Whose Skin Are You In?

Tu?

Banii pisicii

Sabah este motanul casei. Sabah are bani. Mai nou, pr-istii lui i-au infintat o fundatie pentru "strangere colectiva de fonduri" in scopuri primare.
Eu n-am bani. Sabah are pusculita lui cu economii in care fiecare membru al casei arunca cate-o moneda (in zilele bune chiar cate o bancnota de aia mare de 10 lei). Eu n-am avut niciodata economiile adunate intr-un borcan (nici macar atunci cand aveam 6 ani).
Asa se face ca Sabah are nisip curat in cutie, are mancare umeda la discretie. Saptamana trecuta a avut un musafir caruia i-a mancat cu nonsalantza toata mancarea crocanta.

In rest, Sabah face bine.Ii merge bine cu fundatia. Are mai multi bani ca mine

Pe tocuri

Cand pamantul iti fuge de sub picioare, inseamna ca ti-a cazut o bucata din toc.
Bucurestiul e plin de gropi- sunt multe, mari, frumoase si adanci. Ce te faci insa cand trebuie sa treci prin ele cu tocuri de cel putin 7 cm?
Eu, fac zilnic exercitii de echilibristica. Incerc sa merg corect pe tocuri-incet, frumos, drept, cu privirea inainte (de obicei imi sclintesc piciorul stang cand alerg dupa autobuz). Uneori ma fura peisajul si calc stramb(se intampla des). Pe mine pantofii ma chinuie. Ma incapatanez sa-i port, cica-mi fac picioare frumoase.

Dimineata. Stau cocotata pe cizmele mele (cu tocuri rezonabile), in fata semaforului. Ma grabesc. Escaladez un santz, o groapa, o sina de tramvai si gata, iata-ma pe partea cealalta. Surpriza, simt ca n-am o bucata de toc. Nu ma intorc ca n-am cum. Ma grabesc (job!)!
Cateva ore am mers de parca aveam creta sub calcaie. Se auzea ecolul ciudat, de toc gol (numai o femeie stie cum e).

In pauza de pranz m-am intors sa-mi "culeg" bucata de toc. Am gasit-o acolo unde o lasasem, pe marginea santzului!

La circ-varianta soft

Am fost la circ (de nevoie). Pamantul in Parcul Izvor era batatorit bine. Niste animale se plimbau in cerc in custile de langa circ. Mirosea greu, a fecale, a praf si a circ.
In cortul alb mirosea a menajerie. Oamenii zambeau. Erau reflectoare mari ce-mi bateau fix in ochi. Era muzica de epoca. Am stat in primul rand pe-un scaun incredibil de futurist (din piele, rotund si albastru).
A fost un spectacol de cabaret. Femeile dansau ca la Moulin Rouge. Erau frumoase.
Am plecat dupa 15 minute.

Romania participa la prima campanie internationala pe care Fundatia pentru protectia animalelor VIER PFOTEN o va desfasura la nivel international in sase tari (Germania, Elvetia, Olanda, Ungaria, Romania si Marea Britanie) cu scopul de a interzice folosirea animalelor salbatice in circurile din Europa, sub sloganul: „Stop it!"

Cat valoreaza un permis auto?

In jur de 200 de euro. Acesta e noul pret. Cica se merita...vorba unui prieten "Dai un ban pentru un permis pe care-l ai toata viata". E un cerc mic si strans. Instructorul te baga-n sperieti in timpul scolii, iti explica ce si cum, cum n-o sa iei tu permisul pentru ca altii vor da spaga si ca na, n-ai incotro si daca dai si tu...sigur il iei. In fine, te convinge...si te apuci de strans bani.
La examen: mergi in linie dreapta, fara oprire, 100 de metri. Gata, ai permis!

Sa ai grija sa nu-l dai

Azi dimineata. Ora 9.02. Aeroportul Baneasca (da, ala cu sala de asteptare ca-n gara). Se rateaza intrarea regulamentara pe aleea din fata aeroportului si se porneste pe contrasens. Domnu' politist apare. Ii dai permisul, talonul si buletinul si scuzele balbaite.Degeaba.

In biroul albastru:

Politistul mazgaleste amenda. Tu iti rozi unghiile, spui rugaciuni si te gandesti deja la inghesuiala din tramvai, la aerul irespirabil din metrou si la coatele pe care ai sa le primesti in burta.

Incep "discutiile"

Se bate un apropo si se lanseaza o propunere "Am la mine doar 1 milion 700''. Politistul e prompt "Ti-am cerut eu vreun ban?". Vorbeste ca sa-l auda urechile din pereti. Iti explica ca se rezolva, da intr-un asa hal incat oricat de prost ai fi, te prinzi ca tre sa-i dai bani. Te intreaba ce cauti pe aici, incotro? Urmatorul loc de intalnire: in aeroport.

Aeroportul Baneasca-sala de asteptare

Politistul iti face semn discret ca nu se atinge de bani: "La barman.." Te invarti pe calcaie si te indrepti catre bar. Nu, nu vrei un fresh de portocale si nicio cafea. "1 milion jumatate pentru domnul politist". Nu, n-ai licitat nimic, tocmai ti-ai varsat banii de bere pe-o luna pe-o tejghea jegoasa. Barmanul ia bani si-i pune in buzunar. Bani-s spalati bine. Tu inghiti in sec.

In caz de coruptie, spargeti gheata! 0800 806 806

The shape of things

Fascinant in teatrul modern mi se pare excesul de imaginatie, decorurile minimaliste si lipsa granitei dintre artist si spectator.

Afara era frig ca dracu, ploua si mai erau flori doar pe rochia mea rosie. Am fost pentru prima oara la Teatrul Act. Am avut senzatia ca o sa cobor intr-un beci (nu doar senzatia ci si certitudinea). Holuri mici, inguste pe care spectatorii mergeau in sir indian, unul in spatele celuilalt.

Décor minimalist, imaginatie, sugestie-efect colosal

Piesa “Forma lucrurilor” e genul acela de piesa de teatru ce te pune pe ganduri, iti intra-n suflet si te obliga s-o iei cu tine acasa.

“Evelyn (Mihaela Sîrbu), studentă la arte, îşi "agaţă" într-un muzeu subiectul de diplomă - Adam (Vlad Zamfirescu). "Mi-a fost dată o misiune prea grea: schimbă lumea. Aşa că m-am hotărât la a doua variantă, adică să schimb lumea unui singur om", explică, în finalul spectacolului, Evelyn, când prezintă rezultatul transformării lui Adam.”

Piesa aduce in discutie subiectivitatea artei: ce inseamna, care-i sunt limitele si cu ce pretz se plateste?

Dincolo de asta, e vorba despre minciunile pe care ni le spunem unii altora, despre dorinta de a-l schimba pe cel de langa noi, de a-l transforma in ceea ce ne dori. Paradoxal, cred ca cei mai multi dintre noi se invart in acelasi cerc…dar deja intram in cliseele revistelor de femei.

La final, in camaruta mica de la Act, zeci de oameni nu mai conteaneau sa aplaude.
A fost cea mai aplaudata piesa de teatru la care am mers....si una dintre cele mai bune (Lorelei, iti prezint scuze publice)

PS: Mi-a placut muzica. Piesa s-a incheiat cu Marilyn Manson/Tainted love

Un grec la Bucuresti

Il astept deja de 15 minute. . .

Grecu e un tip ca oricare altul, usor banal in aparenta, aproape urat, grasut,cu ochelari si haine negre. E relaxat si foarte zambitor.

Contextul in care l-am intalnit, e un pic mai complicat. Grecu’ a venit in Romania prin CouchSurfing-un program misto prin care poti calatori in toata lumea. Sta la un prieten de-al meu, pe-o canapea improvizata. Mi-a zis ca-i place, ca e o forma de turism mult mai “profitabila”, ca are ocazia sa cunoasca oameni si nicidecum sa consume pachetele turistice clasice.

The “Don’t worry” Apartment

Grecu spune multe glume. E placut. Facea misto de mine :“Jurnalistii nu stiu absolut nimic, dar cunosc oameni potriviti care stiu multe lucruri”.

Rade de mine ca ma joc tot timpul cu cheile si ma uit la propriile-mi unghii. “Si eu imi rod unghiile. Un bucatar mananca orice”.

Apropo, Grecu e bucatar. Mi-a spus ca a gatit inseamna a-ti oferi timpul, energia si dragoste pentru a-i darui ceva altcuiva. Ne-a gatit si noua. Era ziua lui de nastere. Ne-a oferit cartofi copti cu sunca si cascaval, friptura cu sos, cartofi prajiti cu sos si salta greceasca. A fost o zi de nastere improvizata, dar de departe printre cele mai reusite.

"Nu-ti fa griji"- acesta a fost numele pe care i l-a dat Grecu apartamentului din Bucuresti. Gazda-i repeta mereu sa nu-si faca griji de absolut nimic-Da, putea sa umble in frigider, la baie, prin dulapuri sau oriunde avea chef.

What?
-cuvantul cel mai utilizat de Grec de cand a plecat din Atena.

Filme

Avea niste filme. L-am rugat sa ni le prezinte:
A bad movie/ A stupid American comedy/ A bad movie/ A good black comedy/
A bad Leonardo DiCaprio’s movie….

NB! Grecu are o rata galbena din plastic (de aia de baie) pe care o fotografiaza peste tot pe unde calatoreste.

Post scriptum: Acum, Grecu e prin Brasov. Va merge apoi la Budapesta si la Praga.