Cafeaua e un fel de rugaciune sau rugaciunea e un fel de tigara?
Recunosc ca atunci cand am vazut o femeie citind in autobuz o carte de rugaciuni m-a pufnit rasul. Am indraznit chiar sa trag cu ochiul. Am fost contrariata de “sfaturile duhovnicesti”. Astazi, in imbulzeala din autobuz, o alta femeie credincioasa isi facea siesta cu cartea de rugaciuni in mana, murmurand cuvinte sfinte.
M-am gandit atunci daca rugaciunea e echivalenta cu o cafeaua sau cu prima tigara de dimineata? Fiecare are propriile vicii, superstitii si valori. Imi amintesc de bunica care se trezeste la ora 5 dimineata. Nu isi incepe ziua fara a-si spune rugaciunea. Acolo, in camera copilariei mele, in locul acela "de la tara" unde modele n-au schimbat mentalitatile iar credintele au ramas nepervertite, sa-ti incepi ziua altfel mi se pare normal. Aici, in Bucuresti, aceste porniri duhovnicesti manifestate in orice imprejurare imprima o tenta mult prea hilara. E ca si cum ne-am intinde preshul pe unde apucam doar pentru a ne spune rugaciunea la ora exacta.
Nu era religia o chestiune de intimitate?
Pana la urma insa totul se rezuma la etichete...fie ca vorbim de vicii, superstitii,credinte, tigari sau cafea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu