Portret

O femeie extraordinar de frumoasa

I-am zarit ochii mari, negri, inrositi parca de lacrimi, in multimea ce se imbulzea in metrou. Statea intr-un colt. Ochii ei fardati in nuante sterse de gri si negru priveau in jur c-o nonsalanta detasare. Avea buzele de culoarea unei visine coapte. Era un contrast ciudat intre ochii ei rosii, parca plansi, si buzele ce emanau atata senzualitate.

Cu greu ma abtin sa n-o privesc insistent. Parul negru, prins neglijent ii cade pe umeri. In contextul acesta, prezenta ei pare usor demodata, imi da o impresie de tinara venita din alta epoca...si ma trimite cu gandul la perioada anilor '80. Poarta o camasa alba, usor trasparenta ce lasa se se intrevada conturul sutienului. In mana dreapta isi tine poseta...da, o poseta mica, neagra cumparata parca dintr-o consignatie de pe Lipscani sau dintr-o pravalie de antichitati. Tivul fustei negre usor incretit ii ajunge pana sub genunchi. Pe fusta sunt mici buline albe picurate parca de pe bluza. Poarta pantofi negri.

Uitandu-ma la ea, ma frapeaza frumusetea pe care o degaja, amestecul de puritate, senzualitate si eleganta.

Ma gandesc ce nume o fi avand....cred ca Otilia...da, Otilia lui Calinescu