Cum se face o haina de blana

Comentariile sunt de prisos.
Pentru o privire de ansamblu asupra acestui subiect si nu numai, urmariti filmul Earthlings (film nerecomandat celor slabi de inger).

Biscuiti si un film frantuzesc

Le Fabuleux destin d’Amelie Poulain este un film romantic, parfumat cu miresme frantuzesti, imprevizibil si foarte bine realizat.

Daca te-ai saturat de sablonurile americane, de acele filme carora le ghicesti finalul din primele 5 minute (asta daca nu te prinzi din primele), incearca altceva. Fara sa fac o generalizare, cred ca filmele frantuzesti fac o nota discordanta in peisajul cinematografic: au un parfum aparte, colajul de imagini, unghiul de abordare, poveste si finalul sunt altele decat cele pe care le-ai astepta.

Pe scurt, povestea filmului se tese in jurul unei fete inocente si naïve din Paris, care inzestrata cu simtul dreptatii, decide sa-i ajute pe cei din jurul sau. Pe drum, intalneste dragostea.

Filmul se poate viziona alaturi de-un cappuccino si cativa biscuiti.

De ce sa nu mergi la circ?

Pentru ca e anormal ca animale sa fie chinuite pentru ca tu sa le vezi dansand pe sfoara....

Mi-e frica de clovni si nu merg la circ din principiu. Am fost o singura data cand eram mica si am fost ingrozita.
Acum…peste alti 10 ani, am aceleasi pareri. Nu mi se pare nici amuzant si nici curajos..sa faci un tigru sa mearga pe sarma sau un elefant sa se urce p-un scaunel. Dimpotriva, mi se pare josnic si degradant. De ce ai plati ca sa vezi astfel de orori?
Priviti dovada : http://www.petatv.com/tvpopup/video.asp?video=training_and_tragedy_revamp_3-08&Player=wm

Mai gandeste-te...

Despre prietenie

Pentru prieteni…

O rochie neagra cu volane de dantela, o poseta minuscula cat sa n-o scapi din mana, trei prietene alaturi si Sex and The City pe marele ecran.

Nu stiu daca euforia filmului sau amintirile din liceu (cand noi patru mancam floricele si ne uitam de paispe’ mii de ori la aceleasi episoade din Sex and The City) m-au facut sa-mi dau seama, inca o data, ca am cele mai grozave prietene. In timpul filmului ma uitam pe furis in stanga si-n dreapta mea….imparteam aceeasi punga mare de floricele…radeam la aceleasi poante si ne miram de aceleasi lucruri…da, eu cu prietenele mele.
Nu sunt cuvinte sa descrii o prietenie, sentimentul pe care-l ai stiind ca oricand e cineva pe care poti conta, ca mereu e cineva gata sa te asculte, gata sa-ti ofere ultimul gram de cafea sau ultimul borcan de zacusca/ dulceata…Si apoi sunt glumele noastre..si secretele…si intalnirile la care multi viseaza sa participe….si tot asa…
Si nu, nu e credem vreun personaj din film…nu ne identificam nici cu Carrie, nici cu Miranda, Charlotte sau Samantha…Cred doar ca suntem norocoase pentru ca suntem prietene.

Silvia, Diana, Alexandra….multumesc!

Cu nisip in par si scoici in buzunar

Casuţa mea de pe plajă

Casa mea de pe plajă e aşezată chiar pe buza mării, unde se sparg valurile. Îşi schimbă culoarea în funcţie de pânza ce-o acoperă. Mă apară de ploi, vânt şi valuri obraznice. Are pereţii rotunzi şi uşa de la intrare se descuie cu fermoar.
Casa mea nu are patru petreti, nici baie, nici gresie şi nici faianţa. Aa, şi nu primeşte musafiri!

Îmi place marea/ Îmi place marea c-aici e curat tot timpul

Am găsit marea curată, liniştită..înconjurată doar de prieteni şi corturi colorate. Am făcut baie. A fost prima baie adevarătă - cea din mai nu se pune.
E greu să-ţi spun cum e să fugi la mare într-o dimineaţă s-ajungi înVama şi să îndrăzneşti să te scalzi în apă, să înoţi în larg, departe…să fii liber. Dar poate vrei să afli..

Vamaioţii

Oamenii erau diferiţi, mai puţini. Era o armonie frumoasă. Plutea sentimental acela de prietenie..că toţi se cunosc între ei..c-au ajuns acolo să privească marea, să îşi revadă prietenii. Şi nu te incomoda nimeni…nu-ţi sufla nimeni în ceafă şi nimeni nu-ţi arunca priviri iscoditoare. Nimeni nu-ţi purta grija…Da, aşa este…adevăraţii vamaioti vin în Vama in extrasezon- I-am văzut eu

Şi a mai fost ceva…

Cândva, am scris o poveste….despre Nea’ Fănică şi-a lui bors de peşte. Găsisem eu o fotografie pe internet. Mi-am imaginat o întreagă poveste pornind de la portetul acelui bărbat cu părul cărunt ce-i ajungea până la umeri şi barba lui albă.
Eram în Stuf, îmi degustam berea acrisoară când l-am zărit pe Nea’ Fanică..Era acolo, de cealaltă parte a barului-storcea portocale şi grefe pentru sucuri. L-am privit mirată mult timp….nu i-am spus nimic… dar cred că-l mai găsesc acolo dacă o să îl caut. Acum stiu unde-l găsesc. (to be continued)

Epilog

Aroma borşului de peşte….gustul acrişor. Vinul parfumat…Clătitele dulci cu nucă, miere şi ciocolată. Nisipul ce se încăpăţâneză să ţi se aşeze-n păr şi marea ce te pândeşte să-ţi ude tălpile.

A fost Vama Veche la început de iunie…..

Despre lucruri simple

Azi am fost in parc...intamplator....in parcul meu preferat. Am stat pe iarba, pe margine lacului..am citit, am privit apa...orizontul si am simtit gazele mici ce se urcau pe mine..si iarba usor aspra. Am stat intinsa in iarba, jucandu-ma cu soarele printre degete si urmarindu-l pe furis printre ramurile fragede ale unui brad. Cativa copiii se scaldau.
Timpul s-a oprit in loc...fara zgomot, fara masini, fara mirosul intepator al gazelor de esapament.
A fost o ora minunata.

Mi-ar placea sa fac inconjorul lumii intr-o rulata. Am citit eu un articol fain despre asta in Esquire http://www.mainimic.blogspot.com

Bucurestiul meu secret si micile bucurii

Imi place Bucurestiul…e unul dintre orasele mele preferate. Da, stiu..e hilar cum poate sa-ti placa un oras cand ziua e o fiara iar noaptea e un zmeu aproape adormit.
M-am plimbat bleambura prin oras….noaptea…M-a prins miezul noptii intr-o piata la Universitate. Planuiseram sa ne intoarce cu autobuzul din oras ( deh, experiente noi pentru unii)..apoi cu metroul…Le-am pierdut pe amandoua. Am ramas blocati la Unirii, in statia de metrou. Era pustiu, niciun om....doar cateva reclame care se incapatanau sa mai palpaie si tonomatele cu "de-ale gurii". Am mancat un senvis rece(de neincercat). Am alergat prin statia de metrou…pe holurile acelea lungi in care ziua se-nghesuie toata lumea. Acum nu era nimeni. M-am bucurat ca un copil ce ramane singur acasa. Da, Bucurestiul a fost al meu