La mall...

Urasc sa merg la mall, nu-mi plac vanzatoarele, caldura aia ce te face sa lesini, si nici uniformele din vitrine. Astazi insa a fost o exceptie.

Vanzatoarele
In general le apreciez bunavointa si amabilitatea. Cred insa ca formulele simple de genul “Buna seara/ Multumim/La revedere”sunt mai mult decat suficiente. In liceu imi cumparam bijuterii de la Meli Melo. Acum, inca mai sper sa gasesc comori.
“Buna seara! Bine ati venit la Meli Melo. Va putem ajuta cu ceva? Va intereseaza ceva anume?” Intrebarile astea au venit ca o ploaie. Magazinul avea 2 m pe 2, ingramadit si plin de clienti, si fiecaruia i se adresau aceleasi intrebari. Le-am auzit pe toate repetate de 5 ori. Am stat 3 minute in magazin. Iar la plecare : “La revedere.Pe curand. Mai poftiti la Meli Melo”.

Familiile
La mall oamenii se comporta ciudat. Vor sa para cine nu sunt, merg ciudat (mai ales fetele) si arunca banii pe prostii doar pentru a cumpara ceva. Intr-un magazin multe femei ce se imbulzeau la rafturile cu bluze la 10 lei. Si nu erau singurele...
In spatele meu, un copil se impiedica de papucul meu (mi-a atins usor calcaiul) si cade. Mama se repede sa-l ridice si tatal se holbeaza la mine nedumerit de parca eu i-as fi trasnit copilul. Eu ridic din umeri “S-a impiedicat de papucul meu”...

Cabinele de proba
Nu-mi place sa probez haine. Cand plec de acasa nu ma gandesc si la momentul in care voi fi in cabina de proba. De cele mai multe ori am 100 de haine pe mine si innebunesc sa le dau jos si sa le pun pe mine iar si iar. Mai mult, de obicei, am incaltari imposibile si dureaza mult sa scap de ele. Apoi, perdelele alea prin care te poate vedea tot magazinul si lipsa cuierelor in care sa-ti pui hainele de care te schimbi, toate astea ma tin departe de cabinele de proba. Probez doar pentru a ma convinge ca ceva nu-mi vine bine. In general cumpar fara sa probez. Astazi dupa 2 ore de asteptat pe langa cabine de proba, mi-am pierdut orice urma de rabdare si am plecat acasa fara nimic.