O zi de zi in miscare

12:50 Aviatorilor

Peronul metroului e neincapator. Oamenii stau aliniati pe cate 3 randuri, unul in spatele celuilalt.
O voce ragusita cu ecouri de tabla anunta de nicaieri ca metroul de la Linia 1 merge catre Pipera (in mod normal ducea catre Unirii). Toti facem roata-mprejur catre Linia 2.

13:05
Metroul ce se presupune ca merge catre Unirii inca n-a venit. Oamenii au devenit tot mai agitati. Unii mai glumeti profita de ocazie pentru a se da-n spectacol. In sfarsit, curentul rece imi flutura parul. E semn ca metroul vine. A sosit din directia opusa Universitatii.
Usile se dechid. Oamenii se imbulzesc salbatic. Cativa comenteaza tot mai vehement..“Nu pleaca de aici pana nu intram toti./ Hai, fa-ti loc…da din coate “
Fiecare isi imagineaza noi trasee de metrou. ( Oare cum poate ajunge un metrou ce se indreapta spre Pipera la Unirii?). Stupoare…trenul nici nu merge la Unirii.

Stau pe peron…. Ma uit la ambele metrouri…n-am nici cea mai vaga idée incotro ar trebui s-o iau. Cateva femeii tipa isteric la mecanic. Au aparut si fotoreporterii.

N-am chef sa fiu fotografiata….Ma indrept catre ‘bus.

In autobuz;

Simt cum hainele mi se lipsesc de trup. Geanta de pe umarul meu pare mai grea. Abia-mi mentin echilibrul. Strau ingramadita intre o tanti’ si-un nene. Miroase intepator..a pranz transpirat…a caldura. Pe chipul fiecaruia se citeste starea aceea de “n-am timp”. Privim nerabdatori pe geam…Da, acelasi geam jegos prin care vezi acelasi Bucuresti.
Pe fundal se aude o melodie molcoma in spaniola