "Iti miroase geanta"....nu zau???

Am asezat geanta la picioare... Mirosul persista...Cat n-as dat pentru un Ariel magic.

Dupa inca doua calatorii cu troleul, una cu tramvaiul, si o plimbare intr-un magazin m-am intors acasa cu geanta intre picioare....pardon la picioare.

luni, 6 aprilie 2009

Calca pet-ul si arunca sticla

Cu dragoste pentru bidon

Bidonul de plastic a fost cândva celebru. Când nu se numea pet şi n-avea atâtea forme şi culori, îl căram zilnic la "Alimentară". În el puneam suc de la dozator. Aromele din meniu: vişine, mere verzi, cola sau fructe de pădure. Şi mai înainte să punem apă colorată-n el, îl umpleam cu sifon.

La dracu cu toate pet-urile

Îmi doresc să fiu eco. În cameră am peste 3 tocuri de hârtie, 5 bidoane şi 2 calculatoare care funcţionează aproape non-stop. Am însă voinţă...Uit să-mi iau sacoşa cand merg la supermarket. Pentru a mă pedepsi răstorn toate cumpărăturile în portbagajul maşinii. Când ajung acasă, merg până sus să-mi iau sacoşele.

Strâng toate foile de prin cameră, revistele glamouroase , ciornele şi tot ce e alb, scris şi cartonat. Le pun pe toate într-o sacoşă. Sacoşa stă la uşa camerei mele o vreme...şi-ncă-o vreme. Na' să se adune acolo...că doar nu mă duc până jos cu 3 cărţii, 2 caiete şi 5 reviste. A trecut o lună.

"Locul de plastic" s-a umplut ochi: gunoi, sticle, bidoane de plastic. La momentul culminant le îndes pe toate într-o sacoşă şi mai mare, împreună cu perdeau de la duş. Le transport pe toate până la tomberoanele din spatele blocului.

Un bidon, două bidoane, trei bidoane...."Da' scara mea de ce n-are tomberon albastru pentru sticlă? " Bun, şi eu ce-ar trebuie să fac cu sticlele goale de bere? Unde să le bag?

"Vă informam că zilnic se înfundă ghena...." stă scris negru pe alb la intrarea în bloc. Semnează administratorul. Nu zău? îmi spun ori de cate ori îl văd.

Bun, şi eu sticla unde o arunc?

joi, 2 aprilie 2009

Women's Aid Ad: Isn't it time someone called cut?

In Romania 150 de femei mor anual din cauza violentei domestice.