Eloi sforăie uşor şi doarme dus. Îşi ţine o mână lipită de frunte şi genunchii aproape de piept. Pe mâna stângă poartă multe brăţări împletite, din piele sau din sfoară colorată. Ştiu că una dintre ele e făcută de o tânără din Cambogia.
Înainte de a adormi, a mâncat o ciocolată autentic romanească cu rom. Se gândea că ar putea să se îmbete din 10 bucăti. Şi-a actualizat jurnalul de călătorie de pe facebook. A trecut prin şocul caselor de schimb din aeroport şi a călătoriei cu taxiul de Bucureşti. "Casele de schimb îţi promit că au acelasi curs ca la bancă, iar taximetriştii că-ţi oferă o călătorie la un preţ bun. Ha-ha, tocmai am pierdut 20 de euro".
Are multe planuri. Vorbeşte tare în autobuz, cică din cauza nasului înfundat :) Cască mai mereu şi nu-şi pune mâna la gura. I-am explicat că-i văd măselele. A înţeles aluzia. In Spania se crede că toţi românii sunt ţigani, sau că toţi ţiganii sunt români. Nu se descalţă când intră în casă. Face poze la lucruri neînsemnate din Bucureşti, şi-şi ţine aparatul în geantă, să nu pară un turist. Repetă după mine când vorbesc cu vânzătoarea la magazin, şi vrea să înveţe cuvinte româneşti. E amuzant.
joi, 26 martie 2009
marți, 24 martie 2009
The Future of Food
Mananci rosii imense, legume fara gust si alimente modificate genetic fara sa ai macar posibilitatea de a alegere. Din cauza lipsei etichetarii produselor modificate genetic e greu sa monitorizezi efectele nocive asupra sanatatii tale. Daca esti alergic la substante modificate genetic, daca-ti sunt afectate organele interne, daca ti se agraveaza unele boli din cauza lor, nu vei sti niciodata.
Documentarul "The future of food" dezbate problema de la originea semintelor modificate genetic, la alimente din supermarket.
Mai mult, acest documentar raspunde si celor care au impresia ca organismele modificate genetic sunt o solutie pentru foametea globala, sau o consecinta normala a "progresului tehnologic"
Cei care doresc sa nu mai manance OMG-uri o pot face semnand petitia de pe site-ul www.greenpeace.org
sâmbătă, 21 martie 2009
Nopţi în club şi cozi la baie
Au trecut 7 ani de când nu m-am mai uşurat într-o baie de băieţi. Când am ieşit, în stâng şi-n dreapta uşii, 2 tipi se pişau nonşalalant. Ehh, nopţi în club şi cozi la baie.
Băile publice sunt infecte, atât de infecte încât m-aş ţine o veşnicie doar să n-ajung în colţul ăla. Sunt excepţii, situaţii, când te pişi pe tine şi nu mai poţi, şi n-ai încotro. Bun, trebuie să mergi la baie. Înainte de baie însă e o coadă lungă, stufoasă, ce se mişcă în slow-motion. Fetele stau rezemate de pereţi, se privesc în oglinda, îşi rotesc privirea prin cele 4 colţuri ale camerei, privesc tablourile, se bârfesc în gând ... abia se ţin pe ele. Apoi, tiptil-tiptil intră câte două. Aşa era în şcoala generală. Fetele mergeau la baie câte două: una ţinea uşa şi cealaltă se uşura. Acum, una se pişă şi cealaltă se uită în oglindă. La băieţi e mai simplu. Intrii, te pişi, şi-ai ieşit.
Nu ştiu dacă cocktailurile sunt diluate sau fetele beau la fel de mult ca băietii, rămâne însă o certitudine că "Mergi la baie la fete, când e ocupat la băieţi"
Băile publice sunt infecte, atât de infecte încât m-aş ţine o veşnicie doar să n-ajung în colţul ăla. Sunt excepţii, situaţii, când te pişi pe tine şi nu mai poţi, şi n-ai încotro. Bun, trebuie să mergi la baie. Înainte de baie însă e o coadă lungă, stufoasă, ce se mişcă în slow-motion. Fetele stau rezemate de pereţi, se privesc în oglinda, îşi rotesc privirea prin cele 4 colţuri ale camerei, privesc tablourile, se bârfesc în gând ... abia se ţin pe ele. Apoi, tiptil-tiptil intră câte două. Aşa era în şcoala generală. Fetele mergeau la baie câte două: una ţinea uşa şi cealaltă se uşura. Acum, una se pişă şi cealaltă se uită în oglindă. La băieţi e mai simplu. Intrii, te pişi, şi-ai ieşit.
Nu ştiu dacă cocktailurile sunt diluate sau fetele beau la fel de mult ca băietii, rămâne însă o certitudine că "Mergi la baie la fete, când e ocupat la băieţi"
duminică, 15 martie 2009
Intuneric la amiaza
Cum escaladarea Muntelui Vrajit merge greu, putin dupa 150 de pagini, intre timp am terminat alta carte," Intuneric la amiaza" de Arthur Koestler:
"Incaput pe mana anchetatorilor stalinisti, Rubasov, descopera alt chip al revolutiei pe care a slujit-o cu devotament, nepasator fata de crimele pe care aceasta le-a comis in numele unor idealuri fara acoperire. Aidoma atator militanti bolsevici, intrat in diabolicul mecanism al anchetelor din temnitele comuniste, Rubasov accepta sa recunoasca public crimele imaginare ce i se pun in seama. Logica de gheata a actiunii revolutionare care l-a calauzit mereu se topeste in singuratatea celulei, lasand loc framantarilor..." op.cit de pe coperta
Cand prietena mea citea cartea asta pe nerasuflate in tren, si-mi zicea soptit ca eroul o sa moara, am crezut ca e ceva TERIBIL, ceva ce n-ar trebui sa ratez in ruptul capului. Am fost prima pe lista de asteptare pentru lecturarea cartii. Citind critica mica de pe coperta de la sfarsit ma asteptam sa gasesc marturii asemenatoare celor de la Guantanamo. Am citit primele 100 de pagini, si pe urmatoarele..si pe ultimele....si....
Intre timp in patul meu isi fac de cap Th.Mann si Candace Bushnell. O alta prietena mi-a spus ca trebuie sa ma conving personal cat e de proasta cartea Sex and the City. Eu zic ca Candace Bushnell a scris bine primul capitol...
sâmbătă, 14 martie 2009
Parisul in detalii
In Portul Glignacourt are loc cea mai mare piata de lucruri ieftine din Paris. Aici, cele mai bune cumparaturi le poti face sambata si duminica dimineata. Cand am fost eu, piata era plina de nimicuri: foite pentru tigari, suveniruri, genti, pantofi si conversi la 30 de euro. Nimic nu scade insa sub 1 euro.
Daca lasi in urma piata cu martuntisuri, si-o pornesti pe bulevard, la vale, vei gasi adevaratul butic al Parisului( bulevardul ce uneste liniile de metrou Port de Clignancourt->Barbes Rochechouart). O alee strajuita de-o parte si de alta cu magazine: supermarketuri, magazine cu mese, extensii si peruci, cofetari ce te servesc cu cele mai bune si cremoase prajituri cu frisca si capsuni, magazine cu chinezarii, buticuri orientale. Din intamplare am intrat intr-un magazin cu patonfi. Erau gramezi de incaltari ieftine. Tavanul era tapetat cu catifea. Magazinul era intr-un fost teatru. Intre statiile de metrou Marcadet Poissonniers-> Chateau Rouge vei gasi piete cu legume, fructe, zarzavat si carne.
Aproape de Barbes Rochechouart vei fi intrebat daca vrei tigari Malboro, vei simti mirosul castanelor prajite pe cazan si popcornul preparat pe carbuni.
Si tot pe aproape e biserica Sacre Coeur, asta dupe ce vei fi urcat cateva zeci de scari. In dreapta bisericii, in inima cartierului Montmartre artistii picteaza orice, oricand, oricum. Iar portretele in creion se fac mai repede ca fotografiile.La poalele bisericii Sacre Coeur vei gasi bulevardul Rosu, cu buticurile erotice de langa Moulin Rouge(care nu-s nici pe departe asa de kinky cum par).
Alte buticuri cu suveniruri unicat, facute de negustorii locali gasesti in apropiere de Notre Dame pe strada Rue Saint Louis en L'Ile. Preturile sunt piperate, dar macar ai garantia ca nu cumperi alte kitsch-uri facute in China.
----------------------------------------------------------------------------------
Nu poti trece prin Paris fara sa gusti:
1. Branza mucegaita
Se spune ca "cu cat branza mucegainta miroase mai rau, cu atat este mai buna". Am incercat si eu o felie de branza alba, brazadata cu pelicule fine de mucegai. Papilele tale gustative merita asa ceva.2.Senvisurile bagheta din fata Luvrului
Senvisurile de la Paul cu unt, cascaval si sunca merita cei 5 euro.
3.Ciocolata buna la oferta
Poti gasi cu usurinta bounty, mars si alte prostii la 1-2 euro, in oferta generoasa.
4. Pudding
Puddingul cu caramel si frisca la 1 euro (4 cutii)
5. Prajiturile de la colt de strada
Pentru 2-3 euro poti cumpara o prajitura mare cu capsuni,frisca si blat pufos.
6. Berea strong la cutie
In supermarketuri gasesti bere aromata (cu tequilla) sau bere cu mult alcool (chiar si 11%)
-------------------------------------------------------------------------------------
Note de plata
1 ziar Le Figaro= 1.30 euro
1 sticla de apa 1,5l (Evian) = 1 euro
1 pahar de bere (o,25)-3,5 euro/ 1 pahar mare de bere= 5 euro
cel mai ieftin senvis poate fi cumparat pentru 2-3 euro
-mancarea cea mai ieftina poate fi gasit la supermarket, dar nici aici preturile nu scad sub 1 euro
-intrarile la muzeu variaza in jurul sumei de 10 euro
-o calatorie cu metroul costa 1.40 euro
-------------------------------------------------------------------------------------
Ce nu mi-a placut?
Intrebarea aceasta mi-a pus-o un prieten zilele trecute. I-am dat un raspuns incoerent. Nu mi-a placut cu unii francezi refuzau sa vorbeasca engleza, ca in unele zone erau prea multi turisti si ca Mc Donald's-ul era scump (6 euro 1 meniu).
Nu e insa nimic din Paris care sa nu-mi fi placut cu adevarat.
vineri, 13 martie 2009
Paris II-Couchsurfing
Partea frumoasa a Parisului meu abia acum incepe.
Multora ideea de couchsurfing inca li se pare o nebunie, o chestie total stupida si lipsita de sens. Cum o veni treaba asta, sa stai la un strain? Sa dormi cu el in camera? Sa imparti acelasi pranz? Hai ca-i culmea...
Pentru mine insa, e una dintre cele mai complexe si interesante experiente pe care am trait-o. N-am cuvinte prin care sa pot descrie increderea, spiritul liber si prietenia fara granite. Am ajuns acasa la Yacson putin dupa ora 18.00. Tot ce stiam despre el e ca urma sa stam la el acasa, ca are pielea neagra si ca e student la Electronica, in Paris. “Cand plecati din camera lasati cheia de la camera aici. Eu voi fi plecat la scoala”. Trecuse abia un sfert de ora si el imi dadea cheia casei lui.
Peste nicio o ora de cand ne cunoasteam, imparteam aceeasi bere intr-un bar (L’eau peine) din zona Bastiliei
Cand il privesti pe Yacson facandu-si temele, invatand sau tastand la Mac-ul lui de 2000 de euro, ai crede ca a fost dintotdeauna asa. Yacson vine din Cote D’Ivoire, o tara de pe coasta de vest a Africii. Acum e refugiat politic in Paris. Din banii pe care-i castiga din jobul part-time (1000 euro) reuseste sa trimita bani si familiei lui. Ar fi putut fi ca oricare alt emigrant venit in Paris, ar fi putut avea un job marunt si o existenta mizera, dar el a ales sa reuseasca.
In zilele urmatoare am impartit aceeasi cina, acelasi pranz si multe cutii cu pudding de caramel si frisca. Am jucat pinc-pong cu chinezi, ne-am uitat la filme dubate in franceza, ne-am uitat la fotbal. Ne-am plimbat noaptea prin Parisulul pustiu, si am incercat sa mergem in club*
*Yacson ne-a dus langa un club de pe Champs Elysees, care in ciuda locatiei avea intare libera pentru studenti pana la ora 12.30 (doar martea, Duplex). La intrarea clubului erau cozi ca-n filme. Cativa bodyguarzi faceau preselectie la intrare, doar pitipoancele intrau.
In bar
Francezii beau putina bere. Atat de putina incat o bere normala se serveste in pahar de 0,25. Iar daca ai norocul sa ajungi in zona pe timpul Orelor Fericite (majoritatea barurilor din zona au program Happy Hours de la 19-23), gasesti cocktaluri la jumatate de pret si bere la 0,50 (pinta). Pentru 5 euro primesti un cocktail generos, asta daca ajungi in barul potrivit (Hideout)
Despre Bastilia
Campusul in care statea Yacson era stituat in apropiere de Gare de Lyon si de
Bastilia. Place de la Bastille* este locul unei foste inchisori terifiante din secolul al XvI-lea, ale carei ziduri atingeau in unele zone chiar si 11 m grozime. In ciuda zidurilor aparent de nedaramat, Bastillia a cazut la 14 iulie 1789, sub atacul violent al populatiei. Ludovic al XVI-lea a intrebat “Aceasta este o revolta?” si i s-a raspuns “Nu, sire, o revolutie”. Pe locul fostei inchisori troneaza acum Colonne de Juillet (1840). In 1989 a fost inaugurata Opera de Paris Bastille, un monument din beton si sticla ce marcheaza coltul ultramodern al Parisului (*op.cit. Franta ghid complet-ed.aquila)
Multora ideea de couchsurfing inca li se pare o nebunie, o chestie total stupida si lipsita de sens. Cum o veni treaba asta, sa stai la un strain? Sa dormi cu el in camera? Sa imparti acelasi pranz? Hai ca-i culmea...Pentru mine insa, e una dintre cele mai complexe si interesante experiente pe care am trait-o. N-am cuvinte prin care sa pot descrie increderea, spiritul liber si prietenia fara granite. Am ajuns acasa la Yacson putin dupa ora 18.00. Tot ce stiam despre el e ca urma sa stam la el acasa, ca are pielea neagra si ca e student la Electronica, in Paris. “Cand plecati din camera lasati cheia de la camera aici. Eu voi fi plecat la scoala”. Trecuse abia un sfert de ora si el imi dadea cheia casei lui.
Peste nicio o ora de cand ne cunoasteam, imparteam aceeasi bere intr-un bar (L’eau peine) din zona Bastiliei
Cand il privesti pe Yacson facandu-si temele, invatand sau tastand la Mac-ul lui de 2000 de euro, ai crede ca a fost dintotdeauna asa. Yacson vine din Cote D’Ivoire, o tara de pe coasta de vest a Africii. Acum e refugiat politic in Paris. Din banii pe care-i castiga din jobul part-time (1000 euro) reuseste sa trimita bani si familiei lui. Ar fi putut fi ca oricare alt emigrant venit in Paris, ar fi putut avea un job marunt si o existenta mizera, dar el a ales sa reuseasca.In zilele urmatoare am impartit aceeasi cina, acelasi pranz si multe cutii cu pudding de caramel si frisca. Am jucat pinc-pong cu chinezi, ne-am uitat la filme dubate in franceza, ne-am uitat la fotbal. Ne-am plimbat noaptea prin Parisulul pustiu, si am incercat sa mergem in club*
*Yacson ne-a dus langa un club de pe Champs Elysees, care in ciuda locatiei avea intare libera pentru studenti pana la ora 12.30 (doar martea, Duplex). La intrarea clubului erau cozi ca-n filme. Cativa bodyguarzi faceau preselectie la intrare, doar pitipoancele intrau.
In bar
Francezii beau putina bere. Atat de putina incat o bere normala se serveste in pahar de 0,25. Iar daca ai norocul sa ajungi in zona pe timpul Orelor Fericite (majoritatea barurilor din zona au program Happy Hours de la 19-23), gasesti cocktaluri la jumatate de pret si bere la 0,50 (pinta). Pentru 5 euro primesti un cocktail generos, asta daca ajungi in barul potrivit (Hideout)
Despre Bastilia
Campusul in care statea Yacson era stituat in apropiere de Gare de Lyon si de
Bastilia. Place de la Bastille* este locul unei foste inchisori terifiante din secolul al XvI-lea, ale carei ziduri atingeau in unele zone chiar si 11 m grozime. In ciuda zidurilor aparent de nedaramat, Bastillia a cazut la 14 iulie 1789, sub atacul violent al populatiei. Ludovic al XVI-lea a intrebat “Aceasta este o revolta?” si i s-a raspuns “Nu, sire, o revolutie”. Pe locul fostei inchisori troneaza acum Colonne de Juillet (1840). In 1989 a fost inaugurata Opera de Paris Bastille, un monument din beton si sticla ce marcheaza coltul ultramodern al Parisului (*op.cit. Franta ghid complet-ed.aquila)
joi, 12 martie 2009
Paris I
Impresia lasata de Paris acum 5 ani era una frumoasa, superficiala si lipsita de detalii. Acum 5 ani, am fost un turist la Paris. Am bifat frumos, usor si rapid toate obiectivele turistice. Am plecat acasa cu un teanc de pliante, multe poze si putine amintiri deosebite. Acum a fost altfel...Am vrut sa cunosc Parisul.
Cu doua bilete ieftine de avion, cativa bani imprumutati, o promisiune ciudata de cazare si un rucsac in spate, am ajuns pe Champs Elysees.
Place de la Concorde
Cu o harta buna in mana si o pereche de papuci confortabili te poti descurca lejer in Paris. Plimbandu-te pe Champs Elysees, ajungi in Piata Concorde. Aici e faimosul Obelisc unde a fost ghilotinat regele Frantei Ludovic al XVI-lea.
Se spune ca in timp ce se urca pe esafod si tobele rasunau, el stiga "Je suis perdu". Capul lui retezat a fost apoi ridicat in sus, spre a fi vazut de multime.
Luvru
Dupa ce strabati piata micuta, ajungi in gradinile Tuileries. Te poti odihni pe un sezlong langa o fantana arteziana privind porumbeii si pescarusii, sau poti hrani vrabiute. Cu forte proaspete, te poti incumeta sa vizitezi muzeul Luvru.
Bijuteria din fata muzeului, piramida ce faciliteaza intrarile in muzeu, a fost inaugurata in 1989 si a fost proiectata de americanul I.M. Pei. Palatul Luvru a fost resedinta regelui pana in 1793, cand a fost transformat in cel mai mare muzeu. Una dintre atractii este aripa renovata Richelieu, cu cele doua sali de sculptura inundate in lumina. Sunt cozi in fata taboului Mona Lisa,Victoria inaripata si Venus din Milo ( muzeul este deschis miercuri-luni, taxa de intrare e 9 euro)
Pont Neuf
Revenind pe malul Senei, la capatul estic al Cite, se afla Pont Neuf (Podul Nou), care este, in ciuda numelui sau, cel mai vechi pod existent din Paris. A fost primul pod construit in intregime din piatra, cel mai lat si singurul dotat cu scari ascendente pentru turisti. Pe partile laterale se pot observa cele 900 de fete sculpate pe partile laterale ale podului.
D'Orsay
De pe pod e foarte usor sa ajungi la muzeul d'Orsay, unde poti admira lucrarile impresionistilor Van Gogh,Monet, Manet, Renoir, Van Gogh si Cezanne. Muzeul e interesant si pentru faptul ca e amenajat intr-o fosta gara.
Notre Dame
Notre Dame se afla pe cea mai veche portiune a Parisului (orasul a fost construit pe Ile de Cite, o insula ce simbolizeaza leaganul primitiv al orasului. Bineinteles, Notre Dame e unul dintre cele mai vechi monumente de pe insula. Biserica a fost
construita in secolul al XII-lea si al XIII-lea. Oricine poate urca in turnuri (taxa de intrare) pentru a vedea clopotul de alama de 16 tone pe care il tragea cocosatul Quasimodo din romanul lui Victor Hugo (Notre Dame de Paris). Tot aici Napoleon s-a autoincoronat (dupa ce Papa refuzase sa oficializeze slujba).
Turnul Eiffel
Simbolul Parisului, turnul se zareste aproape de peste tot. Ciudat in timpul zilei, dar deosebit noaptea, Turnul Eiffel inca strange cozi de turisti la poalele lui. Eu iti recomand sa mergi seara, privelistea e minunata si sunt mai putini turisti. Oricum, poti vedea Parisul ziua de pe colinele bisericii Sacre Coeur. Nivelul trei al Turnului e deschis pana la ora 20, primul si al doilea nivel pana la ora 23. Taxa de intrare e 12 euro/persoana.
Cu doua bilete ieftine de avion, cativa bani imprumutati, o promisiune ciudata de cazare si un rucsac in spate, am ajuns pe Champs Elysees.
Place de la Concorde
Cu o harta buna in mana si o pereche de papuci confortabili te poti descurca lejer in Paris. Plimbandu-te pe Champs Elysees, ajungi in Piata Concorde. Aici e faimosul Obelisc unde a fost ghilotinat regele Frantei Ludovic al XVI-lea.
Se spune ca in timp ce se urca pe esafod si tobele rasunau, el stiga "Je suis perdu". Capul lui retezat a fost apoi ridicat in sus, spre a fi vazut de multime. Luvru
Dupa ce strabati piata micuta, ajungi in gradinile Tuileries. Te poti odihni pe un sezlong langa o fantana arteziana privind porumbeii si pescarusii, sau poti hrani vrabiute. Cu forte proaspete, te poti incumeta sa vizitezi muzeul Luvru.
Bijuteria din fata muzeului, piramida ce faciliteaza intrarile in muzeu, a fost inaugurata in 1989 si a fost proiectata de americanul I.M. Pei. Palatul Luvru a fost resedinta regelui pana in 1793, cand a fost transformat in cel mai mare muzeu. Una dintre atractii este aripa renovata Richelieu, cu cele doua sali de sculptura inundate in lumina. Sunt cozi in fata taboului Mona Lisa,Victoria inaripata si Venus din Milo ( muzeul este deschis miercuri-luni, taxa de intrare e 9 euro)
Pont Neuf
Revenind pe malul Senei, la capatul estic al Cite, se afla Pont Neuf (Podul Nou), care este, in ciuda numelui sau, cel mai vechi pod existent din Paris. A fost primul pod construit in intregime din piatra, cel mai lat si singurul dotat cu scari ascendente pentru turisti. Pe partile laterale se pot observa cele 900 de fete sculpate pe partile laterale ale podului.
D'Orsay
De pe pod e foarte usor sa ajungi la muzeul d'Orsay, unde poti admira lucrarile impresionistilor Van Gogh,Monet, Manet, Renoir, Van Gogh si Cezanne. Muzeul e interesant si pentru faptul ca e amenajat intr-o fosta gara.
Notre Dame
Notre Dame se afla pe cea mai veche portiune a Parisului (orasul a fost construit pe Ile de Cite, o insula ce simbolizeaza leaganul primitiv al orasului. Bineinteles, Notre Dame e unul dintre cele mai vechi monumente de pe insula. Biserica a fost
construita in secolul al XII-lea si al XIII-lea. Oricine poate urca in turnuri (taxa de intrare) pentru a vedea clopotul de alama de 16 tone pe care il tragea cocosatul Quasimodo din romanul lui Victor Hugo (Notre Dame de Paris). Tot aici Napoleon s-a autoincoronat (dupa ce Papa refuzase sa oficializeze slujba).Turnul Eiffel
Simbolul Parisului, turnul se zareste aproape de peste tot. Ciudat in timpul zilei, dar deosebit noaptea, Turnul Eiffel inca strange cozi de turisti la poalele lui. Eu iti recomand sa mergi seara, privelistea e minunata si sunt mai putini turisti. Oricum, poti vedea Parisul ziua de pe colinele bisericii Sacre Coeur. Nivelul trei al Turnului e deschis pana la ora 20, primul si al doilea nivel pana la ora 23. Taxa de intrare e 12 euro/persoana.
luni, 9 martie 2009
La Paris
La Paris e vreme frumoasa. Din cand in cand, ploua cu soare. In 5 ani s-au schimbat multe. Despre toate acestea in curand.
duminică, 1 martie 2009
Snowboardul între dragoste şi dependenţă
Snowboard-ul da dependenta. O spun eu şi au spus-o mulţi altii înaintea mea.
"Datul cu placa" e un sport sezonier, scump, şi dureros.
Când îţi pui placa aia ciudată pentru prima dată în picioare vei încurca punctele cardinale, iar gravitaţia îţi va juca feste. E esenţial să-ţi ţii echilibrul. E foarte confortabil să cazi în fund (în genunchi doare mai tare şi e mai dificil să te ridici). Echilibrul ţi-l vei menţine din călcâie (profesioniştii numesc stilul Frunză, noi îl numim Pană). Şi uşor, uşor o porneşti la vale...în stanga, şi in dreapta pârtiei, pâna te obişnuieşti cu viteza. Restul lecţiilor necesită multe excursii la munte, pe oricare pârtie vrei tu. Durerea vine la pachet a doua zi. Vei avea genuchii vineţi, dureri la încheieturile mâinilor, şi o îngrozitoare febră musculară (din bărbie până-n vârful picioarelor).
Teoria
Profesorii de snowboard sunt scumpi (cică merită banii). Eu am învăţat să le fur secretele. Dar teoria e mereu uşoară. Trebuie să încerci să mergi cu placa şerpuit de-a lungul sau de-a latul pârtiei, să schimbi direcţia din mişcările corpului şi foarte uşor cu picioarul din spate. A...şi trebuie să te hotărăşti cu care picior mergi în faţa (atunci când poţi face asta mai mult de 5 m). Eu mă amăgesc că sunt excepţională şi pot "merge" foarte uşor cu ambele picioare.
Costuri
Un echipament complet de snowboard (boots, placa, legaturi) costă 40 de lei Urcările cu telescaunul-cea mai avantajoasă ofertă din Predeal- 60 lei= 5 urcari Am găsit aici nişte tutoriale interesante despre cum iti reglezi legaturile , cum iti alegi boots-ii si despre ingrijirea placii acasa.
"Datul cu placa" e un sport sezonier, scump, şi dureros.
Când îţi pui placa aia ciudată pentru prima dată în picioare vei încurca punctele cardinale, iar gravitaţia îţi va juca feste. E esenţial să-ţi ţii echilibrul. E foarte confortabil să cazi în fund (în genunchi doare mai tare şi e mai dificil să te ridici). Echilibrul ţi-l vei menţine din călcâie (profesioniştii numesc stilul Frunză, noi îl numim Pană). Şi uşor, uşor o porneşti la vale...în stanga, şi in dreapta pârtiei, pâna te obişnuieşti cu viteza. Restul lecţiilor necesită multe excursii la munte, pe oricare pârtie vrei tu. Durerea vine la pachet a doua zi. Vei avea genuchii vineţi, dureri la încheieturile mâinilor, şi o îngrozitoare febră musculară (din bărbie până-n vârful picioarelor).
Teoria
Profesorii de snowboard sunt scumpi (cică merită banii). Eu am învăţat să le fur secretele. Dar teoria e mereu uşoară. Trebuie să încerci să mergi cu placa şerpuit de-a lungul sau de-a latul pârtiei, să schimbi direcţia din mişcările corpului şi foarte uşor cu picioarul din spate. A...şi trebuie să te hotărăşti cu care picior mergi în faţa (atunci când poţi face asta mai mult de 5 m). Eu mă amăgesc că sunt excepţională şi pot "merge" foarte uşor cu ambele picioare.
Costuri
Un echipament complet de snowboard (boots, placa, legaturi) costă 40 de lei Urcările cu telescaunul-cea mai avantajoasă ofertă din Predeal- 60 lei= 5 urcari Am găsit aici nişte tutoriale interesante despre cum iti reglezi legaturile , cum iti alegi boots-ii si despre ingrijirea placii acasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)