Cu dragoste pentru bidon
Bidonul de plastic a fost cândva celebru. Când nu se numea pet şi n-avea atâtea forme şi culori, îl căram zilnic la "Alimentară". În el puneam suc de la dozator. Aromele din meniu: vişine, mere verzi, cola sau fructe de pădure. Şi mai înainte să punem apă colorată-n el, îl umpleam cu sifon.
La dracu cu toate pet-urile
Îmi doresc să fiu eco. În cameră am peste 3 tocuri de hârtie, 5 bidoane şi 2 calculatoare care funcţionează aproape non-stop. Am însă voinţă...Uit să-mi iau sacoşa cand merg la supermarket. Pentru a mă pedepsi răstorn toate cumpărăturile în portbagajul maşinii. Când ajung acasă, merg până sus să-mi iau sacoşele.
Strâng toate foile de prin cameră, revistele glamouroase , ciornele şi tot ce e alb, scris şi cartonat. Le pun pe toate într-o sacoşă. Sacoşa stă la uşa camerei mele o vreme...şi-ncă-o vreme. Na' să se adune acolo...că doar nu mă duc până jos cu 3 cărţii, 2 caiete şi 5 reviste. A trecut o lună.
"Locul de plastic" s-a umplut ochi: gunoi, sticle, bidoane de plastic. La momentul culminant le îndes pe toate într-o sacoşă şi mai mare, împreună cu perdeau de la duş. Le transport pe toate până la tomberoanele din spatele blocului.
Un bidon, două bidoane, trei bidoane...."Da' scara mea de ce n-are tomberon albastru pentru sticlă? " Bun, şi eu ce-ar trebuie să fac cu sticlele goale de bere? Unde să le bag?
"Vă informam că zilnic se înfundă ghena...." stă scris negru pe alb la intrarea în bloc. Semnează administratorul. Nu zău? îmi spun ori de cate ori îl văd.
Bun, şi eu sticla unde o arunc?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
n-ar fi mai eco daca ai merge pe jos sau cu autobuzul pana la supermarket chiar daca ai cumpara pungi de plastic? ;)
Da, stiu...dar pentru cumparaturile pentru "ferma" e nevoie de un mijloc de transport personal.
Trimiteți un comentariu