Mirajul turcesc- Istanbul

Istanbul-casa cu desene
Baran, prima noastra gazda din Istanbul, ne-a intampinat in chiloti. Marturisesc ca nu ma asteptam la o primire atat de sincera . Casa lui e imensa, iar sufrageria e scaldata in lumini. Pe pereti sunt desene, multe desene. O chitara intr-un colt, niste tobe adevarate, o canapea de lemn si multe perne rosii. E prima casa cu pereti desenati pe care o vad. De pe fereastra sufrageriei se zaresc mormitele de vizavi. E cea mai amuzanta casa! Tobele prind glas. Toata lumea canta. Un cuplu de hippioti se joaca de-a bioenergiile. Fata nu e epilata nicaieri. Ciudata!

Istanbulul mi-a taiat respiratia.

Orasul e un creuzet. Seara un suvoi de oameni navaleste pe strazile de langa Taksim. In fiecare colt miroase a mancare. Totul e extraordinar de ieftin. Poti avea doua portii de mancare gatita pentru 3 lire (2 lire=1 euro).
In barul in care ne-am oprit pentru un ceai, barmanul s-a asezat langa noi la masa, ne-a tradus meniul si ne-a recomandat ceaiul de banane ca fiind cel mai bun.
Neam de negustori, turcii stiu sa-si vanda marfa, orice marfa, oricum si cu oricat. E o traditie sa negociezi. Mie inca-mi este rusine.
Cand am ajuns noi incepuse Ramadam-ul. De trei ori pe zi vazduhul rasuna de rugaciunile cantate din turnurile moscheilor. Sunetul lor e covarsitor. Lumea merge mai departe. Se aud claxoane de masini. Acea voce ce cheama la rugaciunie sfredeleste ganduri, timp, mode. N-ai cum sa ramai indiferent.
Moscheea Albastra

NB! E considerat nepotrivit sa mananci pe strada in timpul Ramadam-ului. In Turcia e recomandat sa te imbraci decent pe strada. Adevaratele femei turce sunt imbracate pana-n dinti. Barbatii lor saliveaza dupa turistele de pe strazi.

Cand mergi pe strada te afunzi intr-o multime multicolora. Besiktas-ul e un alt centru al Istanbului. Marea e aproape. Paradoxal, in Istanbul nu exista nicio plaja.
Din oras poti ajunge cu usurinta la una din insulele Istanbului aflate la o ora distanta de mers cu vaporul. Cand am pasit pe insula, parca am intrat in alt film. Un mic oras desenat in realitate. Strazi si cladiri decupate parca din machetele arhitectilor sau din filmele western. Peste tot buticuri pline de dulciuri. In aer pluteste un miros de paine proaspata.

Istanbul-Casa de oaspeti II
A doua gazda din Istanbul s-a dovedit a fi un art director la Ogilvy, un pictor futurist, si fiul unei dintre cele mai celebre pictorite din Turcia. Mert ne-a cazat cand nimeni altcineva n-ar fi cazat 5 oameni ce-si anuntasera vizita nu cu mult timp in urma. Pe rafturile bibliotecii sale sunt carti, albume de arta, carti despre graffiti, un album imens despre pin-up girls. Rochet, pisica lui, zagarie rau si nu asculta cuvinte romanesti.
Dimineata am luat micul dejun pe terasa casei lui. Cateva pisici zburdau prin gradina. Doua broaste testoase se taraiau de colo-colo.
In ultima seara ne-am luat bagajele si-am plecat la gara. Ne-am intors inapoi dupa nicio ora. Pierdusem trenul. Mert ne-a primit cu bratele deschise. Ne-am uitat la animatii japoneze si la desene animate cu oi. A doua zi ne-am trezit tarziu si-am luat iar masa pe balcon.