Povestiri africane

Am inceput acum ceva vreme un experiment (de voie, de nevoie): lectura exclusiva in mijloacele de transport. Astazi, am terminat prima carte. Acum, la final cred ca a fost nedrept sa citesc Povestiri Africane in metrou, asta pentru ca am citit cea mai buna carte din ultimul an intre 3 statii de bus.

Povestirile Africane redau o lume aparte, ciudata, parfumata si arsa de razele soarelui. Iti da senzatia ca respiri langa oamenii Continetului Negru, ca ei sunt langa tine, si ca, daca iti vei ridica ochii din carte le vei vedea degetele goale de la picioare. Cu fiecare pagina pe care o dai, simti in nari mirosul uscat de sclavie, de pamant secat de viata si de dreptate.