Noutati din Vama Veche

Mereu am fost fascinata de pescarii din Vama Veche.
Dupa ani de zile in care m-am tocmit pentru niste guvizi, in sfarsit, si-au deschis “restaurant”- niste mese de lemn, trei umbrele, cateva solnitze+ peste,peste,peste.

Atmosfera e prietenoasa. Nu stiu daca pescarii ma cunosc sau doar am eu impresia. Cert e ca in preajma lor nu te simti ca un strain. Bucatarul sef vine personal si-ti prezinta meniul, apoi iti explica cum arata ciudateniile despre care iti vorbeste. Un pusti de 13-14 ani se invarte repede in jurul mesei, aseaza tacamurile- nu e chelner, e doar unul de-ai casei. In nici 5 minute pescarul sef ne-a adus un platou plin cu peste. Am mancat rechin(un deliciu), guvizi si stavrizi. Gustul mancarii pescaresti (de acolo) e indescriptibil, nu se compara cu nicio delicatese “scrobita” la vreun restaurant. Nu stiu care-i secretul, inca nu l-am aflat.
Noutati: apa-i calda, oamenii-s prietenosi (cam multi ce-i drept), preturi sunt un pic mai mari ( o dansa-ntrasa e 4.5 lei, o cioara e 2.5 lei-pentru necunoscatori-astea sunt nume de clatite). Muzica din Expirat e din ce in ce mai buna(preturi exorbitante insa). In locul umbrelelor de plastic, in centru Vamii, sunt umbrele de stuf (cam stilizate zic eu).

In rest, toate-s bune si frumoase. Salutari de la mare!

PS: Mi-a luat 7 ore sa ma intorc de la mare (o coada de masini ce se intindea pe 20 km mi-a stat in drum).

Viata la Cambridge

La Universitatea Cambridge regula e simpla: "Intra cei mai buni si raman doar cei foarte, foarte buni".

Cambridge e un mic orasel universitar, unde masinile nu au loc pe stradutzele inguste, unde sunt sute de biciclete si studenti ce alerga dintr-o parte-ntra-alta cu carti si cursuri in brate.

Vacanta e lunga si frumoasa..vreo 6 luni pe an-cumulate. In realitate, inveti intr-o singura saptamana cat pentru o sesiune normala, iar cand vin examenele adevarate se invata ca pentru olimpiadele internationale. Fiecare student are un “supervisor”, pentru fiecare obiect. E o definitie a profesorilor autohtoni de pregatire in particular. La sfarsitul fiecarui trimestru te intalnesti cu un “director of studies” care-ti analizeaza calificativele, reusitele si cum pot fi acestea imbunatatie.
Prietena mea ( http://www.sabina-ciofu.blogspot.com/) mi-a povestit cu nonsalalta ca ”Daca nu iei minimum 40% la un examen, inseamna ca l-ai picat si ca pleci acasa. Nu exista sesiune de restante si nici nu te mai poti inscrie la vreo alta facultate de la Cambridge”.
Este si o alta fatza. O particica mica, ocupata de oamenii cu adevarat geniali care la 14 ani sunt in anul I de facultate, oameni care pe parcurs ori isi pierd uzul ratiunii , ori ajung sa faca cercetare stiitifica pentru americani.

Petreceri, viata de student si intalniri la nivel intalt

Despre viata de student de acolo..ar fi multe de povestit. Fiecare “boboc”are parinti adoptivi; alti studenti mai mari care au grija de el, il indruma si-l sfatuiesc. Mai mult decat atat, saptamanal exista petreceri de socializare, apoi sunt acele “penny parties” unde fiecare student se imbraca elegant, meniurile sunt sofisticate, bautura fina iar la fiecare penny pe care-l gasesti in paharul tau (aruncat de cineva), iti revine obligatia sa bei paharul pana la fund. Exista cluburi, asociatii, grupuri de prieteni-cam ca la noi. Pe langa asta ai privilegiul sa te viziteze din cand in cand,cate un fostul premier, diversi oameni politici sau personalitati ale cinematografiei romanesti.

Sa urmezi o astfel de facultate e ca si cum ai trage lozul cel mare pentru ca la final toate marile companii se bat pentru ca tu sa lucrezi pentru ei.

Un an de studiu la Cambridge costa 10.000 de lire.

Culmea nesimtirii

Astazi mi-a fost dat sa fiu martora unei secene cumplite de nesimtire. In autobuz, doua femeii cedeaza locul unor batrani. Un tanar de vreo 25 de ani, blond, cu ochi albastri,grasutz precum un porcusor, se repede catre locurile ramase libere. Isi face loc printre cei doi batrani si se aseaza pe scaunul de la geam. Am ramas cu totii “masca”. Tanarul se asezase nonsalat pe scaun, asta in timp ce batrana a ramas in picioare, tinandu-se cu puterea ei de vreo 80 de ani, de bara de metal.
Nu stiam ca pentru unii nesimtirea e o carte de vizita…

The Animals Save the Planet - Elephant Shower

Stiu ca subiecte precum ecologie, reciclare sau prevenirea incalzirii globale iti suna a subiecte "fashion", ce-ar fi insa sa privesti mai departe....?
Pentru mai multe filmulete amuzante despre incercarea animalelor de a salva lumea pe http://animalssavetheplanet.com

Film documentar despre abuzul animalelor

EARTHLINGS este un documentar de lung metraj despre dependenta absoluta a umanitatii fata de animale (pentru companie, mancare, imbracaminte, si cercetare stiintifica) dar ilustreaza in acelasi timp totala nostra lipsa de respect pentru asa zisii “furnizori ne-umani”. Filmul este povestit de catre Joaquin Phoenix (GLADIATORUL), nominalizat la premiile Oscar, iar coloana sonora este asigurata de catre Moby, artistul castigator al discului de platina.
Studiind in profunzime pet shopurile, crescatoriile de pui si adaposturile de animale, precum si fermele – uzine, afacerile cu piele si blana, industriile sportului si distractiei, si in final profesiile medicale si stiintifice, EARTHLINGS foloseste camere ascunse si filmari care nu au fost niciodata aratate pana acum pentru a realiza cronicile de zi cu zi ale unora dintre cele mai mari industrii din lume, care se bazeaza in intregime pe animale pentru a obtine profit. Puternic, provocator si dand nastere la intebari, EARTHLINGS este de departe cel mai cuprinzator documentar produs vreodata despre corelatia dintre natura, animale, si interesele economice umane. Exista multe filme bune despre drepturile animalelor, dar acesta transcede scenariul.

EARTHLINGS necesita sa fie vazut. (sursa: http://veg-tv.info/Earthlings )

Accesand acest site, puteti viziona documentarul. Acest film contine imagini socante si nu este recomandat persoanelor "slabe de inger". Postez acest film pe blogul meu din considerente personale si nu pentru ca as promova niste idei la moda. Consider ca morala filmului nu este acea de a devenit vegetarian sau de a-ti schimba radical stilul de viata. Dar sa nu incurajezi o industrie care exploateaza animalele, sta in puterea ta. Mai mult decat atat, daca refuzi sa vezi,sa aflii, asta nu inseamna ca aceste lucruri nu se intampla, ca ele nu exista. Inseamna doar ca IGNORI
http://veg-tv.info/Earthlings

Ganduri de sesiune

• Un scaun fara spatar se incapataneaza sa-mi provoace dureri de spate
  
• Toate plicurile de ness si ultimele grame de cafea scurse de prin borcane, toate ingramadite intr-o cana
  
• O carte colorata cu carioci portocalii, verzi si galbene in care se repeta ideile cu nerusinare, in care antropologul iti reformuleza din doua in doua pagini aceleasi informatii (in caz ca nu te-ai prins)
  
• M-am saturat sa mananc frisca sarata, sa-mi privesc florile din vaza si sa visez la viata de dupa sesiune
  
  Astept impresile de vacanta

Cum se face o haina de blana

Comentariile sunt de prisos.
Pentru o privire de ansamblu asupra acestui subiect si nu numai, urmariti filmul Earthlings (film nerecomandat celor slabi de inger).

Biscuiti si un film frantuzesc

Le Fabuleux destin d’Amelie Poulain este un film romantic, parfumat cu miresme frantuzesti, imprevizibil si foarte bine realizat.

Daca te-ai saturat de sablonurile americane, de acele filme carora le ghicesti finalul din primele 5 minute (asta daca nu te prinzi din primele), incearca altceva. Fara sa fac o generalizare, cred ca filmele frantuzesti fac o nota discordanta in peisajul cinematografic: au un parfum aparte, colajul de imagini, unghiul de abordare, poveste si finalul sunt altele decat cele pe care le-ai astepta.

Pe scurt, povestea filmului se tese in jurul unei fete inocente si naïve din Paris, care inzestrata cu simtul dreptatii, decide sa-i ajute pe cei din jurul sau. Pe drum, intalneste dragostea.

Filmul se poate viziona alaturi de-un cappuccino si cativa biscuiti.

De ce sa nu mergi la circ?

Pentru ca e anormal ca animale sa fie chinuite pentru ca tu sa le vezi dansand pe sfoara....

Mi-e frica de clovni si nu merg la circ din principiu. Am fost o singura data cand eram mica si am fost ingrozita.
Acum…peste alti 10 ani, am aceleasi pareri. Nu mi se pare nici amuzant si nici curajos..sa faci un tigru sa mearga pe sarma sau un elefant sa se urce p-un scaunel. Dimpotriva, mi se pare josnic si degradant. De ce ai plati ca sa vezi astfel de orori?
Priviti dovada : http://www.petatv.com/tvpopup/video.asp?video=training_and_tragedy_revamp_3-08&Player=wm

Mai gandeste-te...

Despre prietenie

Pentru prieteni…

O rochie neagra cu volane de dantela, o poseta minuscula cat sa n-o scapi din mana, trei prietene alaturi si Sex and The City pe marele ecran.

Nu stiu daca euforia filmului sau amintirile din liceu (cand noi patru mancam floricele si ne uitam de paispe’ mii de ori la aceleasi episoade din Sex and The City) m-au facut sa-mi dau seama, inca o data, ca am cele mai grozave prietene. In timpul filmului ma uitam pe furis in stanga si-n dreapta mea….imparteam aceeasi punga mare de floricele…radeam la aceleasi poante si ne miram de aceleasi lucruri…da, eu cu prietenele mele.
Nu sunt cuvinte sa descrii o prietenie, sentimentul pe care-l ai stiind ca oricand e cineva pe care poti conta, ca mereu e cineva gata sa te asculte, gata sa-ti ofere ultimul gram de cafea sau ultimul borcan de zacusca/ dulceata…Si apoi sunt glumele noastre..si secretele…si intalnirile la care multi viseaza sa participe….si tot asa…
Si nu, nu e credem vreun personaj din film…nu ne identificam nici cu Carrie, nici cu Miranda, Charlotte sau Samantha…Cred doar ca suntem norocoase pentru ca suntem prietene.

Silvia, Diana, Alexandra….multumesc!

Cu nisip in par si scoici in buzunar

Casuţa mea de pe plajă

Casa mea de pe plajă e aşezată chiar pe buza mării, unde se sparg valurile. Îşi schimbă culoarea în funcţie de pânza ce-o acoperă. Mă apară de ploi, vânt şi valuri obraznice. Are pereţii rotunzi şi uşa de la intrare se descuie cu fermoar.
Casa mea nu are patru petreti, nici baie, nici gresie şi nici faianţa. Aa, şi nu primeşte musafiri!

Îmi place marea/ Îmi place marea c-aici e curat tot timpul

Am găsit marea curată, liniştită..înconjurată doar de prieteni şi corturi colorate. Am făcut baie. A fost prima baie adevarătă - cea din mai nu se pune.
E greu să-ţi spun cum e să fugi la mare într-o dimineaţă s-ajungi înVama şi să îndrăzneşti să te scalzi în apă, să înoţi în larg, departe…să fii liber. Dar poate vrei să afli..

Vamaioţii

Oamenii erau diferiţi, mai puţini. Era o armonie frumoasă. Plutea sentimental acela de prietenie..că toţi se cunosc între ei..c-au ajuns acolo să privească marea, să îşi revadă prietenii. Şi nu te incomoda nimeni…nu-ţi sufla nimeni în ceafă şi nimeni nu-ţi arunca priviri iscoditoare. Nimeni nu-ţi purta grija…Da, aşa este…adevăraţii vamaioti vin în Vama in extrasezon- I-am văzut eu

Şi a mai fost ceva…

Cândva, am scris o poveste….despre Nea’ Fănică şi-a lui bors de peşte. Găsisem eu o fotografie pe internet. Mi-am imaginat o întreagă poveste pornind de la portetul acelui bărbat cu părul cărunt ce-i ajungea până la umeri şi barba lui albă.
Eram în Stuf, îmi degustam berea acrisoară când l-am zărit pe Nea’ Fanică..Era acolo, de cealaltă parte a barului-storcea portocale şi grefe pentru sucuri. L-am privit mirată mult timp….nu i-am spus nimic… dar cred că-l mai găsesc acolo dacă o să îl caut. Acum stiu unde-l găsesc. (to be continued)

Epilog

Aroma borşului de peşte….gustul acrişor. Vinul parfumat…Clătitele dulci cu nucă, miere şi ciocolată. Nisipul ce se încăpăţâneză să ţi se aşeze-n păr şi marea ce te pândeşte să-ţi ude tălpile.

A fost Vama Veche la început de iunie…..

Despre lucruri simple

Azi am fost in parc...intamplator....in parcul meu preferat. Am stat pe iarba, pe margine lacului..am citit, am privit apa...orizontul si am simtit gazele mici ce se urcau pe mine..si iarba usor aspra. Am stat intinsa in iarba, jucandu-ma cu soarele printre degete si urmarindu-l pe furis printre ramurile fragede ale unui brad. Cativa copiii se scaldau.
Timpul s-a oprit in loc...fara zgomot, fara masini, fara mirosul intepator al gazelor de esapament.
A fost o ora minunata.

Mi-ar placea sa fac inconjorul lumii intr-o rulata. Am citit eu un articol fain despre asta in Esquire http://www.mainimic.blogspot.com

Bucurestiul meu secret si micile bucurii

Imi place Bucurestiul…e unul dintre orasele mele preferate. Da, stiu..e hilar cum poate sa-ti placa un oras cand ziua e o fiara iar noaptea e un zmeu aproape adormit.
M-am plimbat bleambura prin oras….noaptea…M-a prins miezul noptii intr-o piata la Universitate. Planuiseram sa ne intoarce cu autobuzul din oras ( deh, experiente noi pentru unii)..apoi cu metroul…Le-am pierdut pe amandoua. Am ramas blocati la Unirii, in statia de metrou. Era pustiu, niciun om....doar cateva reclame care se incapatanau sa mai palpaie si tonomatele cu "de-ale gurii". Am mancat un senvis rece(de neincercat). Am alergat prin statia de metrou…pe holurile acelea lungi in care ziua se-nghesuie toata lumea. Acum nu era nimeni. M-am bucurat ca un copil ce ramane singur acasa. Da, Bucurestiul a fost al meu