Casa mea de pe plajă e aşezată chiar pe buza mării, unde se sparg valurile. Îşi schimbă culoarea în funcţie de pânza ce-o acoperă. Mă apară de ploi, vânt şi valuri obraznice. Are pereţii rotunzi şi uşa de la intrare se descuie cu fermoar.
Casa mea nu are patru petreti, nici baie, nici gresie şi nici faianţa. Aa, şi nu primeşte musafiri!
Îmi place marea/ Îmi place marea c-aici e curat tot timpul
Am găsit marea curată, liniştită..înconjurată doar de prieteni şi corturi colorate. Am făcut baie. A fost prima baie adevarătă - cea din mai nu se pune.
E greu să-ţi spun cum e să fugi la mare într-o dimineaţă s-ajungi înVama şi să îndrăzneşti să te scalzi în apă, să înoţi în larg, departe…să fii liber. Dar poate vrei să afli..
Vamaioţii
Oamenii erau diferiţi, mai puţini. Era o armonie frumoasă. Plutea sentimental acela de prietenie..că toţi se cunosc între ei..c-au ajuns acolo să privească marea, să îşi revadă prietenii. Şi nu te incomoda nimeni…nu-ţi sufla nimeni în ceafă şi nimeni nu-ţi arunca priviri iscoditoare. Nimeni nu-ţi purta grija…Da, aşa este…adevăraţii vamaioti vin în Vama in extrasezon- I-am văzut eu
Şi a mai fost ceva…
Cândva, am scris o poveste….despre Nea’ Fănică şi-a lui bors de peşte. Găsisem eu o fotografie pe internet. Mi-am imaginat o întreagă poveste pornind de la portetul acelui bărbat cu părul cărunt ce-i ajungea până la umeri şi barba lui albă.
Eram în Stuf, îmi degustam berea acrisoară când l-am zărit pe Nea’ Fanică..Era acolo, de cealaltă parte a barului-storcea portocale şi grefe pentru sucuri. L-am privit mirată mult timp….nu i-am spus nimic… dar cred că-l mai găsesc acolo dacă o să îl caut. Acum stiu unde-l găsesc. (to be continued)
Epilog
Aroma borşului de peşte….gustul acrişor. Vinul parfumat…Clătitele dulci cu nucă, miere şi ciocolată. Nisipul ce se încăpăţâneză să ţi se aşeze-n păr şi marea ce te pândeşte să-ţi ude tălpile.
A fost Vama Veche la început de iunie…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu