Sofer de Bucuresti

In mana stranga am cheile de la masina. Strang in pumn simtul meu de raspundere, maturitate si priceperea de a merge cu spatele cu masina. Bun. Primul meu drum cu masina, singura prin oras, la o ora matinala.
Masina porneste. Incep deja sa ma gandesc la locul de parcare de la destinatie.( N-am. Nu stiu. Nu pot).

10.30-Piata Universitatii// 10.45 Piata Universitatii acelasi loc

Ajung aproape de serviciu. Caut un loc de parcare. Nu gasesc. Mai caut. Ma uit mai insistent. Atat de insistent incat uit sa merg drept. Intr-o secunda "pup" oglinda altei masini ( un fleac, doar o zgarietura, inca neobservata de proprietarul masinii*). "A fost cat pe aci'". Bun..revenim la locul de parcare. Ies pe o straduta mica. Se face rosu la semafor. Oprim...(nu conteaza unde esti si ce faci..daca e rosu, opresti ).

Doamna din masina din dreapta mea se holbeaza la mine. Da se holbeaza bine. "Hm..uite-o si pe asta". In fata mea se opreste o blonda cu un BMW. Eu sunt pe contrasens ( un oooo ca-n tabloul lui Munch)

Parcarea.

Am gasit loc. Sunt pe trecerea de pietoni. Blochez toate masinile din spatele meu. Un domn se ofera sa-mi parcheze el masina. Rasuflu usurata "Da, va rog!!!!". Acesta a fost Domnul nr.1 care m-a ajutat cu parcarea.
Domnul cu nr. 2, colegul meu, a urcat masina pe trotuar ( sa nu incurce circulatia).

Intoarcerea

Eu am adus masina acasa intraga (atat eu, masina cat si cei din jurul meu)

Post Scriptum: Maine merg cu metroul. Revin la lenea de dimineata, la imbulzeala din troleu, la romanul dintre 2 statii de bus.

*stiti doar ca masina e imprumutata