Observatia, altminteri inocenta, a sotiei cum ca nasul îi atârna într-o parte declanseaza în mintea lui Vitangelo Moscarda un sir de gânduri implacabil înlantuite: nu esti doar cel care îti închipuisesi ca esti, ci si cel vazut din afara, ba chiar o multime de altii, din moment ce, privit de fiecare în parte, arati altfel; iar, daca vrei sa te surprinzi uitându-te în oglinda, nu gasesti decât o identitate straina, opaca. Gândurile lui Moscarda nu ramân un exercitiu intelectual, ele sunt traite ca o aventura, trec în actele propriei vieti pe care o dinamiteaza, uimindu-i pe cei din jur si bulversîndu-le vietile.
Unul, nici unul si o suta de mii e ultimul roman al lui Pirandello, un soi de testament ironic si lucid al celui care, desi a primit Premiul Nobel, a refuzat orice glorie. În testamentul lui propriu-zis - al carui ton nu e departe de cel din roman - Pirandello scrie: "Când voi muri, sa nu ma îmbracati. Înfasurati-ma într-un cearsaf. Fara flori, fara lumînare la capatâi. Un dric saracacios. Gol. Si nimeni sa nu ma-nsoteasca, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeti-ma." ". (Sebastian S. Eduard)
Impresii literare:
• Mi-a placut stilul personal, maniera de adresare directa ce crea impresia unui dialog cu cititorul “stiu ca nu credeti ce va spun” etc.
• In timp ce citeam cartea imi imaginam acest roman jucat pe-o scena de teatru
• Cartea e relativ mica, nu tocmai facila ( te face sa urmezi logica intortocheata a personajului) dar e placuta.
• M-a facut sa ma vad altfel…sa cred pentru o clipa ca poate sunt si altcineva..ca sunt si “altele”
• La finalul cartii am avut placuta senzatie sa cred ca am cunoscut macar o bucatica din universul unui nebun
De ce sa citesti aceasta carte?
Pentru ca te va pune pe ganduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu