Am auzit pentru prima oara de Vama Veche citind un articol din Formula AS. Era un articol de pe ultima pagina. Imi amintesc si acum. Am decupat articolul. L-am impaturit si l-am purtat cu mine multa vreme (inca-l mai am in agenda aia veche de liceu). L-am aratat multora. Si le-am marturisit tuturor ca acolo vreau eu sa merg, la Vama Veche.
Imi amintesc de prima oara cand am fost in Vama. Asteptasem cu frenezie ca EL sa ma rapeasca si sa ma duc la mare. Era o dimineata de august. Soarele abia rasarise. O racoare ciudata imi mangaia pielea. Mersesem aproape 12 ore cu trenul si cu microbuzul ca sa ajungem in Vama. Am mers in partea stanga, catre pescari. Ne-am uitat dupa un petic de nisip si ne-am pus gand sa ne asezam tabara acolo. Aveam in fata noastra un loc liber, un cort sigilat si-o mica hartiuta cu 3 poze pe post de instructiuni de folosire. Am reusit sa ne punem cortul singuri. In primul an am avut un cort prost.
In Vama e o filosofie a cortului. Ii cunosti pe noii veniti dupa corturile de proasta calitate pe care le au (un cort bun trebuie sa aiba neaparat 2 panze). Apoi e vorba de pozitionarea, intariturile pentru ploaie, amplasarea cuielor, nodurile etc.
Imi amintesc si acum de acel sentiment primitiv de libertate. Acea senzatie ca macar, undeva pe acest pamant poti fi eliberat de canoane, mode, prejudecati si cilivilzatie. Vorbesc aici de acea libertate dulce in care nimanui nu-i pasa cine esti, ce faci, de unde vii. Era o liniste curata.
Au trecut atatia ani de cand merg in Vama, an de an.
Evident, am fost acolo de 1 mai. Am ajuns dimineta pe la 5. Am avut un sentiment ciudat ca nu mai apartin acelui loc, ca nu mai cunosc pe nimeni. Chipurile desfigurate de alcool imi pareau asemeni unor rictusuri de hiena.
Apoi Vama a redevenit dulce....ca o clatita cu ciocolata si nuca. Dar asemneni unei clatite prea bune, te saturi prea usor de ea.
Mi-am ratacit cortul si am dormit in masina. Masina nu e casa mea de plaja. Deci, practic n-am avut casa
Coltul meu de Vama era frumos. Am strans in fiecare zi gunoaie de pe el...si sticle goale, si hartii si bucati de plastic. Dar era coltul meu, cu vecini prietenosi si marea linistita.
In cealalta parte a Vamii erau oamenii pe care nu-i cunosc, pe care nu-mi doresc sa-i am prieteni...oameni veniti in Vama pentru ca asa e la moda, pentru ca asa le-a zis Tudor Chirila pe-un intreg CD, pentru ca au vazut la stiri, pentru ca aici vine toata lumea. Si da...a venit toata lumea...vreo 10.000 de oameni.
Dar eu mai am si alte plaje secrete pe care le cunosc doar eu. Dar despre asta cu alta ocazie...
Si o sa revin in Vama...
Ploaie in luna lui mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu