duminică, 15 noiembrie 2009

Colega mea de camera musulmana

Parul ei negru si cele patru esarfe

Havva se trezeste dimineata cu jumatate de ora mai devreme. Parul ei negru e ciufulit. Ochii ei inca manjiti de somn poarta urme de make-up. Se aseaza cu eleganta in fata oglinzii. Isi invaluie parul in prima esarfa de culoare alba. Apoi, cu o esarfa neagra isi acopera radacinile si firele rebele de par ce stau sa iasa de sub prima esarfa. Urmeaza o alta esarfa maro ce-i acopera crestetul si o ultima esarfa maronie, cu striatii argintii. Cea din urma esarfa seamana cel mai mult cu esarfele noastre. Ultima esarfa e prinsa cu maiestrie si fiecare cuta e asezata la locul ei cu agrafe.

Havva s-a nascuta in Germania, dar prin venele ei curge sange turcesc. Isi pastreaza traditiile pentru ca aceasta e alegerea ei. Poarta esarfa de cand era in clasa a VII-a, nu pentru ca ar fi obligata de cineva, ci pentru ca asta-si doreste. "Havva, ce faci daca intr-o zi te plictisesti de esarfa? Renunta la ea, pur si simplu..."
Cand o privesc in fiecare dimineata cum isi aseaza esarfele, cum se machiaza, cum isi pudreaza obrazii si cum se-nvaluie intr-o pala de parfum, inteleg putin, cate putin din religia musulmana.
Niciun barbat strain n-a vazut-o fara esarfe.

Havva mi se pare mai interesanta, mai frumoasa si mult mai deosebita ca orice alta tanara cu sex-appeal din cultura noastra.

Turcia e o tara a contrastelor. Femeile nu au voie sa intre cu capul acoperit in scoli. Unele fete isi pun esarfa pe cap si apoi o peruca.

Niciun comentariu: