Cand ciobanii circula cu autobuzul

Un autobuz vechi…ceva gen “carutza” (stiti voi de care)…vine sa ma rapeasca din statia in care m-a lasat sa-l astept aproape un sfert de ora.

Prima senzatie pe care am avut cand m-am urcat a fost aceea ca “n-am nimerit bine”. Un aer greu imi inunda simturile. Miroase a lipsa celor mai elementare metode de igiena. Cativa barbati cu hainele murdare, cu caciulile trasa pe-o ureche si cu chipurile imbujorate de bere…se cred in excursie pe LUNA sau pe alta planeta. Si cum pe orice alta planeta, maneaua e imn national se aud si acordurile libidinoase. Cineva , in spatele autobuzul, bate ritmul cu ciomagul pe care-l tine in mana.

Scriu randurile astea ca sa-mi amintesc in viitor de zilele-n care mergeam cu autobuzul. Va veni o vreme cand o sa am propriul meu avion, si-o sa ma parasutez direct pe Casa, o sa imi imbrac costumul si-o sa imi asez gulerul alb, o sa imi intorc mansetele camasii si-o sa ma incalt cu pantofii negri cu toc cui….Apoi o sa imi scot din rucsac poseta neagra in care o sa am doar un ruj, o oglinda si un mic carnetel.