Sa nu te prinda ploaia in Istanbul.
Inainte de a pasi in Marele Bazar mi-am pus in gand sa nu cumpar nimic. Cred ca e o iluzie a turistului occidental sa aiba impresia ca poate negocia cu un negustor turc. Cu iluzii sau fara ,mi-am facut curaj sa cumpar un steag rosu cu semiluna*. Primul negustor il dadea cu 10 lire. Al doilea cu 25 de lire. Cand i-am oferit umita doar 10 lire, m-a trimis la plimbare. Dupa nici 2 pasi, ma ajunge din urma si-mi spune "Bine, ti-l dau cu 10 lire".
O ploaie marunta ma intampina de cum pasesc in Istanbul. Ma simt de parca toate baltile mi-ar intra in papuci. Picioarele mele sunt unde inca dinainte sa traversez strada din fata garii. Ma tin cu toata speranta de umbrela rosie pe care am luat-o din greseala din Bucuresti.
Drumul spre Moscheea Albastra pare drumul pe Golgota.
Oamenii din Istanbul au casa-n panta. Toata apa coboara suvoie spre mine. Eu am parte de cea mai oribila vreme intr-unul din cele mai frumoase orase. Fiecare pas e impotriva curentului si am senzatia ca merg prin valuri de ploaie.
Vantul e ca un bici. Istanbulul miroase a umezeala.
In fata Moscheei Albastre oamenii rad si glumesc in timp ce stau la coada. Cei mai multi stau ascunsi sub pelerine de ploaie. Cu totii vorbesc engleza si zambesc ciudat de parca cineva le-ar canta "Multi Ani Traiasca"
Fie ploaie, fie vant, inainte de a intra intr-o moschee, trebuie sa te descalti. Sosetele mele ude sunt o blasfemie pe covorul rosu. Moscheea Albastra nu miroase a tamaie ci a ploaie si a sosete ude.
Grand Bazar
Pe drumul spre Marele Bazar se gasesc aceleasi tarabe cu rosii, fructe si senvisuri la 2 lire jumate. Toata lumea pare sa se fi adapostit de ploaie in bazar.
Pe drumul spre Marele Bazar se gasesc aceleasi tarabe cu rosii, fructe si senvisuri la 2 lire jumate. Toata lumea pare sa se fi adapostit de ploaie in bazar.
Povestea steagului rosu
Inainte de a pasi in Marele Bazar mi-am pus in gand sa nu cumpar nimic. Cred ca e o iluzie a turistului occidental sa aiba impresia ca poate negocia cu un negustor turc. Cu iluzii sau fara ,mi-am facut curaj sa cumpar un steag rosu cu semiluna*. Primul negustor il dadea cu 10 lire. Al doilea cu 25 de lire. Cand i-am oferit umita doar 10 lire, m-a trimis la plimbare. Dupa nici 2 pasi, ma ajunge din urma si-mi spune "Bine, ti-l dau cu 10 lire".Cu un ranjet de "afacere reusita" i-am dat banii. Doua standuri mai sus, dintr-o gluma "Hai sa vedem steagul acesta mare cu cat putem sa-l scoatem?" am reinceput negocierile pentru un steag. 10 lire un steag dublu ca marime fata de ce-l pe care-l aveam eu.
Marele Bazar m-a pacalit din nou...
*Se spune ca Ataturk a avut o lupta foarte grea. La finalul ei, a vazut o mare de sange. In acea mare se reflecta luna si Luceafarul. Aceasta e povestea steagului turcesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu