De la an la an am senzatia ca Pastele e tot mai ciudat. Poate pentru ca am pierdut, undeva pe drum, acel spirit ludic, acea bucurie din priviri, acea inocenta, acea credulitate ca exista un Dumnezeu care ne iubeste pe toti. ( Si totusi, cum de pe unii ii iubeste mai putin?)
Nu-mi plac sarbatorile.
Nu-mi plac zgomotul manelor de la taranul de deasupra ce razbat prin pereti ca niste gandaci. (dupa post,se chefuieste).
Nu-mi place mancarea…Imi da un sentiment de déjà vu’…acelasi gust,aceleasi vase,aceleasi culori,acelasi miros.
Urasc cinismul cu care mergem la biserica, acel ranjet smerit si-a cea graba de-a da iama-n bucatele de acasa.(sarmale..sarmale..sarmale..over and over again).
Nu-mi plac sarbatorile pentru ca barbatii isi beau mintile. Dupa post, petrecerile, betivii si manele apar ca ciupercile..dupa ploaie.
Nu-mi place perioada asta de stat in casa si ingurgitat mancare. Pana la urma, chiar nu acesta e scopul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Total de acord.
abia te astept maine la birou.
Trimiteți un comentariu