De la an la an am senzatia ca Pastele e tot mai ciudat. Poate pentru ca am pierdut, undeva pe drum, acel spirit ludic, acea bucurie din priviri, acea inocenta, acea credulitate ca exista un Dumnezeu care ne iubeste pe toti. ( Si totusi, cum de pe unii ii iubeste mai putin?)
Nu-mi plac sarbatorile.
Nu-mi plac zgomotul manelor de la taranul de deasupra ce razbat prin pereti ca niste gandaci. (dupa post,se chefuieste).
Nu-mi place mancarea…Imi da un sentiment de déjà vu’…acelasi gust,aceleasi vase,aceleasi culori,acelasi miros.
Urasc cinismul cu care mergem la biserica, acel ranjet smerit si-a cea graba de-a da iama-n bucatele de acasa.(sarmale..sarmale..sarmale..over and over again).
Nu-mi plac sarbatorile pentru ca barbatii isi beau mintile. Dupa post, petrecerile, betivii si manele apar ca ciupercile..dupa ploaie.
Nu-mi place perioada asta de stat in casa si ingurgitat mancare. Pana la urma, chiar nu acesta e scopul.
luni, 28 aprilie 2008
luni, 21 aprilie 2008
Cum am devenit membra Greenpeace
A trecut fix un an de cand am trimis prima scrisoare de intentie prin care imi exprimam dorinta de-a devenit voluntar.
Un laborator de chimie si-o mana de oameni. In sala e acel miros pe care l-am urat ani de zile. Gresia de pe banci e rece. In jurul meu sunt doar tineri. Printre jocuri cu nume, prezentari si povesti despre istoria Greenpeace am senzatia ca mi-am descoperit noi prieteni.
Primesc primul meu carnetzel din hartie reciclata.
Restul e deja poveste….pentru ca eu cred ca se poate…pentru ca eu cred ca schimbarea incepe cu fiecare.
Despre Greenpeace
Greenpeace este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, prezentă în 41 de ţări din Europa, America de Nord şi Sud, Asia şi Pacific. Din anul 2002, Greenpeace este prezentă şi în România. Ca organizaţie internaţională, ne concentrăm asupra celor mai mari pericole la adresa biodiversităţii şi mediului planetei.
Principalele campanii ale organizaţiei sunt:
- pentru oprirea schimbărilor climatice
- pentru protejarea pădurilor seculare
- pentru salvarea oceanelor
- pentru stoparea vânării balenelor
- împotriva ingineriei genetice
- împotriva ameninţării nucleare
- pentru eliminarea substanţelor chimice toxice
- pentru încurajarea comerţului durabil.
Greenpeace desfăşoară campanii împotriva distrugerii mediului din anul 1971 cănd un mic vas cu voluntari şi ziarişti a navigat spre Amchitka, în nordul Peninsulei Alaska, unde guvernul american realiza teste nucleare subterane. Această tradiţie, a fi "martor" la evenimente într-un mod non-violent, continuă şi astăzi, iar navele Greenpeace sunt o parte importantă a campaniilor organizaţiei. Cea mai cunoscută este nava Rainbow Warrior care a fost aruncată în aer de serviciile secrete franceze în Auckland, Noua Zeelandă, în 1985.
Greenpeace există pentru a-i demasca pe cei care prin activităţile lor afectează mediul înconjurător şi pentru a atrage atenţia guvernelor şi corporaţiilor atunci când acestea nu reuşesc să îşi îndeplinească mandatul de a proteja mediul şi viitorul planetei.
În România, campaniile organizaţiei sunt:
- Roşia Montană - Greenpeace este membru al coaliţiei "Salvaţi Roşia Montană" care are ca scop oprirea exploatării miniere din Roşia Montană
- campania împotriva organismelor modificate genetic
- campania pentru salvarea pădurilor României
- campania pentru promovarea surselor regenerabile de energie.
Sursa : www.greenpeace.ro
Un laborator de chimie si-o mana de oameni. In sala e acel miros pe care l-am urat ani de zile. Gresia de pe banci e rece. In jurul meu sunt doar tineri. Printre jocuri cu nume, prezentari si povesti despre istoria Greenpeace am senzatia ca mi-am descoperit noi prieteni.
Primesc primul meu carnetzel din hartie reciclata.
Restul e deja poveste….pentru ca eu cred ca se poate…pentru ca eu cred ca schimbarea incepe cu fiecare.
Despre Greenpeace
Greenpeace este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit, prezentă în 41 de ţări din Europa, America de Nord şi Sud, Asia şi Pacific. Din anul 2002, Greenpeace este prezentă şi în România. Ca organizaţie internaţională, ne concentrăm asupra celor mai mari pericole la adresa biodiversităţii şi mediului planetei.
Principalele campanii ale organizaţiei sunt:
- pentru oprirea schimbărilor climatice
- pentru protejarea pădurilor seculare
- pentru salvarea oceanelor
- pentru stoparea vânării balenelor
- împotriva ingineriei genetice
- împotriva ameninţării nucleare
- pentru eliminarea substanţelor chimice toxice
- pentru încurajarea comerţului durabil.
Greenpeace desfăşoară campanii împotriva distrugerii mediului din anul 1971 cănd un mic vas cu voluntari şi ziarişti a navigat spre Amchitka, în nordul Peninsulei Alaska, unde guvernul american realiza teste nucleare subterane. Această tradiţie, a fi "martor" la evenimente într-un mod non-violent, continuă şi astăzi, iar navele Greenpeace sunt o parte importantă a campaniilor organizaţiei. Cea mai cunoscută este nava Rainbow Warrior care a fost aruncată în aer de serviciile secrete franceze în Auckland, Noua Zeelandă, în 1985.
Greenpeace există pentru a-i demasca pe cei care prin activităţile lor afectează mediul înconjurător şi pentru a atrage atenţia guvernelor şi corporaţiilor atunci când acestea nu reuşesc să îşi îndeplinească mandatul de a proteja mediul şi viitorul planetei.
În România, campaniile organizaţiei sunt:
- Roşia Montană - Greenpeace este membru al coaliţiei "Salvaţi Roşia Montană" care are ca scop oprirea exploatării miniere din Roşia Montană
- campania împotriva organismelor modificate genetic
- campania pentru salvarea pădurilor României
- campania pentru promovarea surselor regenerabile de energie.
Sursa : www.greenpeace.ro
duminică, 20 aprilie 2008
The Sushi Experience
Sushi e o experienta gastronomica
Cand in sfarsit mi-am dat seama care e diferenta intre sushi si mancarea chinezeasca, am gasit si restaurantul potrivit.
Sushi to Go e un restaurant mic de pe Dorobanti. Aveam prejudecati legate de aceasta zona. Astazi m-a impresionat. Poate pentru ca era duminica si strazile nu erau aglomerate…..poate pentru ca in parculetzul ascuns dupa blocuri oamenii pareau ca nu se grabesc….poate pentru ca cladirile erau altfel, zona aveau un alt aer, o tusa de arhitect si niciun bloc.
O usa mare de sticla te intampina la intrare. Un cuplu sta la masa din colt. Sunt doua mese la etaj…apoi cobori; alte trei mese si o vitrina mare cu ciudatenii pe rafturi: bucati de creveti, peste, rulouri de sushi.….
Stiam de acasa cam ce as vrea sa mananc..dar nu stiam care e diferenta intre produsele din lista meniului( nici acum nu stiu). In fine, i-am aratat domnului din spatele tejghelei o poza din meniu. Am comandat Maki Combo (29 lei) format din: 2 rulouri California, 2 somon maki, 2 ton maki, 2 castraveti maki, 2 kampio maki
Pe o tava din plastic sunt 10 rulori de diferite marimi. E foarte greu sa descriu in cuvinte ce gust are fiecare. Primul sushi a fost o combinatie ciudata intre ceva foarte bun, ceva dulce si ceva sarat Alaturi de rulori erau si niste bucati de castravete (cred) rosii, subtiri, foarte parfumate (exact acesta e cuvantul), picante, acre si in acelasi timp crude. Au urmat apoi rulourile cu fructe de mare, bucati de legume. Orezul e foarte diferit de cel pe care-l stim. Drept condimente ai o un varf de cutit de pasta verde extrem de picanta si otet balsamic
Fiecare bucata de sushi e o experienta in sine. Vei fi uimit de mireasma, de gustul ciudat, diferit si interesant…de combinatia dintre ceva foarte bun si ceva nu tocmai placut.
Sushi e o desfatare gustativa, ceva de savurat.
Tips:
• Sushi to Go e un restaurant bazat mai mult pe livrari la domiciuliul. Nu pierde insa ocazia de a mancat sushi intr-un restaurant specific, macar de dragul betisoarelor
Detalii de contact
Address:
Piata Dorobanti nr. 182
Bucuresti, Romania
Tel: 021 230 95 11
Fax: 021 231 95 15
e-mail:
sushi@sushitogo.ro
www.sushitogo.ro
Cand in sfarsit mi-am dat seama care e diferenta intre sushi si mancarea chinezeasca, am gasit si restaurantul potrivit.
Sushi to Go e un restaurant mic de pe Dorobanti. Aveam prejudecati legate de aceasta zona. Astazi m-a impresionat. Poate pentru ca era duminica si strazile nu erau aglomerate…..poate pentru ca in parculetzul ascuns dupa blocuri oamenii pareau ca nu se grabesc….poate pentru ca cladirile erau altfel, zona aveau un alt aer, o tusa de arhitect si niciun bloc.
O usa mare de sticla te intampina la intrare. Un cuplu sta la masa din colt. Sunt doua mese la etaj…apoi cobori; alte trei mese si o vitrina mare cu ciudatenii pe rafturi: bucati de creveti, peste, rulouri de sushi.….
Stiam de acasa cam ce as vrea sa mananc..dar nu stiam care e diferenta intre produsele din lista meniului( nici acum nu stiu). In fine, i-am aratat domnului din spatele tejghelei o poza din meniu. Am comandat Maki Combo (29 lei) format din: 2 rulouri California, 2 somon maki, 2 ton maki, 2 castraveti maki, 2 kampio maki
Pe o tava din plastic sunt 10 rulori de diferite marimi. E foarte greu sa descriu in cuvinte ce gust are fiecare. Primul sushi a fost o combinatie ciudata intre ceva foarte bun, ceva dulce si ceva sarat Alaturi de rulori erau si niste bucati de castravete (cred) rosii, subtiri, foarte parfumate (exact acesta e cuvantul), picante, acre si in acelasi timp crude. Au urmat apoi rulourile cu fructe de mare, bucati de legume. Orezul e foarte diferit de cel pe care-l stim. Drept condimente ai o un varf de cutit de pasta verde extrem de picanta si otet balsamic
Fiecare bucata de sushi e o experienta in sine. Vei fi uimit de mireasma, de gustul ciudat, diferit si interesant…de combinatia dintre ceva foarte bun si ceva nu tocmai placut.
Sushi e o desfatare gustativa, ceva de savurat.
Tips:
• Sushi to Go e un restaurant bazat mai mult pe livrari la domiciuliul. Nu pierde insa ocazia de a mancat sushi intr-un restaurant specific, macar de dragul betisoarelor
Detalii de contact
Address:
Piata Dorobanti nr. 182
Bucuresti, Romania
Tel: 021 230 95 11
Fax: 021 231 95 15
e-mail:
sushi@sushitogo.ro
www.sushitogo.ro
sâmbătă, 19 aprilie 2008
B52
Daca n-ai fost in B52, trebuie sa mergi!
Unul dintre cele mai populare cluburi din Bucuresti in randul amatori de muzica buna, B52 a adus muzica din Vama Veche in capitala..
Clubul e situat pe langa parcul Cismigiu. Iti va fi un pic greu sa-l “bajbaii” pe stradutele intunecate. Deasupra intrarii troneaza o elice de avion, neagra in mijlocul careia sclipeste o luminita rosie ce aminteste de celebrul bombardier B52.
Sigla clubului e ascunsa insa dupa aparatul de aer conditionat.
Cobori niste trepte ale unei scari in forma de spirala si ajungi in alta lume. O lumea pe care daca ajungi s-o cunosti ,o vei indragi. Lumea e un beci. Un beci mare..cald si primitor. Pe pereti, aproape de tavan sunt cateva capete de culoare alba, maro sau rosu caramiziu. Sunt expresii ale unor tipologii umane. Ai putea sa te regasesti intr-una dintre ele..daca te uiti aiurea in timp ce dansezi.
Apoi mai sunt tablourile….si sticle de bautura de pe raftul de deasupra barului si baia aceea ciudata de la baieti (despre care numai am auzit), cu doua buze mari,rujate pe post de pisoar. Aaa..si ar mai fi ceva…in dreptul toaletei pentru fete scrie Parachutes , in timp ce la cea pentru baieti scrie Pilots. Destul de misogin as spune eu.
In rest..playlistul este asemanator cu cel din Club A si Fire, cu origini in Vama Veche.
Defapt aceasta este si ideea care sta la baza cluburilor de gen, Vama Veche
Impresii:
• Se spune ca muzica si-a pierdut din farmec.
• Clubul inca atrage oameni, poate nu la fel de multi ca in alti ani.
• Intrarea e 10 lei....cocktailurile sunt delicioase. Recomand Margarita( o combinatie intre acru,dulce si sarat) si B52 on whisky
• Atmosfera e prietenoasa....muzica este foarte diversa de la Prodigy si Amy Winehouse pana la piesele clasice ce amintesc de petrecerile de pe plaja din Vama Veche ( care vor veni in curand).
Istoric B52
25 Noiembrie 2004 prima zi din Bucuresti
dupa 2 veri de petreceri si concerte in Vama Veche, am hotarat sa continuam si in Bucuresti.
Asa am inceput B52 The Club.
Restul sunt povesti si intamplari care raman sa le povesteasca fiecare
Unul dintre cele mai populare cluburi din Bucuresti in randul amatori de muzica buna, B52 a adus muzica din Vama Veche in capitala..
Clubul e situat pe langa parcul Cismigiu. Iti va fi un pic greu sa-l “bajbaii” pe stradutele intunecate. Deasupra intrarii troneaza o elice de avion, neagra in mijlocul careia sclipeste o luminita rosie ce aminteste de celebrul bombardier B52.
Sigla clubului e ascunsa insa dupa aparatul de aer conditionat.
Cobori niste trepte ale unei scari in forma de spirala si ajungi in alta lume. O lumea pe care daca ajungi s-o cunosti ,o vei indragi. Lumea e un beci. Un beci mare..cald si primitor. Pe pereti, aproape de tavan sunt cateva capete de culoare alba, maro sau rosu caramiziu. Sunt expresii ale unor tipologii umane. Ai putea sa te regasesti intr-una dintre ele..daca te uiti aiurea in timp ce dansezi.
Apoi mai sunt tablourile….si sticle de bautura de pe raftul de deasupra barului si baia aceea ciudata de la baieti (despre care numai am auzit), cu doua buze mari,rujate pe post de pisoar. Aaa..si ar mai fi ceva…in dreptul toaletei pentru fete scrie Parachutes , in timp ce la cea pentru baieti scrie Pilots. Destul de misogin as spune eu.
In rest..playlistul este asemanator cu cel din Club A si Fire, cu origini in Vama Veche.
Defapt aceasta este si ideea care sta la baza cluburilor de gen, Vama Veche
Impresii:
• Se spune ca muzica si-a pierdut din farmec.
• Clubul inca atrage oameni, poate nu la fel de multi ca in alti ani.
• Intrarea e 10 lei....cocktailurile sunt delicioase. Recomand Margarita( o combinatie intre acru,dulce si sarat) si B52 on whisky
• Atmosfera e prietenoasa....muzica este foarte diversa de la Prodigy si Amy Winehouse pana la piesele clasice ce amintesc de petrecerile de pe plaja din Vama Veche ( care vor veni in curand).
Istoric B52
25 Noiembrie 2004 prima zi din Bucuresti
dupa 2 veri de petreceri si concerte in Vama Veche, am hotarat sa continuam si in Bucuresti.
Asa am inceput B52 The Club.
Restul sunt povesti si intamplari care raman sa le povesteasca fiecare
miercuri, 9 aprilie 2008
Carte
Luigi Pirandello- Unul, nici unul si o suta de mii
Observatia, altminteri inocenta, a sotiei cum ca nasul îi atârna într-o parte declanseaza în mintea lui Vitangelo Moscarda un sir de gânduri implacabil înlantuite: nu esti doar cel care îti închipuisesi ca esti, ci si cel vazut din afara, ba chiar o multime de altii, din moment ce, privit de fiecare în parte, arati altfel; iar, daca vrei sa te surprinzi uitându-te în oglinda, nu gasesti decât o identitate straina, opaca. Gândurile lui Moscarda nu ramân un exercitiu intelectual, ele sunt traite ca o aventura, trec în actele propriei vieti pe care o dinamiteaza, uimindu-i pe cei din jur si bulversîndu-le vietile.
Unul, nici unul si o suta de mii e ultimul roman al lui Pirandello, un soi de testament ironic si lucid al celui care, desi a primit Premiul Nobel, a refuzat orice glorie. În testamentul lui propriu-zis - al carui ton nu e departe de cel din roman - Pirandello scrie: "Când voi muri, sa nu ma îmbracati. Înfasurati-ma într-un cearsaf. Fara flori, fara lumînare la capatâi. Un dric saracacios. Gol. Si nimeni sa nu ma-nsoteasca, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeti-ma." ". (Sebastian S. Eduard)
Impresii literare:
• Mi-a placut stilul personal, maniera de adresare directa ce crea impresia unui dialog cu cititorul “stiu ca nu credeti ce va spun” etc.
• In timp ce citeam cartea imi imaginam acest roman jucat pe-o scena de teatru
• Cartea e relativ mica, nu tocmai facila ( te face sa urmezi logica intortocheata a personajului) dar e placuta.
• M-a facut sa ma vad altfel…sa cred pentru o clipa ca poate sunt si altcineva..ca sunt si “altele”
• La finalul cartii am avut placuta senzatie sa cred ca am cunoscut macar o bucatica din universul unui nebun
De ce sa citesti aceasta carte?
Pentru ca te va pune pe ganduri
Observatia, altminteri inocenta, a sotiei cum ca nasul îi atârna într-o parte declanseaza în mintea lui Vitangelo Moscarda un sir de gânduri implacabil înlantuite: nu esti doar cel care îti închipuisesi ca esti, ci si cel vazut din afara, ba chiar o multime de altii, din moment ce, privit de fiecare în parte, arati altfel; iar, daca vrei sa te surprinzi uitându-te în oglinda, nu gasesti decât o identitate straina, opaca. Gândurile lui Moscarda nu ramân un exercitiu intelectual, ele sunt traite ca o aventura, trec în actele propriei vieti pe care o dinamiteaza, uimindu-i pe cei din jur si bulversîndu-le vietile.
Unul, nici unul si o suta de mii e ultimul roman al lui Pirandello, un soi de testament ironic si lucid al celui care, desi a primit Premiul Nobel, a refuzat orice glorie. În testamentul lui propriu-zis - al carui ton nu e departe de cel din roman - Pirandello scrie: "Când voi muri, sa nu ma îmbracati. Înfasurati-ma într-un cearsaf. Fara flori, fara lumînare la capatâi. Un dric saracacios. Gol. Si nimeni sa nu ma-nsoteasca, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeti-ma." ". (Sebastian S. Eduard)
Impresii literare:
• Mi-a placut stilul personal, maniera de adresare directa ce crea impresia unui dialog cu cititorul “stiu ca nu credeti ce va spun” etc.
• In timp ce citeam cartea imi imaginam acest roman jucat pe-o scena de teatru
• Cartea e relativ mica, nu tocmai facila ( te face sa urmezi logica intortocheata a personajului) dar e placuta.
• M-a facut sa ma vad altfel…sa cred pentru o clipa ca poate sunt si altcineva..ca sunt si “altele”
• La finalul cartii am avut placuta senzatie sa cred ca am cunoscut macar o bucatica din universul unui nebun
De ce sa citesti aceasta carte?
Pentru ca te va pune pe ganduri
marți, 8 aprilie 2008
Portret
O femeie extraordinar de frumoasa
I-am zarit ochii mari, negri, inrositi parca de lacrimi, in multimea ce se imbulzea in metrou. Statea intr-un colt. Ochii ei fardati in nuante sterse de gri si negru priveau in jur c-o nonsalanta detasare. Avea buzele de culoarea unei visine coapte. Era un contrast ciudat intre ochii ei rosii, parca plansi, si buzele ce emanau atata senzualitate.
Cu greu ma abtin sa n-o privesc insistent. Parul negru, prins neglijent ii cade pe umeri. In contextul acesta, prezenta ei pare usor demodata, imi da o impresie de tinara venita din alta epoca...si ma trimite cu gandul la perioada anilor '80. Poarta o camasa alba, usor trasparenta ce lasa se se intrevada conturul sutienului. In mana dreapta isi tine poseta...da, o poseta mica, neagra cumparata parca dintr-o consignatie de pe Lipscani sau dintr-o pravalie de antichitati. Tivul fustei negre usor incretit ii ajunge pana sub genunchi. Pe fusta sunt mici buline albe picurate parca de pe bluza. Poarta pantofi negri.
Uitandu-ma la ea, ma frapeaza frumusetea pe care o degaja, amestecul de puritate, senzualitate si eleganta.
Ma gandesc ce nume o fi avand....cred ca Otilia...da, Otilia lui Calinescu
I-am zarit ochii mari, negri, inrositi parca de lacrimi, in multimea ce se imbulzea in metrou. Statea intr-un colt. Ochii ei fardati in nuante sterse de gri si negru priveau in jur c-o nonsalanta detasare. Avea buzele de culoarea unei visine coapte. Era un contrast ciudat intre ochii ei rosii, parca plansi, si buzele ce emanau atata senzualitate.
Cu greu ma abtin sa n-o privesc insistent. Parul negru, prins neglijent ii cade pe umeri. In contextul acesta, prezenta ei pare usor demodata, imi da o impresie de tinara venita din alta epoca...si ma trimite cu gandul la perioada anilor '80. Poarta o camasa alba, usor trasparenta ce lasa se se intrevada conturul sutienului. In mana dreapta isi tine poseta...da, o poseta mica, neagra cumparata parca dintr-o consignatie de pe Lipscani sau dintr-o pravalie de antichitati. Tivul fustei negre usor incretit ii ajunge pana sub genunchi. Pe fusta sunt mici buline albe picurate parca de pe bluza. Poarta pantofi negri.
Uitandu-ma la ea, ma frapeaza frumusetea pe care o degaja, amestecul de puritate, senzualitate si eleganta.
Ma gandesc ce nume o fi avand....cred ca Otilia...da, Otilia lui Calinescu
duminică, 6 aprilie 2008
Budapesta
Decembrie 2007
Budapesta e un oras frumos, e o combinatie intre o capitala cosmopolita si-un oras vechi, incarcat de istorie.
Impartit in doua : Buda ( partea veche a orasului) si Pesta, capitala ungara poate fi deopotriva un oras muzeu(237 de monumente, 223 de muzee si galerii, 35 de teatre, 90 de cinematografe, 2 opere si 200 de localuri), o bucatarie plina de bunatati sau un rai al cumparaturilor.
Memoria vizuala, de mare folos
Ca turist neinitiat si necunoscator al limbii maghiare, primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa-ti cumperi o harta a orasului si sa-ti folosesti memoria vizuala la maximum, deoarece cuvintele in ungureste sunt greu de pronuntat sau de retinut corect… In functie de planurile tale, daca vrei sa descoperi stradutele Budapestei la pas cu harta in mana sau daca esti nerabdatoare sa vizitezi muzee, parcuri, monumente, biserici, sa te plimbi pe Dunare, iti poti cumpara Budapest Kártya, un card special pentru turisti cu ajutorul caruia ai acces nelimitat la reteaua de transport in comun, intrari libere sau cu discount la muzee, palate, spa-uri, spectacole etc. De asemenea, unele restaurante iti fac reduceri de pana la 20% cu acest card, care iti va mai fi de folos in cazul in care vrei sa inchiriezi o masina. Budapest Kártya poate fi cumparat din principalele statii de metrou, gari, aeroport, birouri pentru turisti si exista in doua variante: 48 de ore (costa 6.450 de forinti – HUF, adica 26 de euro) sau 72 de ore (32 de euro). Daca ai timp sa faci cele de mai sus, merita achizitia! Altfel, un bilet la metrou costa 230 de HUF, aproape un euro (250 de HUF), dar cu el nu poti calatori decat pe o magistrala; daca faci transfer trebuie sa compostezi altul.
Mic ghid turistic
Toate drumurile duc la Deák Ferenc
Piata, similara ca importanta, dar mult mai frumoasa decat P-ta Unirii din Bucuresti. De aici poti lua metroul sau autobuze spre orice parte a orasului. Spre exemplu, la 4 statii de metrou pe M2 se afla P-ta Moscova, punctul de plecare al unui mini-mini autobuz (Var Bus) care duce la Halászbástya (Bastionul Pescarilor), locul de unde se vede o superba panorama a orasului. Practic, te simti in mijlocul unei povesti, datorita felului in care arata turnurile si iti promiti ca vei reveni. A se vizita si biserica Sf. Matias, care se afla tot aici. La 7 statii, dar pe M1 ajungi cu cel mai vechi metrou din Europa(e mic si galben) in Hösök Tere (P-ta Eroilor)
aici se afla si Muzeul de Arte Fine si un parc imens.Tips:
De la Bucuresti la Budapesta ajungi dupa circa 12 ore de mers cu automobilul, 14 ore cu trenul sau putin peste o ora cu avionul.
Impresii personale:
* Mancarea ungureasca este extraordinar de gustoasa.
* Daca vrei sa faci cumparaturi incerca Váci Utca, un bulevard vestit deopotriva pentru brand-urile faimoase, preturi piperate si reduceri
* Ungurii sunt foarte prietenosi atat timp cat nu deschizi subiectul "ISTORIE".
* Desi are cladiri vechi, acestea sunt conservate foarte bine. In plus, oricat de mult te-ai holba la ele, nu exista pericolul ca o bucata sa cada pe tine.
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Despre Summit, la trecut!
Bilant de Summit
1. Trei zile de degete inegrite de plumbul de pe ziare
2. 4 unghii rupte ( a se intelege roase) de stres. Au mai ramas 6 intregi, frumos pilite si date cu lac
3. Zeci de stiri citite si traduse
4. Trei zilele de informare, de ore pierdute tinand cutia luminoasa-n brate, holbandu-ma la monitorul albastru si la fluxul de stiri de pe agentii. NewsIn sucks!
5. Doua nopti in care am visat stiri in cele cateva ore de somn...Intr-o noaptea l-am visat pe Bush mergand cu metroul si intr-alta ca s-a prabusit un avion.
6. Cateva ore pierdute pe drum, facand slalom printre mijloacele de transport
Un oras pustiu si niciun prieten ramas. No friends, no glory!
1. Trei zile de degete inegrite de plumbul de pe ziare
2. 4 unghii rupte ( a se intelege roase) de stres. Au mai ramas 6 intregi, frumos pilite si date cu lac
3. Zeci de stiri citite si traduse
4. Trei zilele de informare, de ore pierdute tinand cutia luminoasa-n brate, holbandu-ma la monitorul albastru si la fluxul de stiri de pe agentii. NewsIn sucks!
5. Doua nopti in care am visat stiri in cele cateva ore de somn...Intr-o noaptea l-am visat pe Bush mergand cu metroul si intr-alta ca s-a prabusit un avion.
6. Cateva ore pierdute pe drum, facand slalom printre mijloacele de transport
Un oras pustiu si niciun prieten ramas. No friends, no glory!
Detaliu
Astazi am vazut un copil al strazii, c-o punga in gura, in timp ce-si incarca pistolul cu bilele, pe marginea unei borduri…
Cand ciobanii circula cu autobuzul
Un autobuz vechi…ceva gen “carutza” (stiti voi de care)…vine sa ma rapeasca din statia in care m-a lasat sa-l astept aproape un sfert de ora.
Prima senzatie pe care am avut cand m-am urcat a fost aceea ca “n-am nimerit bine”. Un aer greu imi inunda simturile. Miroase a lipsa celor mai elementare metode de igiena. Cativa barbati cu hainele murdare, cu caciulile trasa pe-o ureche si cu chipurile imbujorate de bere…se cred in excursie pe LUNA sau pe alta planeta. Si cum pe orice alta planeta, maneaua e imn national se aud si acordurile libidinoase. Cineva , in spatele autobuzul, bate ritmul cu ciomagul pe care-l tine in mana.
Scriu randurile astea ca sa-mi amintesc in viitor de zilele-n care mergeam cu autobuzul. Va veni o vreme cand o sa am propriul meu avion, si-o sa ma parasutez direct pe Casa, o sa imi imbrac costumul si-o sa imi asez gulerul alb, o sa imi intorc mansetele camasii si-o sa ma incalt cu pantofii negri cu toc cui….Apoi o sa imi scot din rucsac poseta neagra in care o sa am doar un ruj, o oglinda si un mic carnetel.
Prima senzatie pe care am avut cand m-am urcat a fost aceea ca “n-am nimerit bine”. Un aer greu imi inunda simturile. Miroase a lipsa celor mai elementare metode de igiena. Cativa barbati cu hainele murdare, cu caciulile trasa pe-o ureche si cu chipurile imbujorate de bere…se cred in excursie pe LUNA sau pe alta planeta. Si cum pe orice alta planeta, maneaua e imn national se aud si acordurile libidinoase. Cineva , in spatele autobuzul, bate ritmul cu ciomagul pe care-l tine in mana.
Scriu randurile astea ca sa-mi amintesc in viitor de zilele-n care mergeam cu autobuzul. Va veni o vreme cand o sa am propriul meu avion, si-o sa ma parasutez direct pe Casa, o sa imi imbrac costumul si-o sa imi asez gulerul alb, o sa imi intorc mansetele camasii si-o sa ma incalt cu pantofii negri cu toc cui….Apoi o sa imi scot din rucsac poseta neagra in care o sa am doar un ruj, o oglinda si un mic carnetel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)