Cel mai mare secret: Violul in Congo
Am vazut ieri acest film. A fost una dintre acele experiente teribile pe care nu le voi uita niciodata( nu ,nu sunt cuvinte gratuite).
Filmul vorbeste despre un conflict ce se intampla ACUM. ..intr-o parte a lumii. In Congo mii de femeii sunt violate cu bestialitate de trupele de rebeli aflati in regiune. Nu e vorba de un caz singular, e vorba despre mii si mii de femeii, despre o intreaga generatie de copiii nascuti in urma violurilor.
Aceste femeii trec prin experiente cumplie…nu doar ca sunt violate de grupuri intregi de soldati ele sunt insa supuse apoi celor mai groaznice chinuri: mutilari genitale, batai, umilinte de neimaginat. E greu de descris in cuvinte ce simti cand privestii ochii acelor femeii….acei ochi goi,,,acel chip lipsit de expresie. Si cele mai terifiante marturii le auzi din gura lor….
Cat despre violatori (exista si marturiile acestora), acestia nu au nici cel mai mic regret. Isi motiveaza actiunile prin sloganuri patriotice sau prin superstitii ce le justifica ororile.
Documentarul este extraordinar..si a fost filmat acum un an de zile (mai 2007). Este realizat de o femeie care la randu-i a fost violata pe cand avea 25 de ani. Ea merge in Congo si incearca ca prin povestea ei sa rupa acel zid de tacere ce le inconjoara pe victimele violatorilor. Filmarile sunt simple..si socheaza prin brutalitatea cu care ti se expune o lume atat de reala, o lume de care nu vrei sa stii.
Una din cele mai representative scene este aceea in care autoarea documentarului, aflata intr-un spital, le daruieste femeilor din saloane mostre de parfumuri si sapunuri. Insasi ea recunoaste “ cadourile mele mi se par jalnice acum…aceste femeii isi vor vietile inapoi..iar eu le-am adus ultimele parfumuri J.Lo”. Este socant cum tin in mana un ruj sau cum privesc unghiile date cu oja.
E terifiant sa vezi chipul unei fetite de doar 4 ani, victima a unui viol. Nimeni nu alege…femeile nu se pot apara iar violatorii nu aleg…de la copile de cativa ani pana la batrane de 80 de ani.
Documentarul lasa in urma sa o tara aflata intr-un razboi civil, o tara a extremelor, bogata in resurse naturale, aur si diamante si plina de oameni ce traiesc la limita supravietuirii, o tara in care realitate este mai crunta ca oriunde.
Filmul mai poate fi vazut sambata(31.05.08) la ora 14:00 la Cinema Eforie; pret 5 lei
vineri, 30 mai 2008
The Greatest Silence: Rape in The Congo (Official Trailer)
marți, 27 mai 2008
One World
Indrazneste sa privesti!
Te-ai gandit vreodata cum ar arata lumea daca drepturile omului nu ar mai fi respectate? Ei bine, aceasta lumea exista.
Festivalul de film dedicat drepturilor omului incepe astazi-> 1 iunie. Printre principalele teme se numara: globalizarea, dictatura, in cautarea identitatii, copii in lumea noastra, conditia femeii. Iata un preview:
SECRET: VIOL IN CONGO
Joi ora 16:00 Cinema Eforie
Razboiul civil din Republica Democratica Congo este unul din cele mai lungi si uitate conflicte din lume. In ciuda faptului ca Natiunile Unite monitorizeaza acordul de pace incheiat dupa anide razboi, luptele inca continua, in special in estul tarii. Victimele acestui conflict incheiat sunt mii de fete violate in moduri inimaginabile. Pe langa problemele frecvente de sanatate, femeile violate sunt adesea alungate de catre familile lor si surghiunite de comunitate. Conflictul a lasat in urma o intreaga generatie de orfani. Documentarul include marturiile autentice ale victimelor, cat si cele ale faptasilor. Abordarea sensibila a regizoarei fata de victime este intensificata si de faptul ca aceasta a fost la randul ei violata cu brutalitate. (filmul nu este recomandant minorilor)
SEOUL TRAIN / TRENUL DIN SEUL / SUA / 2005 / 54 min
Miercuri ora 17:00 Centru Cultural al Rep.Ungare
Seoul Train este un documentar palpitant care prezinta viata si moartea coreenilor de nord care incearca sa fuga din tara lor. Filmul se afunda in geopolitica complexa din spatele acestei crize umane. Combinand filmari reale, povesti personale si interviuri cu experti si oficiali ai guvernului, documentarul ne arata cum legile internationale sunt neglijate de catre tari importante. In Seoul Train intalnim activistii de prima linie care isi pun in pericol viata pentru a salva refugiati, aflam despre riscurile la care sunt supusi acestia si vedem in mod direct pretul pe care il platesc pentru munca lor. De asemenea, aflam de la Guvernul Chinez, de ce nord-coreenii nu sunt considerati a fi refugiati si, de la experti (academicieni si ONG-uri), cum aceasta criza actuala poate deveni un dezastru iminent.
SEX SLAVES / SCLAVIA SEXUALA
Canada / 2005 / 89 min
Duminica ora 19:00 Centrul Ceh (intrare gratuita)
In fiecare an, aproximativ 500.000 de femei devin victimele industriei sexului. Regizoarea Ric Esther Bienstock isi concentreaza atentia pe tarile din fostul bloc comunist, care in ultimii ani au devenit cel mai mare furnizor de femei pentru traficul global de sclavie sexuala. Folosind camere ascunse si microfoane, ea expune diferitele stagii ale prostitutiei fortate. Multe femei aflate in situatii dificile nu au o alta optiune decat a crede in promisiuni false ca vor lucra in strainatate ca si chelnerite, adesea cazand in capcanele traficantilor. Banii pe care i-ar putea strange, ar salva viata membrilor familiei, platind medicamente sau operatii, sau pur si simplu ar putea sa acopere niste nevoi primare. Interviuri cu femei care au fost salvate sau care au evadat reflecta conditiile brutale ale prostitutiei fortate si exprima cosmarul captivitatii lor.
THE THREE ROOMS ON MELANCHOLIA / CELE TREI CAMERE ALE MELANCOLIEI
Finlanda / 2004 / 106 min -Vineri ora 20.30 Cinema Union
Mischa si Kolia au invatat, la academia militara pentru copii din Kronstadt, sa marsaluiasca, sa salute, sa isi ordoneze hainele si sa lupte cu arma. Inamicul lor numarul unu sunt teroristii ceceni. Camera numarul doi: un apartament este bombardat in afara orasului Grozny. Trei copii plang pentru ca sunt nevoiti sa-si ia la revedere de la mama lor bolnava, care nu mai poate avea grija de ei. Viitorii cadeti din Kronstadt sunt hotarati sa ii extermine pe teroristii ceceni, astfel incat tragedia de la Beslan sa nu se mai repete. Orfanii din tabara de la Ingushetia se convertesc la Islam, dezvoltand o ura pentru toti rusii. Conflictul din Cecenia nu numai ca a luat multe vieti omenesti, dar a furat si copilaria acestor tineri.
THREE COMRADES / TREI CAMARAZI
Olanda / 2006 / 99 min Vineri ora 15:00 Centrul Cultural al Rep. Ungare
Trei prieteni - Ruslan, Ramzan si Islam – se plimba cu radioul de la masina dat la maxim, pe strazile orasului cecen Gronzy, la inceputul anilor 1990. Cateva luni mai tarziu, Ruslan este arestat si executat de catre soldatii rusi. Ramzan este urmatorul care va muri in urma unui atac aerian. Ultimul din cei trei prieteni - doctorul Islam - supravietuieste razboiului ca rezultat al deportarii in Olanda. Aici, regizoarea Mascha Novikova incepe sa filmeze documentarul despre destinele tragice ale celor trei camarazi voiosi. Filmul prezinta conflictul ruso-cecen din punctul de vedere al locuitorilor musulmani. Ca rezultat, acesta se bazeaza, in principal, pe interviurile cu supravietuitorii, care isi amintesc de cei trei prieteni, personajele principale din poveste.
Pentru lista completa de filme : http://www.oneworld.ro/index.php?id=7&L=0#c84
Te-ai gandit vreodata cum ar arata lumea daca drepturile omului nu ar mai fi respectate? Ei bine, aceasta lumea exista.
Festivalul de film dedicat drepturilor omului incepe astazi-> 1 iunie. Printre principalele teme se numara: globalizarea, dictatura, in cautarea identitatii, copii in lumea noastra, conditia femeii. Iata un preview:
SECRET: VIOL IN CONGO
Joi ora 16:00 Cinema Eforie
Razboiul civil din Republica Democratica Congo este unul din cele mai lungi si uitate conflicte din lume. In ciuda faptului ca Natiunile Unite monitorizeaza acordul de pace incheiat dupa anide razboi, luptele inca continua, in special in estul tarii. Victimele acestui conflict incheiat sunt mii de fete violate in moduri inimaginabile. Pe langa problemele frecvente de sanatate, femeile violate sunt adesea alungate de catre familile lor si surghiunite de comunitate. Conflictul a lasat in urma o intreaga generatie de orfani. Documentarul include marturiile autentice ale victimelor, cat si cele ale faptasilor. Abordarea sensibila a regizoarei fata de victime este intensificata si de faptul ca aceasta a fost la randul ei violata cu brutalitate. (filmul nu este recomandant minorilor)
SEOUL TRAIN / TRENUL DIN SEUL / SUA / 2005 / 54 min
Miercuri ora 17:00 Centru Cultural al Rep.Ungare
Seoul Train este un documentar palpitant care prezinta viata si moartea coreenilor de nord care incearca sa fuga din tara lor. Filmul se afunda in geopolitica complexa din spatele acestei crize umane. Combinand filmari reale, povesti personale si interviuri cu experti si oficiali ai guvernului, documentarul ne arata cum legile internationale sunt neglijate de catre tari importante. In Seoul Train intalnim activistii de prima linie care isi pun in pericol viata pentru a salva refugiati, aflam despre riscurile la care sunt supusi acestia si vedem in mod direct pretul pe care il platesc pentru munca lor. De asemenea, aflam de la Guvernul Chinez, de ce nord-coreenii nu sunt considerati a fi refugiati si, de la experti (academicieni si ONG-uri), cum aceasta criza actuala poate deveni un dezastru iminent.SEX SLAVES / SCLAVIA SEXUALA
Canada / 2005 / 89 min
Duminica ora 19:00 Centrul Ceh (intrare gratuita)
In fiecare an, aproximativ 500.000 de femei devin victimele industriei sexului. Regizoarea Ric Esther Bienstock isi concentreaza atentia pe tarile din fostul bloc comunist, care in ultimii ani au devenit cel mai mare furnizor de femei pentru traficul global de sclavie sexuala. Folosind camere ascunse si microfoane, ea expune diferitele stagii ale prostitutiei fortate. Multe femei aflate in situatii dificile nu au o alta optiune decat a crede in promisiuni false ca vor lucra in strainatate ca si chelnerite, adesea cazand in capcanele traficantilor. Banii pe care i-ar putea strange, ar salva viata membrilor familiei, platind medicamente sau operatii, sau pur si simplu ar putea sa acopere niste nevoi primare. Interviuri cu femei care au fost salvate sau care au evadat reflecta conditiile brutale ale prostitutiei fortate si exprima cosmarul captivitatii lor.
THE THREE ROOMS ON MELANCHOLIA / CELE TREI CAMERE ALE MELANCOLIEI
Finlanda / 2004 / 106 min -Vineri ora 20.30 Cinema Union
Mischa si Kolia au invatat, la academia militara pentru copii din Kronstadt, sa marsaluiasca, sa salute, sa isi ordoneze hainele si sa lupte cu arma. Inamicul lor numarul unu sunt teroristii ceceni. Camera numarul doi: un apartament este bombardat in afara orasului Grozny. Trei copii plang pentru ca sunt nevoiti sa-si ia la revedere de la mama lor bolnava, care nu mai poate avea grija de ei. Viitorii cadeti din Kronstadt sunt hotarati sa ii extermine pe teroristii ceceni, astfel incat tragedia de la Beslan sa nu se mai repete. Orfanii din tabara de la Ingushetia se convertesc la Islam, dezvoltand o ura pentru toti rusii. Conflictul din Cecenia nu numai ca a luat multe vieti omenesti, dar a furat si copilaria acestor tineri.
THREE COMRADES / TREI CAMARAZI
Olanda / 2006 / 99 min Vineri ora 15:00 Centrul Cultural al Rep. Ungare
Trei prieteni - Ruslan, Ramzan si Islam – se plimba cu radioul de la masina dat la maxim, pe strazile orasului cecen Gronzy, la inceputul anilor 1990. Cateva luni mai tarziu, Ruslan este arestat si executat de catre soldatii rusi. Ramzan este urmatorul care va muri in urma unui atac aerian. Ultimul din cei trei prieteni - doctorul Islam - supravietuieste razboiului ca rezultat al deportarii in Olanda. Aici, regizoarea Mascha Novikova incepe sa filmeze documentarul despre destinele tragice ale celor trei camarazi voiosi. Filmul prezinta conflictul ruso-cecen din punctul de vedere al locuitorilor musulmani. Ca rezultat, acesta se bazeaza, in principal, pe interviurile cu supravietuitorii, care isi amintesc de cei trei prieteni, personajele principale din poveste.
Pentru lista completa de filme : http://www.oneworld.ro/index.php?id=7&L=0#c84
luni, 26 mai 2008
O octogenara si o adolescenta
Discutie in autobuz:
"Batrana: Am sa te rog sa cobori tu la prima'. Eu am un picior defect si ma doare de vad stele verzi
Tanara: Asa, si eu ce sa fac?"
"Batrana: Am sa te rog sa cobori tu la prima'. Eu am un picior defect si ma doare de vad stele verzi
Tanara: Asa, si eu ce sa fac?"
duminică, 25 mai 2008
Petrecere cu iz scolaresc
Imagineaza-ti cum e sa mergi la scoala intr-o noapte si acolo sa gasesti o super petrecer : un bal mascat in toata regula..cu multa imaginatie..muzica buna, costume haioase si studenti veseli. Asa a fost noaptea trecuta in Facultatea de Arhitectura ( MINCU).
La intrare o multime de tineri...asteptau sa fie stampilati :) Lasere si muzica ce amintea de energia celor de la Prodigy te intampinau la parter. O scara in forma de spirala te ducea la alt nivel. In atelierele de la etaj erau multe petreceri...cat de multi iti poti imagina. In fiecare sala de clasa era alt gen de muzica..de la house pana la reggae, de la muzica veche pana la rock, aproape orice. Evident, fiecare sala era decorata in stilul petrecerii pe care o promova.
Baruri improvizate, lumini ciudate..cocktailuri facute de studenti,..meniuri scrise pe bucati uriase de carton, barmani ce se dansau in acelasi ritm cu tine-toate acestea au fost ingredientele petrecerii de aseara.
Evident nu putea fi perfect....multi oameni..prea multi...atmosfera incinsa, aer putin respirabil.
Per total o petrecere foarte reusita...ce-a avut la baza o idee foarte indrazneata si foarte profitabila, cred eu.
La intrare o multime de tineri...asteptau sa fie stampilati :) Lasere si muzica ce amintea de energia celor de la Prodigy te intampinau la parter. O scara in forma de spirala te ducea la alt nivel. In atelierele de la etaj erau multe petreceri...cat de multi iti poti imagina. In fiecare sala de clasa era alt gen de muzica..de la house pana la reggae, de la muzica veche pana la rock, aproape orice. Evident, fiecare sala era decorata in stilul petrecerii pe care o promova.
Baruri improvizate, lumini ciudate..cocktailuri facute de studenti,..meniuri scrise pe bucati uriase de carton, barmani ce se dansau in acelasi ritm cu tine-toate acestea au fost ingredientele petrecerii de aseara.
Evident nu putea fi perfect....multi oameni..prea multi...atmosfera incinsa, aer putin respirabil.
Per total o petrecere foarte reusita...ce-a avut la baza o idee foarte indrazneata si foarte profitabila, cred eu.
sâmbătă, 24 mai 2008
Teatru in weekend
CUM IUBESTE CEALALTA JUMATATE
de Alan Ayckbourn
Mi-a placut piesa. Am ras mult... cu acel ras pe care-l ai cand te regasesti in ceva... Foarte interesant umorul usor britanic, jocul lui Ovidiu Niculescu si vocea desprinsa parca din basmele de pe vinil a lui Claudiu Istodor.
" Rodica Negrea şi Vitalie Bantas, Claudiu si Adriana Schiopu, Oana Ioachim şi Ovidiu Niculescu devin un candid încornorat şi o elegantă consoartă adulterină, o nevastă timidă cu bărbat avansat, o neglijentă soţie neglijată plus un coleric soţ amant fierbinte.. Umorul britanic versus universalul qui-pro-quo. (sursa : http://www.teatrulmic.ro/)
Multumim http://hailateatru.blogspot.com/
de Alan Ayckbourn
Mi-a placut piesa. Am ras mult... cu acel ras pe care-l ai cand te regasesti in ceva... Foarte interesant umorul usor britanic, jocul lui Ovidiu Niculescu si vocea desprinsa parca din basmele de pe vinil a lui Claudiu Istodor.
" Rodica Negrea şi Vitalie Bantas, Claudiu si Adriana Schiopu, Oana Ioachim şi Ovidiu Niculescu devin un candid încornorat şi o elegantă consoartă adulterină, o nevastă timidă cu bărbat avansat, o neglijentă soţie neglijată plus un coleric soţ amant fierbinte.. Umorul britanic versus universalul qui-pro-quo. (sursa : http://www.teatrulmic.ro/)
Multumim http://hailateatru.blogspot.com/
Noul album Vama
Am renegat trupa Vama Veche….N-am acceptat nicio clipa ca Vama Veche e Vama…..
Un coleg mi-a imprumutat CD player-ul lui. Isi cumparase noul album Vama….Mi-am pus castile in urechi. Era piesa aia care-mi place mie “Undeva in Vama”….Am simtit cum toate amintirile mi se deruleaza in fata ochilor…tot ce ma leaga de locul Vama Veche…de iubirea mea…de primul sarut si iubirea din liceu..era acolo in acea piesa.
Noul album Vama mi-a trezit o multime de sentimente contradictorii. Daca decupez cele 4 piese care-mi plac si le rup de trecutul trupei..ele sunt/a chiar ok.
Ce nu-mi place insa la acest album?
• Faptul ca se bate fierul pe aceeasi placa, aceeasi tema falsa legata de plaja Vama Veche
Cred ca Tudor a facut niste greseli de bun simt in periplul sau musical, greseli pe care oamenii care-i ascultau cu sufletul muzica..nu i le vor ierta niciodata.
Imi amintesc acea vara in care Vama Veche a cantat in toate statiunile, mai putin in Vama. Apoi aroganta cu care Tudor ne-a privit, pe noi cei adunati in spatele scenei. Fraza aceea idioata pe care a spus-o la StufStock, in inima statiunii Vama Veche.
Eu inteleg ca e o chestiune legata de bani…dar mi se pare banal sa incerci sa vinzi gogosari gradinarului.
Cum poti fi oare atat de ipocrit, incat sa vii sa canti despre Vama Veche..despre locul acela,…cand tie iti repugna, cand nu mai crezi in el, cand nu mai stai in mijlocul acelor oameni?
PS: Eu am avut totusi bunul simt sa platesc cei 4 euro pe album. http://http://www.vamamusic.ro/
Un coleg mi-a imprumutat CD player-ul lui. Isi cumparase noul album Vama….Mi-am pus castile in urechi. Era piesa aia care-mi place mie “Undeva in Vama”….Am simtit cum toate amintirile mi se deruleaza in fata ochilor…tot ce ma leaga de locul Vama Veche…de iubirea mea…de primul sarut si iubirea din liceu..era acolo in acea piesa.
Noul album Vama mi-a trezit o multime de sentimente contradictorii. Daca decupez cele 4 piese care-mi plac si le rup de trecutul trupei..ele sunt/a chiar ok.
Ce nu-mi place insa la acest album?
• Faptul ca se bate fierul pe aceeasi placa, aceeasi tema falsa legata de plaja Vama Veche
Cred ca Tudor a facut niste greseli de bun simt in periplul sau musical, greseli pe care oamenii care-i ascultau cu sufletul muzica..nu i le vor ierta niciodata.
Imi amintesc acea vara in care Vama Veche a cantat in toate statiunile, mai putin in Vama. Apoi aroganta cu care Tudor ne-a privit, pe noi cei adunati in spatele scenei. Fraza aceea idioata pe care a spus-o la StufStock, in inima statiunii Vama Veche.
Eu inteleg ca e o chestiune legata de bani…dar mi se pare banal sa incerci sa vinzi gogosari gradinarului.
Cum poti fi oare atat de ipocrit, incat sa vii sa canti despre Vama Veche..despre locul acela,…cand tie iti repugna, cand nu mai crezi in el, cand nu mai stai in mijlocul acelor oameni?
PS: Eu am avut totusi bunul simt sa platesc cei 4 euro pe album. http://http://www.vamamusic.ro/
vineri, 23 mai 2008
One World
Indrazneste sa privesti!
In saptamana ce urmeaza Institutul Ceh va gazdui Festival de Film documentar dedicat drepturilor omului.
Traficul de persoane nu e doar o poveste spusa pentru femeile needucate(potentiale victime). Traficul de persoane se intampla oriunde…oricand..si se poate intampla oricui.
Unul dintre filmele pe care le-am tradus se numeste Sex Slaves..firul povestii se leaga de intamplarea unei femeii ce ajunge sa fie vanduta de un prieten de familie. Reteaua de trafic este ramificata in special in partea balcanica a Europei. Cu toate acestea…marturii ale unor fete traficate in Anglia, Olanda, Cananda, stau drept dovada ca piata sclaviei sexuale nu cunoaste granite.
Iata cateva pasaje din film:
“Aceste femeii au fost traficate în Vest. Între 3000-4000 pe an, în Canada. În SUA sunt între 20-25000 pe an. Europa însă destinaţia principală, către Germania se îndreaptă aproape 80000, între 40-50 de mii în Olanda, Spania, Italia şi Turcia. În toate aceste ţări femeile sunt traficate. Oriunde este un bărbat promiscuu, sunt femeii vândute.
OKSANA: Aveam între 8-15 bărbaţi pe zi. Erau 22 de fete într-un apartament cu 3 dormitoare şi fiecare fată erau bătută cel puţin odată pe lună. Unele fete au încercat să se arunce pe fereastră şi şi-au rupt mâinile şi picioarele.”
Sa traduci filme ce au drept tema traficul de fiinte umane, ororile razboiului din Congo, mutilarile genitale, abuzul soldatilor fata de copiii…reprezinta o experienta in sine.
Iar daca refuzi sa vezi, daca nu vrei sa stii, asta nu inseamna ca lucrurile acestea nu se intampla.
Va invit la festival in perioada 27 mai-1 iunie
Pentru mai multe detalii : http://www.oneworld.ro
In saptamana ce urmeaza Institutul Ceh va gazdui Festival de Film documentar dedicat drepturilor omului.
Traficul de persoane nu e doar o poveste spusa pentru femeile needucate(potentiale victime). Traficul de persoane se intampla oriunde…oricand..si se poate intampla oricui.
Unul dintre filmele pe care le-am tradus se numeste Sex Slaves..firul povestii se leaga de intamplarea unei femeii ce ajunge sa fie vanduta de un prieten de familie. Reteaua de trafic este ramificata in special in partea balcanica a Europei. Cu toate acestea…marturii ale unor fete traficate in Anglia, Olanda, Cananda, stau drept dovada ca piata sclaviei sexuale nu cunoaste granite.
Iata cateva pasaje din film:
“Aceste femeii au fost traficate în Vest. Între 3000-4000 pe an, în Canada. În SUA sunt între 20-25000 pe an. Europa însă destinaţia principală, către Germania se îndreaptă aproape 80000, între 40-50 de mii în Olanda, Spania, Italia şi Turcia. În toate aceste ţări femeile sunt traficate. Oriunde este un bărbat promiscuu, sunt femeii vândute.
OKSANA: Aveam între 8-15 bărbaţi pe zi. Erau 22 de fete într-un apartament cu 3 dormitoare şi fiecare fată erau bătută cel puţin odată pe lună. Unele fete au încercat să se arunce pe fereastră şi şi-au rupt mâinile şi picioarele.”
Sa traduci filme ce au drept tema traficul de fiinte umane, ororile razboiului din Congo, mutilarile genitale, abuzul soldatilor fata de copiii…reprezinta o experienta in sine.
Iar daca refuzi sa vezi, daca nu vrei sa stii, asta nu inseamna ca lucrurile acestea nu se intampla.
Va invit la festival in perioada 27 mai-1 iunie
Pentru mai multe detalii : http://www.oneworld.ro
miercuri, 21 mai 2008
Detalii
• La piata vanzatoarea de la taraba punea capsunile in pungi cu farasul (era un fars nou,negru cu o eticheta pe jumatate rupta)
• In statia de autobuz un barbat fuma pe marginea unei borduri. Langa el, un baietel de nici 5 ani avea in mana un muc de tigara.
• In statia de autobuz un barbat fuma pe marginea unei borduri. Langa el, un baietel de nici 5 ani avea in mana un muc de tigara.
marți, 20 mai 2008
Teatru in weekend
Mady-Baby.edu
Despre Madalina Ghitescu auzisem multe pe la scoala, ca e o tipa “super tare”, ca ofera cele mai interesante interviuri, ca spune bancuri bune…dar nimeni nu mi-a spus ca e o actrita interesanta. Dupa ce am vazut-o pentru prima oara pe Madalina Ghitescu(nu ii stiam numele) am descoperit Portishead
“Un spectacol controversat şi răscolitor despre trei tineri ce părăsesc România pentru o ţară mai "cool". Trei destine în derivă, trei ipostaze ale eşecului: Mădălina devine prostituată, Voicu proxenetul ei, iar Bogdan victima lor.
Textul Gianinei Cărbunariu vorbeşte făţiş despre vulnerabilitate şi lipsa reperelor. Preţul plătit de ei e unul foarte mare: pierderea inocenţei.” (sursa: www.teatrumic.ro)
Piesa poarta o amprenta foarte moderna,…de la muzica, costume, exagerearea si franghetea cu care sunt spuse anumite lucruri, goliciunea metaforica a actorilor si terminand cu piesa celor de la Parazitii, cu care se incheie foarte brusc spectacolul.
Jacques sau supunerea
E foarte ciudat sa treci de la o piesa foarte moderna, cu un limbaj adus parca din strada, la o piesa precum cea a lui Ionesco.
Am gasit un Jacques care refuza sa se supuna vointei parintilor si se refugiase in lumea protectoare a lecturii. In zadar i-au adus mireasa cu 2 nasuri…cea potrivita trebuia musai sa aiba 3 nasuri si sa fie “indeajuns de urata”. Mireasa din piesa a fost o aparitie delicioasa, amuzanta si cu glas subtire-pitzigaiat “Salut intreaga audienta”.
Finalul piesei se incheie cu o alegorie. Copiii sunt aruncati in lume de parinti si societatea ajunge sa-i modeleze. Destinul lor este independent de vointa parintilor.
PS: La Teatrul Mic scaunele sunt moi, confortabile si rosii.
Piele si cer
Prietenii mei spun ca piesa a fost “romance”. Eu zic ca era siropoasa. O poveste despre un soldat si o jefuitoare de cadavre, ce se consuma pe frontul de lupta. Mi-a placut povestea tatuajelor eroului (Cristi Iacob)- inutil sa le reproduc eu aici. Totusi eu, cu logica mea de blonda, nu inteleg cum un om cazut pe o mina poate fuma linistit, isi poate misca mainile si gatul,sau sa inceape sa faca dragoste….
In rest, o poveste draguta, ideala pentru o seara de duminica la teatru, exact asa cum a si fost.
Despre Madalina Ghitescu auzisem multe pe la scoala, ca e o tipa “super tare”, ca ofera cele mai interesante interviuri, ca spune bancuri bune…dar nimeni nu mi-a spus ca e o actrita interesanta. Dupa ce am vazut-o pentru prima oara pe Madalina Ghitescu(nu ii stiam numele) am descoperit Portishead
“Un spectacol controversat şi răscolitor despre trei tineri ce părăsesc România pentru o ţară mai "cool". Trei destine în derivă, trei ipostaze ale eşecului: Mădălina devine prostituată, Voicu proxenetul ei, iar Bogdan victima lor.
Textul Gianinei Cărbunariu vorbeşte făţiş despre vulnerabilitate şi lipsa reperelor. Preţul plătit de ei e unul foarte mare: pierderea inocenţei.” (sursa: www.teatrumic.ro)
Piesa poarta o amprenta foarte moderna,…de la muzica, costume, exagerearea si franghetea cu care sunt spuse anumite lucruri, goliciunea metaforica a actorilor si terminand cu piesa celor de la Parazitii, cu care se incheie foarte brusc spectacolul.
Jacques sau supunerea
E foarte ciudat sa treci de la o piesa foarte moderna, cu un limbaj adus parca din strada, la o piesa precum cea a lui Ionesco.
Am gasit un Jacques care refuza sa se supuna vointei parintilor si se refugiase in lumea protectoare a lecturii. In zadar i-au adus mireasa cu 2 nasuri…cea potrivita trebuia musai sa aiba 3 nasuri si sa fie “indeajuns de urata”. Mireasa din piesa a fost o aparitie delicioasa, amuzanta si cu glas subtire-pitzigaiat “Salut intreaga audienta”.
Finalul piesei se incheie cu o alegorie. Copiii sunt aruncati in lume de parinti si societatea ajunge sa-i modeleze. Destinul lor este independent de vointa parintilor.
PS: La Teatrul Mic scaunele sunt moi, confortabile si rosii.
Piele si cer
Prietenii mei spun ca piesa a fost “romance”. Eu zic ca era siropoasa. O poveste despre un soldat si o jefuitoare de cadavre, ce se consuma pe frontul de lupta. Mi-a placut povestea tatuajelor eroului (Cristi Iacob)- inutil sa le reproduc eu aici. Totusi eu, cu logica mea de blonda, nu inteleg cum un om cazut pe o mina poate fuma linistit, isi poate misca mainile si gatul,sau sa inceape sa faca dragoste….
In rest, o poveste draguta, ideala pentru o seara de duminica la teatru, exact asa cum a si fost.
duminică, 18 mai 2008
Noaptea alba a muzeelor din Bucuresti
Mi-a plăcut…..la început..în primele ore.
La Galeria de Arta Nationala a fost cald, foarte cald. Nu ştiu cum am ajuns la Galeria de Arta Romaneasca Veche. Erau multe incoane, foarte multe..şi obiecte sfinte..şi altare, toate ca la biserică. N-am stat mult…Recunosc ca mă plictisesc uşor. În afară de Th.Pallady şi Tonitza pe restul i-am “fotografiat” în treacă'. Mi-am dat seama când am ieşit de la Galeria de Arta Europeană că eu greşisem muzeul, nu era acolo nicio terasă, nicio muzică(mint,era in curte) şi nicio expozitie de Animations /Fictions. Toate erau la Muzeul National de Arta Contemporană.
Dupa noaptea trecută, MNAC e muzeul meu preferat. A fost pentru prima oară când l-am vizitat. Mi-a plăcut mult. M-a încântat ideea de a coborâ, nu de a urca în muzeu, luminile, decorurile.
Etajul patru
La 4, pe faimoasa terasă decorată cu saci pufoşi, loc de fumat şi scaune de bar,s-a petrecut(eu n-am prins petrecerea…). Au pus muzica cei de Rezistenţa Materialelor şi Save or Cancel X. Pentru aceia dintre voi care n-au apucat să-i asculte încă pe băieţi, aflaţi că Rezistenţa Materialelor este o trupă românească de tropical- healing & easylistening- screamo, după cum se autodefinesc artiştii. Venind în ajutor, Save or Cancel X sunt un alt colectiv artistic (vizitaţi pentru mai multe detalii) cu înclinaţie spre muzică şi alte arte frumoase. Pe lângă spectacolul sonor şi vizual a fost instalată şi o rampă de skate pe timp de noapte pentru cine vrea “să se dea”.
Expoziţii
Aseară l-am cunoscut pe Branco Dimitrijevici. Mi-a plăcut. Iar expozitia sa “ Louvre is my studio, street is my museum”, mi s-a parut interesantă. Expoziţia a fost o retrospectivă a instalaţiilor artistului, de la intervenţiile stradale de la începutul anilor ‘60 până la cele mai recente lucrări video. Interesant mi s-a parut şi motto-ul lui “lumea noastră nu e făcută din capodopere, nici din biciclete şi mere, ci din toate acestea adunate la un loc”. Pana la urma asa cum spui unii, Braco este un pionier al intervenţiilor în spaţiul urban.
Când am ieşit de la MNAC era o coadă de 50 de metri afară. Aveam să aflu că aşa e peste tot.
La Antipa ….
Mânaţi de dorinţa de a prinde lilieci şi licurici, aşa cum promiseseră organizatorii în program, am ajuns acolo puţin după ora 23. La intrare, o coadă imensă, mai ceva decât cozile de lapte ceasuşiste. Când am intrat în muzeu am avut stupida senzaţie că sunt în reclama aia “ Haideţi mai repede..aici pe dreapta e Tonitza…aici Grigorescu…Haideţi, haideţi…/ Nerăbdător să ajungi acasă? Creditul pentru nevoi personale…”. La intrare era cineva care efectiv îi zorea pe oameni “Haideţi…repede, la parter”. Tot muzeul a fost o cursă contracronometru. Mirosea puternic a naftalină şi aerul era irespirabil. Am parcurs tot muzeul în 5 minute (deh, m-am străduit!).
În drum spre casa….am recunoscut alte muzee după oamenii care stăteau la cozi imense aşteptând să intre. M-am întrebat…de ce e nevoie oare de o noapte de “gratuităţi” pentru ca oamenii să mearga în sfârşit la muzeu?. La mijlocul serii, periplul muzeelor se transformase într-o nesfârşită alergătură şi-o interminabilă coadă. Eu chiar nu cred că poţi vizitia, la modul adevărat, un muzeu într-o astfel de aglomeraţie, îmbulzeală şi repeziciune. A fost totuşi interesant….v-am spus..la început…
La Galeria de Arta Nationala a fost cald, foarte cald. Nu ştiu cum am ajuns la Galeria de Arta Romaneasca Veche. Erau multe incoane, foarte multe..şi obiecte sfinte..şi altare, toate ca la biserică. N-am stat mult…Recunosc ca mă plictisesc uşor. În afară de Th.Pallady şi Tonitza pe restul i-am “fotografiat” în treacă'. Mi-am dat seama când am ieşit de la Galeria de Arta Europeană că eu greşisem muzeul, nu era acolo nicio terasă, nicio muzică(mint,era in curte) şi nicio expozitie de Animations /Fictions. Toate erau la Muzeul National de Arta Contemporană.
Dupa noaptea trecută, MNAC e muzeul meu preferat. A fost pentru prima oară când l-am vizitat. Mi-a plăcut mult. M-a încântat ideea de a coborâ, nu de a urca în muzeu, luminile, decorurile.
Etajul patru
La 4, pe faimoasa terasă decorată cu saci pufoşi, loc de fumat şi scaune de bar,s-a petrecut(eu n-am prins petrecerea…). Au pus muzica cei de Rezistenţa Materialelor şi Save or Cancel X. Pentru aceia dintre voi care n-au apucat să-i asculte încă pe băieţi, aflaţi că Rezistenţa Materialelor este o trupă românească de tropical- healing & easylistening- screamo, după cum se autodefinesc artiştii. Venind în ajutor, Save or Cancel X sunt un alt colectiv artistic (vizitaţi pentru mai multe detalii) cu înclinaţie spre muzică şi alte arte frumoase. Pe lângă spectacolul sonor şi vizual a fost instalată şi o rampă de skate pe timp de noapte pentru cine vrea “să se dea”.
Expoziţii
Aseară l-am cunoscut pe Branco Dimitrijevici. Mi-a plăcut. Iar expozitia sa “ Louvre is my studio, street is my museum”, mi s-a parut interesantă. Expoziţia a fost o retrospectivă a instalaţiilor artistului, de la intervenţiile stradale de la începutul anilor ‘60 până la cele mai recente lucrări video. Interesant mi s-a parut şi motto-ul lui “lumea noastră nu e făcută din capodopere, nici din biciclete şi mere, ci din toate acestea adunate la un loc”. Pana la urma asa cum spui unii, Braco este un pionier al intervenţiilor în spaţiul urban.
Când am ieşit de la MNAC era o coadă de 50 de metri afară. Aveam să aflu că aşa e peste tot.
La Antipa ….
Mânaţi de dorinţa de a prinde lilieci şi licurici, aşa cum promiseseră organizatorii în program, am ajuns acolo puţin după ora 23. La intrare, o coadă imensă, mai ceva decât cozile de lapte ceasuşiste. Când am intrat în muzeu am avut stupida senzaţie că sunt în reclama aia “ Haideţi mai repede..aici pe dreapta e Tonitza…aici Grigorescu…Haideţi, haideţi…/ Nerăbdător să ajungi acasă? Creditul pentru nevoi personale…”. La intrare era cineva care efectiv îi zorea pe oameni “Haideţi…repede, la parter”. Tot muzeul a fost o cursă contracronometru. Mirosea puternic a naftalină şi aerul era irespirabil. Am parcurs tot muzeul în 5 minute (deh, m-am străduit!).
În drum spre casa….am recunoscut alte muzee după oamenii care stăteau la cozi imense aşteptând să intre. M-am întrebat…de ce e nevoie oare de o noapte de “gratuităţi” pentru ca oamenii să mearga în sfârşit la muzeu?. La mijlocul serii, periplul muzeelor se transformase într-o nesfârşită alergătură şi-o interminabilă coadă. Eu chiar nu cred că poţi vizitia, la modul adevărat, un muzeu într-o astfel de aglomeraţie, îmbulzeală şi repeziciune. A fost totuşi interesant….v-am spus..la început…
Experiente de alegator
Bucurestiul electoral
Campania electorala m-a sufocat. M-am saturat de bannere, afise rosii,verzi si portocalii. De dupa fiecare colt, iti zambeste şăgalnic câte-un Viitor Fost Primar. De pe afisele imense domni bine hraniti, rumeni in obraji , cu burtile supte fortat, isi intind bratele catre tine.
Dintr-un sector intr-altul, de la stanga la dreapta..de sus in jos…primarii sunt peste tot. Promisiuni calde si tot mai frumoase...
Mai nou, e la moda sa fii din popor “ Eu sunt cel mai aproape de tine”….aproape toti se bat cu pumnul in piept, strigand precum Tarzan ca “Eu vreau, eu stiu, eu pot” Ce, intreb eu? Bani? Cel mai probabil….
• Am fost surprinsa cand intorcandu-ma acasa, in statia de bus am gasit o limuzina si doi omuleti in galben, rugandu-i pe “cetateni” sa pofteasca la o plimbare. Limuziana celor de la PNTCD ii ducea pe oameni cu zahareului…pardon ..ii plimba de la o statie la alta. Evident, in scopuri electorale.
• Am observat ca viitorii nostri alesi si-au scos vocabularul electoral de la naftalina. Au inceput sa conjuge cu precadere verbe precum “vreau, sa facem, impreuna putem reusi, eu pot, eu fac”. Inainte vocabularul era redus la verbe precum “a fura, a luat, a baga in buzunar”
• Interesante mi se pare si impostazele cu care primarii flamanzi dupa voturi, incearca noi roluri, precum cele de "om din popor, taran, muncitor pe santier sau salvator al planetei pe urmele caruia creste iarba".
• Iata cateva sloganuri, in caz ca ati ratat vreunul: “ Fii un Super Cetatean. Voteaza X”, “Pastreaza-ma sunt cel mai bun”. Imi place ca unii primari vorbesc despre ei la persoana a III-a “ EXperienta isi spune cuvantul.”. Argumentul majoritatii este hilar folosit “ Cei mai multi voteaza cu XY” sau “Primar deVotat”.
Campania electorala m-a sufocat. M-am saturat de bannere, afise rosii,verzi si portocalii. De dupa fiecare colt, iti zambeste şăgalnic câte-un Viitor Fost Primar. De pe afisele imense domni bine hraniti, rumeni in obraji , cu burtile supte fortat, isi intind bratele catre tine.
Dintr-un sector intr-altul, de la stanga la dreapta..de sus in jos…primarii sunt peste tot. Promisiuni calde si tot mai frumoase...
Mai nou, e la moda sa fii din popor “ Eu sunt cel mai aproape de tine”….aproape toti se bat cu pumnul in piept, strigand precum Tarzan ca “Eu vreau, eu stiu, eu pot” Ce, intreb eu? Bani? Cel mai probabil….
• Am fost surprinsa cand intorcandu-ma acasa, in statia de bus am gasit o limuzina si doi omuleti in galben, rugandu-i pe “cetateni” sa pofteasca la o plimbare. Limuziana celor de la PNTCD ii ducea pe oameni cu zahareului…pardon ..ii plimba de la o statie la alta. Evident, in scopuri electorale.
• Am observat ca viitorii nostri alesi si-au scos vocabularul electoral de la naftalina. Au inceput sa conjuge cu precadere verbe precum “vreau, sa facem, impreuna putem reusi, eu pot, eu fac”. Inainte vocabularul era redus la verbe precum “a fura, a luat, a baga in buzunar”
• Interesante mi se pare si impostazele cu care primarii flamanzi dupa voturi, incearca noi roluri, precum cele de "om din popor, taran, muncitor pe santier sau salvator al planetei pe urmele caruia creste iarba".
• Iata cateva sloganuri, in caz ca ati ratat vreunul: “ Fii un Super Cetatean. Voteaza X”, “Pastreaza-ma sunt cel mai bun”. Imi place ca unii primari vorbesc despre ei la persoana a III-a “ EXperienta isi spune cuvantul.”. Argumentul majoritatii este hilar folosit “ Cei mai multi voteaza cu XY” sau “Primar deVotat”.
duminică, 11 mai 2008
8opt n9oua 89....fierbinte dupa '89
E o piesa fascinanta. E un amalgam ciudat de nou, ceva foarte nou si ceva si mai nou. Imi place mult sa merg la piese de teatru moderne,ce se desfasoara intr-un spatiu ce incalca granita dintre scena si spectatori.
Piesea aceasta se joaca chiar langa tine. Spectacolul incepe cand vecinul din dreapta, te anunta sovaielnic “Piesa a inceput…a inceput de 10 minute. Da ,asa incepe..cu luminile pe dvs’. Se aluneca usor de la confesiune, la monolog, la sceneta si nu in cele din urma la un dialog activ cu spectatorii.
E greu sa descrii starile pe care le traiesti in timpul piesei…de la euforia hohotelor de ras, la amaraciunea usor comica ca asisti la o scena de cearta intr-o familie, apoi intre doi indragostiti, sau la confesiunea unui actor ce joaca dupa cum ii scrie dramaturgul.
Exista un permanent dialog intre actori si spectatori pe intreg parcursul piesei. Spectacolul incepe “De ce ati venit la teatru? De ce la aceasta piesa?”. Actorii sunt imprevizibili, pun intrebari, cer sfaturi, te invita chiar sa joci alaturi de ei.(pe bune!)
Una dintre cele mai spumoase scene este aceea cand actrita Isabela Neamtu isi intraba publicul daca o recunoaste. “Atentia, se inchid usile. Urmeaza statia Izvor cu peronul pe partea dreapta”. Da, ea este vocea “de la metrou” . Apoi…ca s-o tii minte…te invita sa-i atingi sanii (unii chiar o fac). Scena e delicioasa…pentru ca actita recunoaste ca barbatii si-ar dori femeii voluptoase, cu tzatze mari pe care sa-si puna capul si s-adoarma vasand la o alta lumea. La final….spune ca ea stie sa faca multe,,,sa recite pozeii, pentru ca ii plac mult poeziile…dar poate in alt spectacol…..
Invitatia la spectacol!
Vreţi un spectacol cu poveşti romantice şi lacrimogene? Nu veniţi aici!
Vreţi o comedie drăguţă şi călduţă care să vă adoarmă? Rămâneţi acasă cu televizorul!
Vreţi un spectacol snob şi preţios? Nu, nu, aţi greşit adresa!
Vreţi să aflaţi ce mai e nou? Vă interesează un spectacol care să vă privească personal? Premieră absolută la puterea cinci, sună tentant? Cinci dramaturgi noi v-au studiat şi au scris pentru voi cinci piese care nu s-au jucat niciodată.
Aveţi curajul să vedeţi ce au gândit? Vă aşteptăm!
Ana Mărgineanu
vineri, 9 mai 2008
Carcotasii si Greenpeace
Am fost la Carcotasii cu cei de la Greenpeace in incercarea de a-i convinge sa doneze 2% pentru organizatia noastra. Dupa multe tergiversari, planuri si scenarii anulate...iata-ne in studioul lor.
E dezordine. Peste tot sunt cabluri (aveti grija la cabluri!), fire si firisoare, camere, monitoare..foi imprastiate, oameni costumati ciudat si pusi pe sotii. Cameramanul ne conduce prin cladire..ne indruma catre vestiar...e ghidul nostru. Zambeste frumos! Iata-l si pe Huidu..”Ce faceti mai..??? Ati adus lanturi? Vreau sa vad lanturi!!!” „ Pasha...adu lanturi...sfori..orice sa-i legam pe astia”. Cineva din grupul nostru incearca sa-i spuna la ce ne-am gandit noi, la scenariul nostru. Raspunsul e jovial-hotarat-usor sec „Stiu eu mai bine. Vreau sfori”.
Dezbracatul imi zambeste si ma intreaba ce facem....Toti sunt pusi pe glume. Am senzatia ca-si joaca rolurile din emisiune in fiecare moment.
Bebelusele se plimba de colo-colo. Sunt frumoase foc si arata la fel de bine ca la televizor. Isi repeta pasii de dans pe unde apuca. Le privesc cum defileaza cu nonsalatza in acei pantaloni minusculi, pe acele tocuri cui. Cand se filmeaza zambesc mult, radiaza de fericire...cand nu, sunt serioase..poate prea serioase.
Fiecare isi face foarte bine treaba, isi stie bine rolul. Se trag putine duble.
E interesant cum apaluda publicul. Exista un om care-i dirijeaza pe aplaudaci
Intr-un final actinea noastra a decurs bine si Carcotasii ne-au dat 2%
„Bebeluselor, dans!”
E dezordine. Peste tot sunt cabluri (aveti grija la cabluri!), fire si firisoare, camere, monitoare..foi imprastiate, oameni costumati ciudat si pusi pe sotii. Cameramanul ne conduce prin cladire..ne indruma catre vestiar...e ghidul nostru. Zambeste frumos! Iata-l si pe Huidu..”Ce faceti mai..??? Ati adus lanturi? Vreau sa vad lanturi!!!” „ Pasha...adu lanturi...sfori..orice sa-i legam pe astia”. Cineva din grupul nostru incearca sa-i spuna la ce ne-am gandit noi, la scenariul nostru. Raspunsul e jovial-hotarat-usor sec „Stiu eu mai bine. Vreau sfori”.
Dezbracatul imi zambeste si ma intreaba ce facem....Toti sunt pusi pe glume. Am senzatia ca-si joaca rolurile din emisiune in fiecare moment.
Bebelusele se plimba de colo-colo. Sunt frumoase foc si arata la fel de bine ca la televizor. Isi repeta pasii de dans pe unde apuca. Le privesc cum defileaza cu nonsalatza in acei pantaloni minusculi, pe acele tocuri cui. Cand se filmeaza zambesc mult, radiaza de fericire...cand nu, sunt serioase..poate prea serioase.
Fiecare isi face foarte bine treaba, isi stie bine rolul. Se trag putine duble.
E interesant cum apaluda publicul. Exista un om care-i dirijeaza pe aplaudaci
Intr-un final actinea noastra a decurs bine si Carcotasii ne-au dat 2%
„Bebeluselor, dans!”
Si eu am fost furata in Romania
Cand il auzeam pe Andi Moisescu batand ”Apropo-uri” pe subiectul “ Si eu am fost furat in Romania” ma gandeam cu naivitate ca eu n-am patit-o niciodata….ca mie chiar nu mi s-a intamplat asta- exceptand cand mi-au fost furate jucariile de plus(dar asta nu se pune).
Bicicleta disparuta, ofer recompensa!
Era bicicleta mea, galbena cu o pata de albastru. Imi era draga. O aveam din primul an de liceu, mi-o facuse mama cadou.
Tocmai mi-o adusesem in Bucuresti din provincie. Planuiam sa fiu "eco-cool", sa merg cu ea la scoala, sa incerc noul drum pana-n Cismigiu.
O lasasem pe scara, legata cu un lant. Ieri era acolo.
Astazi am vrut sa ies cu ea la o plimbarea. Stupefiata, am constata ca nu mai era. Bicicleta disparuse pur si simplu. N-am apucat sa fac nici macar o plimbare "bucuresteana" cu ea.
Bicicleta disparuta, ofer recompensa!
Era bicicleta mea, galbena cu o pata de albastru. Imi era draga. O aveam din primul an de liceu, mi-o facuse mama cadou.
Tocmai mi-o adusesem in Bucuresti din provincie. Planuiam sa fiu "eco-cool", sa merg cu ea la scoala, sa incerc noul drum pana-n Cismigiu.
O lasasem pe scara, legata cu un lant. Ieri era acolo.
Astazi am vrut sa ies cu ea la o plimbarea. Stupefiata, am constata ca nu mai era. Bicicleta disparuse pur si simplu. N-am apucat sa fac nici macar o plimbare "bucuresteana" cu ea.
duminică, 4 mai 2008
Despre Vama Veche
Trebuie sa ma crezi pe cuvant/ Aici e cel mai frumos loc de pe pamant
Am auzit pentru prima oara de Vama Veche citind un articol din Formula AS. Era un articol de pe ultima pagina. Imi amintesc si acum. Am decupat articolul. L-am impaturit si l-am purtat cu mine multa vreme (inca-l mai am in agenda aia veche de liceu). L-am aratat multora. Si le-am marturisit tuturor ca acolo vreau eu sa merg, la Vama Veche.
Imi amintesc de prima oara cand am fost in Vama. Asteptasem cu frenezie ca EL sa ma rapeasca si sa ma duc la mare. Era o dimineata de august. Soarele abia rasarise. O racoare ciudata imi mangaia pielea. Mersesem aproape 12 ore cu trenul si cu microbuzul ca sa ajungem in Vama. Am mers in partea stanga, catre pescari. Ne-am uitat dupa un petic de nisip si ne-am pus gand sa ne asezam tabara acolo. Aveam in fata noastra un loc liber, un cort sigilat si-o mica hartiuta cu 3 poze pe post de instructiuni de folosire. Am reusit sa ne punem cortul singuri. In primul an am avut un cort prost.
In Vama e o filosofie a cortului. Ii cunosti pe noii veniti dupa corturile de proasta calitate pe care le au (un cort bun trebuie sa aiba neaparat 2 panze). Apoi e vorba de pozitionarea, intariturile pentru ploaie, amplasarea cuielor, nodurile etc.
Imi amintesc si acum de acel sentiment primitiv de libertate. Acea senzatie ca macar, undeva pe acest pamant poti fi eliberat de canoane, mode, prejudecati si cilivilzatie. Vorbesc aici de acea libertate dulce in care nimanui nu-i pasa cine esti, ce faci, de unde vii. Era o liniste curata.
Au trecut atatia ani de cand merg in Vama, an de an.
Evident, am fost acolo de 1 mai. Am ajuns dimineta pe la 5. Am avut un sentiment ciudat ca nu mai apartin acelui loc, ca nu mai cunosc pe nimeni. Chipurile desfigurate de alcool imi pareau asemeni unor rictusuri de hiena.
Apoi Vama a redevenit dulce....ca o clatita cu ciocolata si nuca. Dar asemneni unei clatite prea bune, te saturi prea usor de ea.
Mi-am ratacit cortul si am dormit in masina. Masina nu e casa mea de plaja. Deci, practic n-am avut casa
Coltul meu de Vama era frumos. Am strans in fiecare zi gunoaie de pe el...si sticle goale, si hartii si bucati de plastic. Dar era coltul meu, cu vecini prietenosi si marea linistita.
In cealalta parte a Vamii erau oamenii pe care nu-i cunosc, pe care nu-mi doresc sa-i am prieteni...oameni veniti in Vama pentru ca asa e la moda, pentru ca asa le-a zis Tudor Chirila pe-un intreg CD, pentru ca au vazut la stiri, pentru ca aici vine toata lumea. Si da...a venit toata lumea...vreo 10.000 de oameni.
Dar eu mai am si alte plaje secrete pe care le cunosc doar eu. Dar despre asta cu alta ocazie...
Si o sa revin in Vama...
Ploaie in luna lui mai
Am auzit pentru prima oara de Vama Veche citind un articol din Formula AS. Era un articol de pe ultima pagina. Imi amintesc si acum. Am decupat articolul. L-am impaturit si l-am purtat cu mine multa vreme (inca-l mai am in agenda aia veche de liceu). L-am aratat multora. Si le-am marturisit tuturor ca acolo vreau eu sa merg, la Vama Veche.
Imi amintesc de prima oara cand am fost in Vama. Asteptasem cu frenezie ca EL sa ma rapeasca si sa ma duc la mare. Era o dimineata de august. Soarele abia rasarise. O racoare ciudata imi mangaia pielea. Mersesem aproape 12 ore cu trenul si cu microbuzul ca sa ajungem in Vama. Am mers in partea stanga, catre pescari. Ne-am uitat dupa un petic de nisip si ne-am pus gand sa ne asezam tabara acolo. Aveam in fata noastra un loc liber, un cort sigilat si-o mica hartiuta cu 3 poze pe post de instructiuni de folosire. Am reusit sa ne punem cortul singuri. In primul an am avut un cort prost.
In Vama e o filosofie a cortului. Ii cunosti pe noii veniti dupa corturile de proasta calitate pe care le au (un cort bun trebuie sa aiba neaparat 2 panze). Apoi e vorba de pozitionarea, intariturile pentru ploaie, amplasarea cuielor, nodurile etc.
Imi amintesc si acum de acel sentiment primitiv de libertate. Acea senzatie ca macar, undeva pe acest pamant poti fi eliberat de canoane, mode, prejudecati si cilivilzatie. Vorbesc aici de acea libertate dulce in care nimanui nu-i pasa cine esti, ce faci, de unde vii. Era o liniste curata.
Au trecut atatia ani de cand merg in Vama, an de an.
Evident, am fost acolo de 1 mai. Am ajuns dimineta pe la 5. Am avut un sentiment ciudat ca nu mai apartin acelui loc, ca nu mai cunosc pe nimeni. Chipurile desfigurate de alcool imi pareau asemeni unor rictusuri de hiena.
Apoi Vama a redevenit dulce....ca o clatita cu ciocolata si nuca. Dar asemneni unei clatite prea bune, te saturi prea usor de ea.
Mi-am ratacit cortul si am dormit in masina. Masina nu e casa mea de plaja. Deci, practic n-am avut casa
Coltul meu de Vama era frumos. Am strans in fiecare zi gunoaie de pe el...si sticle goale, si hartii si bucati de plastic. Dar era coltul meu, cu vecini prietenosi si marea linistita.
In cealalta parte a Vamii erau oamenii pe care nu-i cunosc, pe care nu-mi doresc sa-i am prieteni...oameni veniti in Vama pentru ca asa e la moda, pentru ca asa le-a zis Tudor Chirila pe-un intreg CD, pentru ca au vazut la stiri, pentru ca aici vine toata lumea. Si da...a venit toata lumea...vreo 10.000 de oameni.
Dar eu mai am si alte plaje secrete pe care le cunosc doar eu. Dar despre asta cu alta ocazie...
Si o sa revin in Vama...
Ploaie in luna lui mai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)