Despre Summit in fel si chip

Acest editorial imi reda toate gandurile privitoare la Summitul NATO.Imi permit sa-l reproduc in intregime(www.gandul.info/puterea-gandului). Enjoy!


NATO frântă că ţi-am dres-o!
de Lelia MUNTEANU




Tatăl nostru, arele eşti în ceruri, dă-ne nouă summit măcar de două ori pe an şi nu ne duce pre noi în ambuteiaje, ci ne mântuieşte de primarul Videanu. Amin.


Mă fre la ochi şi nu-mi vine să cred: e un iureş în Bucureşti, ca pe vremea Răposatului, când punea de-o vizită de lucru! Ba mai rău. Adică mai bine. Se linge asfaltul până străluceşte, se curăţă copacii cu detergent, frunză cu frunză, se dau gata şantiere peste noapte, se pun indicatoare – fraţilor, in-di-ca-toa-re! De-astea chiar n-aţi văzut: cică „spre cartierul Berceni” (acolo-i spitalu’ ăla bunu’, mai înţeleg), dar chiar şi „spre Drumu Taberei”, „spre Colentina”. În ţara unde orbecăi şi dai geamu jos să mai în­trebi câte-un biciclist pe unde te afli, aflăm şi noi, în fine, în­co­tro ne îndreptăm.

Ştiţi adân­itura aia de pe Poligrafiei colţ cu Expoziţiei? Ce zic eu? Un crater. Groapa tuturor Marianelor cu maşină mică; mai slabe de înger, o nimereau toate, sistematic.Ştiţi ce s-a întâmplat acum cu groapa aia? N-o să mă credeţi: au asfaltat-o!

Mai ţineţi minte Summitul Franofoniei de-acu vreo doi ani? Cum să nu-l ţineţi că s-a şmotruit şi-atunci, s-au făcut Bucureştii bec (s-au pus şi becuri pe stâlpi). De la francofoni moştenim semaforizarea aia deşteaptă din Piaţa Victoriei, pentru care trebuie să le remerciem. Cum era până la summit? Veneai de pe 1 Mai, să te duci spre Perla. Stăteai în intersecţie, ca să traversezi Piaţa, te găseau rudele a doua zi, tot acolo, dar vorbind singur. Acum e rezolvată. Merge intersecţia ca unsă cu vaselină.

Am ieşit în oraş şi vă jur: plantează flori într-o veselie. Au înflorit nişte magnolii, o frumuseţe. Poate-s de plasti şi le-au înflorit de probă, da’ arată beton, pardon – boboc. Peste câteva zile o s-avem şi crizanteme, foarte plăcut, bine lucrat. Stropesc străzile, curăţă băncile din parcuri cu periuţa de dinţi, o să ne facă edilii ăştia de n-o să mai ştim cum ne cheamă nici cu buletinul în mână! Ce-o să vadă din toate aceste minunăţii Bush sau Putin, din goana maşinii, de la 150 pe oră, nu mai contează. Important e că mai ciugulesc şi bucureştenii câte ceva, după ce se termină praznicul internaţional.

Ce se-ntâmplă (ca să satisfacem şi curiozitatea d-lui preşedinte Văcăroiu)? Păi, se-ntâmplă ca pe la noi, prin România, ca la noi acasă. Te pui pe treabă când ai musafiri. Deparazitezi, deretici, dormi în cada de baie ca să-i instalezi pe ei confortabil, le dai tot ce-ai mai bun, că trebuie să faci impresie. Pe urmă musafirii se duc, da, tot mai rămâi cu câte ceva: cu zugrăveala proaspătă, cu garniturile de la chiuvetă schimbate.

Bonus la summit, cetăţeanul primeşte şi ceva zile libere (care se vor adăuga la celelalte, ca să se adune de-o juma’ de an). Pe arterele mari n-o să mai fie coşuri de gunoi (de parc-ar fi fost până acum cine ştie ce), ca teroriştii să nu arunce, din greşeală, odată cu pachetul de biscuiţi (sunt morţi după biscuiţi) şi bomba de mână – s-o pună unde trebuie. O să vedem însă toată salubritatea în stradă, cu ecuson NATO: cum arunci o coajă de banană, cum plonjează ăştia s-o ridice şi s-o ducă la analize.

O să fie pavoazate bordurile cu hârtie creponată (numai bune de scos după şi de returnat la export şi de adus altele) vine şi Videanu de pe Coasta de Azur ca să se fotografieze cu stropitoarele, c-a lui este Capitala, şi marea asfaltare, şi comisionul, acum şi până la sfârşitul mandatului. Amin.