Noaptea alba a muzeelor din Bucuresti

Mi-a plăcut…..la început..în primele ore.

La Galeria de Arta Nationala a fost cald, foarte cald. Nu ştiu cum am ajuns la Galeria de Arta Romaneasca Veche. Erau multe incoane, foarte multe..şi obiecte sfinte..şi altare, toate ca la biserică. N-am stat mult…Recunosc ca mă plictisesc uşor. În afară de Th.Pallady şi Tonitza pe restul i-am “fotografiat” în treacă'. Mi-am dat seama când am ieşit de la Galeria de Arta Europeană că eu greşisem muzeul, nu era acolo nicio terasă, nicio muzică(mint,era in curte) şi nicio expozitie de Animations /Fictions. Toate erau la Muzeul National de Arta Contemporană.

Dupa noaptea trecută, MNAC e muzeul meu preferat. A fost pentru prima oară când l-am vizitat. Mi-a plăcut mult. M-a încântat ideea de a coborâ, nu de a urca în muzeu, luminile, decorurile.
Etajul patru
La 4, pe faimoasa terasă decorată cu saci pufoşi, loc de fumat şi scaune de bar,s-a petrecut(eu n-am prins petrecerea…). Au pus muzica cei de Rezistenţa Materialelor şi Save or Cancel X. Pentru aceia dintre voi care n-au apucat să-i asculte încă pe băieţi, aflaţi că Rezistenţa Materialelor este o trupă românească de tropical- healing & easylistening- screamo, după cum se autodefinesc artiştii. Venind în ajutor, Save or Cancel X sunt un alt colectiv artistic (vizitaţi pentru mai multe detalii) cu înclinaţie spre muzică şi alte arte frumoase. Pe lângă spectacolul sonor şi vizual a fost instalată şi o rampă de skate pe timp de noapte pentru cine vrea “să se dea”.
Expoziţii
Aseară l-am cunoscut pe Branco Dimitrijevici. Mi-a plăcut. Iar expozitia sa “ Louvre is my studio, street is my museum”, mi s-a parut interesantă. Expoziţia a fost o retrospectivă a instalaţiilor artistului, de la intervenţiile stradale de la începutul anilor ‘60 până la cele mai recente lucrări video. Interesant mi s-a parut şi motto-ul lui “lumea noastră nu e făcută din capodopere, nici din biciclete şi mere, ci din toate acestea adunate la un loc”. Pana la urma asa cum spui unii, Braco este un pionier al intervenţiilor în spaţiul urban.
Când am ieşit de la MNAC era o coadă de 50 de metri afară. Aveam să aflu că aşa e peste tot.

La Antipa ….
Mânaţi de dorinţa de a prinde lilieci şi licurici, aşa cum promiseseră organizatorii în program, am ajuns acolo puţin după ora 23. La intrare, o coadă imensă, mai ceva decât cozile de lapte ceasuşiste. Când am intrat în muzeu am avut stupida senzaţie că sunt în reclama aia “ Haideţi mai repede..aici pe dreapta e Tonitza…aici Grigorescu…Haideţi, haideţi…/ Nerăbdător să ajungi acasă? Creditul pentru nevoi personale…”. La intrare era cineva care efectiv îi zorea pe oameni “Haideţi…repede, la parter”. Tot muzeul a fost o cursă contracronometru. Mirosea puternic a naftalină şi aerul era irespirabil. Am parcurs tot muzeul în 5 minute (deh, m-am străduit!).

În drum spre casa….am recunoscut alte muzee după oamenii care stăteau la cozi imense aşteptând să intre. M-am întrebat…de ce e nevoie oare de o noapte de “gratuităţi” pentru ca oamenii să mearga în sfârşit la muzeu?. La mijlocul serii, periplul muzeelor se transformase într-o nesfârşită alergătură şi-o interminabilă coadă. Eu chiar nu cred că poţi vizitia, la modul adevărat, un muzeu într-o astfel de aglomeraţie, îmbulzeală şi repeziciune. A fost totuşi interesant….v-am spus..la început…