Ciocolata e buna pentru dureri in gat

In tot autobuz sunt doar eu, soferul si inca o femeie.

"Domnisoara, vreti ciocolata...e de la D-zeu?". Nu multumesc, ii raspund mai mult decat politicoasa. "Bine, sa-i multumim lui Dumnezeu atunci...". Urmeaza apoi o discutie ciudata, un raspuns la intrebarea "Ce se intampla, doctore?".

" Sa stiti ca ciocolata este buna pentru raceala...cum sa va spun..inlatura...emoliaza gatul...sa stiti, am luat eu. E buna si lamaia cu miere, sa faceti asa o pasta, un pic acrisoara, e foarte buna". Tanara inca vorbea cand autobuzul a oprit in statie. Si-a strans repede lucrurile, cele trei genti si o plasa si a coborat gradita din autubuz, nu inainte de a saluta.

Cu placa

Cand esti pe placa de snowboard esti liber, atat de liber incat iti amintesti de tine, de fiecare os pe care-l ai, de fiecare bucatica din tine. Cand aluneci te gandesti la dambul ala pe care trebuie neaparat sa-l eviti ca sa prinzi viteza. Reusesti! Apoi, te dai din ce in ce mai bine. N-ai cazut de vreo 50 de metri. si crezi ca, in sfarsit, vei reusi sa faci smecheria aia pe care ai vazut-o tu la unu'. Apoi cazi si o iei de la capat

Zapada de zahar

Pasii imi aluneca prin zapada. Ar fi trebuit sa ma fi dat acum cu placa. Mi-am luat totul la mine: costumul verde de la second hand (15 lei bucata intreaga), placa fara legaturi si boots-ii pe care mi-as fi dorit sa nu-i fi inchiriat. Degeaba, la munte n-a nins!

Stau in varful muntelui, incaltata cu niste papuci cu 2 numere mai mari. E putina zapada. N-am de unde sa-mi iau avant si nici unde sa ajung. Muntele e aproape gol. Cativa pusti se dau cu punga pe o buza de munte.


Weekend-ul viitor va ninge!

Povestiri africane

Am inceput acum ceva vreme un experiment (de voie, de nevoie): lectura exclusiva in mijloacele de transport. Astazi, am terminat prima carte. Acum, la final cred ca a fost nedrept sa citesc Povestiri Africane in metrou, asta pentru ca am citit cea mai buna carte din ultimul an intre 3 statii de bus.

Povestirile Africane redau o lume aparte, ciudata, parfumata si arsa de razele soarelui. Iti da senzatia ca respiri langa oamenii Continetului Negru, ca ei sunt langa tine, si ca, daca iti vei ridica ochii din carte le vei vedea degetele goale de la picioare. Cu fiecare pagina pe care o dai, simti in nari mirosul uscat de sclavie, de pamant secat de viata si de dreptate.

Comunism. Bibiloteca. Nicio carte

Mergem rar la biblioteca. Citim mai putin ca-n liceu. Citim in metrou, in statia de autobuz, in picioare, inghesuiti intre 10 calatori, pe scaun (in zilele bune) cu capul sprijinit de geam. Citim oriunde si oricand, dar mergem rar la biblioteca.

08.50 (dimineata!!!!)-Complexul studentesc Leu. Ploua. Coafura nu rezista si apa-mi trece prin tenisi. Rahat in ploaie.

Ajung la biblioteca. Zambesc (functionarilor comunisti trebuie sa le zambesti, sa-i pupi in fund si sa le dai buna ziua). "Aveti permis?". Raspunsul meu: "Da (razand), doar ca am o mica problema....".

Din acel moment mi-am izbit umerii in zadar de un zid gros de nesimtire, indolenta si prostie (toate trei bine consolidate). "Nu discutam...fara permis vizat nu discutam. Acestea sunt regulile..veniti la ora 1". Inutil sa aduci argumente ce tin de lipsa de timp, de faptul ca lucrezi...ca mai ai si altceva de facut decat sa treci pe acolo sa le saluti pe ele, ca n-ai timp sa te plimbi toata ziua cu 3 carti, CA NU AI TIMP si n-ai de unde sa-l scoti. Inutil sa-i spui ca vrei sa stai doar o ora in sala de lectura si sa citesti o carte. (I-am zis)

Epilog: "Sunt buricul pamantului, si tu depinzi de mine. Da,sunt complexata. Nu mi-am baut cafeaua dimineata. Stau intre carti si n-am citit nici 10% dintre ele, dar le sterg de praf in fiecare zi. Sunt sefa peste altii mai mici...asa ca tine...si ma cred asa grozava in unele dimineti. Cand vine seful meu plec capul in pamant si imi inghit vorbele, dar maine o iau de la capat cu alt student ratacit, asa ca tine" *

Morala: N-ai permis, nu citesti!

*gandire post-comunista

Sofer de Bucuresti

In mana stranga am cheile de la masina. Strang in pumn simtul meu de raspundere, maturitate si priceperea de a merge cu spatele cu masina. Bun. Primul meu drum cu masina, singura prin oras, la o ora matinala.
Masina porneste. Incep deja sa ma gandesc la locul de parcare de la destinatie.( N-am. Nu stiu. Nu pot).

10.30-Piata Universitatii// 10.45 Piata Universitatii acelasi loc

Ajung aproape de serviciu. Caut un loc de parcare. Nu gasesc. Mai caut. Ma uit mai insistent. Atat de insistent incat uit sa merg drept. Intr-o secunda "pup" oglinda altei masini ( un fleac, doar o zgarietura, inca neobservata de proprietarul masinii*). "A fost cat pe aci'". Bun..revenim la locul de parcare. Ies pe o straduta mica. Se face rosu la semafor. Oprim...(nu conteaza unde esti si ce faci..daca e rosu, opresti ).

Doamna din masina din dreapta mea se holbeaza la mine. Da se holbeaza bine. "Hm..uite-o si pe asta". In fata mea se opreste o blonda cu un BMW. Eu sunt pe contrasens ( un oooo ca-n tabloul lui Munch)

Parcarea.

Am gasit loc. Sunt pe trecerea de pietoni. Blochez toate masinile din spatele meu. Un domn se ofera sa-mi parcheze el masina. Rasuflu usurata "Da, va rog!!!!". Acesta a fost Domnul nr.1 care m-a ajutat cu parcarea.
Domnul cu nr. 2, colegul meu, a urcat masina pe trotuar ( sa nu incurce circulatia).

Intoarcerea

Eu am adus masina acasa intraga (atat eu, masina cat si cei din jurul meu)

Post Scriptum: Maine merg cu metroul. Revin la lenea de dimineata, la imbulzeala din troleu, la romanul dintre 2 statii de bus.

*stiti doar ca masina e imprumutata

David

Imaginea lui David plimbandu-se pe holul spitalului inca ma bantuie. Era la fel de mic ca un copil de 6 ani, desi avea 11 ani. Zambea. Avea un bandaj mare pe gat si abia puteai intelege ce vorbeste. Isi cara voios dupa el perfuzia. Sufera de sindromul intestinului scurt. E banal sa-ti spun ca are nevoie de o operatie in America. Practic sansele sunt minime. Mi-a intins mana in semn de "noroc" si m-a condus cu privirea pana la capatul holului. El, a ramas pe un scaun, cu perfuzia langa el. Acolo era casa lui.