Scoala vs. job

Scoala mea e precum o dragoste amara, uitata si netraita. Acum, ma trage ca un elastic inapoi.

Cand eram in primul an de facultate ma gandeam ca scoala e o prostie, ca nu invat nimic, ca profi sunt "fumati" iar materiile predate sunt "expirate". Apoi, m-am angajat...si-am urcat intr-un carusel ciudat "N-ai invatat asta la scoala? Pe voi ce va invata la scoala aia? Nu stii ce e ala vox? Nu stii ce-i ala VO sau care sunt incadraturile?" Ei bine, nu,nu stiam nimic din toate acestea si multe alte lucruri. Am incercat sa invat lucruri, sa citesc carti, sa invat manuale de televiziune. N-a functionat. In 6 luni am invatat primul capitol din Gramatica Televiziunii si am citit 3 romane beletristice. Nimic special.Nimic neobisnuit. N-aveam timp de lectura, de invat sau de aprofundat notiuni prinse din zbor.

Acum stau din nou in banca mea. Cineva imi tine tot timpul un loc ocupat. Unii colegi nu-mi dau cursuri, iar pe unii profi ii stiu din alte contexte. Dar toate acestea nu mai conteaza cand eu primesc informatii pe gratis. Informatii gratuite despre lucruri care costa.

La mall...

Urasc sa merg la mall, nu-mi plac vanzatoarele, caldura aia ce te face sa lesini, si nici uniformele din vitrine. Astazi insa a fost o exceptie.

Vanzatoarele
In general le apreciez bunavointa si amabilitatea. Cred insa ca formulele simple de genul “Buna seara/ Multumim/La revedere”sunt mai mult decat suficiente. In liceu imi cumparam bijuterii de la Meli Melo. Acum, inca mai sper sa gasesc comori.
“Buna seara! Bine ati venit la Meli Melo. Va putem ajuta cu ceva? Va intereseaza ceva anume?” Intrebarile astea au venit ca o ploaie. Magazinul avea 2 m pe 2, ingramadit si plin de clienti, si fiecaruia i se adresau aceleasi intrebari. Le-am auzit pe toate repetate de 5 ori. Am stat 3 minute in magazin. Iar la plecare : “La revedere.Pe curand. Mai poftiti la Meli Melo”.

Familiile
La mall oamenii se comporta ciudat. Vor sa para cine nu sunt, merg ciudat (mai ales fetele) si arunca banii pe prostii doar pentru a cumpara ceva. Intr-un magazin multe femei ce se imbulzeau la rafturile cu bluze la 10 lei. Si nu erau singurele...
In spatele meu, un copil se impiedica de papucul meu (mi-a atins usor calcaiul) si cade. Mama se repede sa-l ridice si tatal se holbeaza la mine nedumerit de parca eu i-as fi trasnit copilul. Eu ridic din umeri “S-a impiedicat de papucul meu”...

Cabinele de proba
Nu-mi place sa probez haine. Cand plec de acasa nu ma gandesc si la momentul in care voi fi in cabina de proba. De cele mai multe ori am 100 de haine pe mine si innebunesc sa le dau jos si sa le pun pe mine iar si iar. Mai mult, de obicei, am incaltari imposibile si dureaza mult sa scap de ele. Apoi, perdelele alea prin care te poate vedea tot magazinul si lipsa cuierelor in care sa-ti pui hainele de care te schimbi, toate astea ma tin departe de cabinele de proba. Probez doar pentru a ma convinge ca ceva nu-mi vine bine. In general cumpar fara sa probez. Astazi dupa 2 ore de asteptat pe langa cabine de proba, mi-am pierdut orice urma de rabdare si am plecat acasa fara nimic.

O coborare in infern

Cartea asta m-a chinuit mult. Mi-a pus rabdarea la incercare. M-a dezamagit, mi-a starnit curiozitatea, si intr-un final m-a uimit. Mi-a trebui vreo luna si ceva sa termin cartea, cateva zeci de calatorii cu metroul, doua drumuri cu masina si o zi libera.
Dupa Povestiri Africane, credeam ca Doris Lessing e o garantie pentru capodopere. Dupa primele 100 de pagini, mi-am pierdut rabdarea. Personajul nebun era prea nebun, gandurile lui prea complicate, simbolurile, trimiterile mitologice prea greu de priceput intre doua mijloace de transport. Finalul e interesant, personajul redevine un om normal.
Dincolo de mine insa, cartea e halucinanta. Doris Lessing face un experiment pe care-l explica in finalul cartii, o incursiune in mintea unui nebun si sparge granitele definitiei de real-ireal.

“…timpul trece repede. Asta este cauza nelinistii in cazul foarte multor oameni. Ei stiu ca au de facut ceva si ca ar trebui sa faca altceva, nu numai sa traiasca de azi pe maine, vopsindu-si chipurile si impodobindu-si pesterile si jucandu-le renghiuri rivalilor lor. Nu. Trebuie sa faca altceva inainte de a muri- si, ca urmare, spitalele de boli mintale sunt pline, iar farmacistii prospera”.

Iata un scurt rezumat:

" Cartea poate fi divizată în două secvenţe distincte. Cea dintâi se articulează pe intenţia explorării adâncimilor sufletului omenesc. A doua reprezintă un amplu dialog cultural, care aşază romanul în poziţie de confruntare cu câteva mituri şi cărţi fundamentale ale omenirii. Pretextul epic este cât se poate de simplu: un individ în vârstă, Charles Watkins, zace inconştient pe malul Tamisei, incapabil să-şi amintească vreun amănunt privitor la sine ori la cei din jurul său. Ajuns la spital, el trece printr-un adevărat calvar, intrând în purgatoriul unei complicate încercări de recuperare clinică." (Cartea saptamanii la EVZ )

Metehne de femeie

Femeile când sunt supărate fac shopping, işi fac manichiura sau merg la coafor. Din prea multa
plictiseală*, o mâncărime acută in palma stânga şi nevoia de schimbare, m-am dus la coafor.
Am un fetiş cu o coafeză de vreun an, vreau neapărat să fie aceeaşi de fiecare dată. Avem un fel ciudat de a comunica noi două. Şi ea are nume de personaj de Shakespeare.
"Vreau sa mă vopsesti blondă, da nu blondă platinată. Vreau suvitze, dar nu de alea ţărăneşti late cât rigla" raspunsul ei "Aham". 'Vreau să mă tunzi." "Cum? Mai scurt! Aşa, scurt am înţeles...şi mai departe? Mai departe nu mai ştiu...."
Într-un final am decis eu, să mă tundă ca ea. Ea are părul lung. Eu m-am trezit cu părul tuns scurt până la urechi. Cică par mai tânără...

*Ce fac alti prieteni când sunt plictisiţi?

Liviu:...sex pe nerasuflate
......şi falusuri multicolore din plastilină

De dragoste

Nu stiu daca inimile de ciocolata, pernele alea orible de plus sau toate inimile alea rosii, fac din ziua de azi o zi obisnuita, kitschoasa si usor banala, sau doar o zi potrivita pentru cadouri.
Oricum, oricat de vehement te-ai opune ideii de Valentine's day, daca iubesti n-ai cum sa ramai indiferent.

Azi mi-e bine
Privesc pe fereastra camerei mele. In coltul geamului, in stanga, inca mai sta lipit un abtibild verde , cu cateva versuri din Stanescu. Au trecut 2 ani de atunci. Intr-un alt an, am primit o inima din sarma construita din multe agrafe de hartie*
Anul acesta m-a plimbat prin tot parcul nostru mic si plin de ciori croncanitoare, mi-a soptit dulce la ureche ca a uitat de cadou, si ca ma trece in agenda, sa nu mai uite pe viitor. Intr-un final mi-a spus ca merge la vanatoare, sa-mi aduca un iepure alb. Si... s-a intors cu un cadou.

*cele mai bune cadouri nu sunt cele pe care le cumperi

Azi fac ce-mi imaginam ieri

Timpul s-a oprit in loc pentru o clipa. O stare cumplita de amorteala imi cuprinde mintea. Apoi cineva da pe rewind.

Filmul se deruleaza inapoi si acele ceasornicului se misca invers. Vad oameni care-mi zambesc, oameni care tipa si ma cearta atunci cand gresesc, vad multe camere de filmat, multi oameni, multe stiri, aud multe voci, stiri, iar stiri, emisiunea, doctori, spitale, operatii, parinti, bolnavi ce ma trag de manica si-mi spun pe nerasuflate povestea lor,iar stiri....apoi cladirea mare, interviurile, perioada de proba, vacanta in Israel, ultima sesiune...

Am ajuns in prezent

Ce-as face daca as fi concediata?

Mi-as lua ghiozdanul si-as pleca zambind. Mi-as saluta colegii si i-as zambi portarului.

As merge in parc ziua in amiaza mare, la ora 2 si m-as plimba pe aleeile alea lungi. As inconjura Herastraul. M-as intinde pe iarba si nu m-as grabi.

As petrece pana tarziu, as fuma tigari cu foi subtiri si m-as uita in fiecare seara la filme. As inlocui cititul in metrou, cu lectura din dormitor.

M-as trezi dupa pranz, as ramane in pat si-as termina de citit romanul ala Mi-as bea cafeaua linistita, privind in zare la Casa Poporului. M-as juca cu motanul si mi-as continua micul dejun uitandu-ma la desene animate.

M-as plictisi si m-as uita pe orarul de la scoala. As merge la cursurile de dimineata, la seminarii de dupa si la toate sedintele de bere din Jeg. As pierde vremea si m-as intoarce obosita acasa, c-a mai trecut o zi. M-as uita seara la Stirile Pro Tv...

Sambata, zi lucratoare!

Te trezesti cu greu. Berile de aseara inca ti se mai invat in cap. E sambata si tu stii asta. Soarele se joaca prin asternuturile tale. Miroase a somn. Din cealalta camera se aude un sforait ritmat, ca un zumzet de musca.Toti dorm.
In bucatarie e aiurea. Ramasitele petrecerii de aseara stau intinse pe masa. Bidoanele goale zac aruncate peste tot. In ibric fierbe cafeaua. Iese prea amara. In cap inca danseaza cutiile de bere. Inca mai vezi lumea-n verde.
Te urci in lift ca-ntr-un leagan. Cobori cu viteza luminii. Stomacul tau...
Strada doarme sub soare. Autobuzele merg lent. Masinile stau nemiscate pe marginea drumului. Pe panoul din statie scrie mare "Zi nelucratoare". Incepe sa-ti placa, te duci la serviciu. Miroase a somn...

Valea cu lumina

Dunele de zapada se scufunda sub placa de snowboard. Aerul miroase rece. Partia e plina de zahar.Sunt pe Valea Luminoasa.