Comunism. Bibiloteca. Nicio carte

Mergem rar la biblioteca. Citim mai putin ca-n liceu. Citim in metrou, in statia de autobuz, in picioare, inghesuiti intre 10 calatori, pe scaun (in zilele bune) cu capul sprijinit de geam. Citim oriunde si oricand, dar mergem rar la biblioteca.

08.50 (dimineata!!!!)-Complexul studentesc Leu. Ploua. Coafura nu rezista si apa-mi trece prin tenisi. Rahat in ploaie.

Ajung la biblioteca. Zambesc (functionarilor comunisti trebuie sa le zambesti, sa-i pupi in fund si sa le dai buna ziua). "Aveti permis?". Raspunsul meu: "Da (razand), doar ca am o mica problema....".

Din acel moment mi-am izbit umerii in zadar de un zid gros de nesimtire, indolenta si prostie (toate trei bine consolidate). "Nu discutam...fara permis vizat nu discutam. Acestea sunt regulile..veniti la ora 1". Inutil sa aduci argumente ce tin de lipsa de timp, de faptul ca lucrezi...ca mai ai si altceva de facut decat sa treci pe acolo sa le saluti pe ele, ca n-ai timp sa te plimbi toata ziua cu 3 carti, CA NU AI TIMP si n-ai de unde sa-l scoti. Inutil sa-i spui ca vrei sa stai doar o ora in sala de lectura si sa citesti o carte. (I-am zis)

Epilog: "Sunt buricul pamantului, si tu depinzi de mine. Da,sunt complexata. Nu mi-am baut cafeaua dimineata. Stau intre carti si n-am citit nici 10% dintre ele, dar le sterg de praf in fiecare zi. Sunt sefa peste altii mai mici...asa ca tine...si ma cred asa grozava in unele dimineti. Cand vine seful meu plec capul in pamant si imi inghit vorbele, dar maine o iau de la capat cu alt student ratacit, asa ca tine" *

Morala: N-ai permis, nu citesti!

*gandire post-comunista

Sofer de Bucuresti

In mana stranga am cheile de la masina. Strang in pumn simtul meu de raspundere, maturitate si priceperea de a merge cu spatele cu masina. Bun. Primul meu drum cu masina, singura prin oras, la o ora matinala.
Masina porneste. Incep deja sa ma gandesc la locul de parcare de la destinatie.( N-am. Nu stiu. Nu pot).

10.30-Piata Universitatii// 10.45 Piata Universitatii acelasi loc

Ajung aproape de serviciu. Caut un loc de parcare. Nu gasesc. Mai caut. Ma uit mai insistent. Atat de insistent incat uit sa merg drept. Intr-o secunda "pup" oglinda altei masini ( un fleac, doar o zgarietura, inca neobservata de proprietarul masinii*). "A fost cat pe aci'". Bun..revenim la locul de parcare. Ies pe o straduta mica. Se face rosu la semafor. Oprim...(nu conteaza unde esti si ce faci..daca e rosu, opresti ).

Doamna din masina din dreapta mea se holbeaza la mine. Da se holbeaza bine. "Hm..uite-o si pe asta". In fata mea se opreste o blonda cu un BMW. Eu sunt pe contrasens ( un oooo ca-n tabloul lui Munch)

Parcarea.

Am gasit loc. Sunt pe trecerea de pietoni. Blochez toate masinile din spatele meu. Un domn se ofera sa-mi parcheze el masina. Rasuflu usurata "Da, va rog!!!!". Acesta a fost Domnul nr.1 care m-a ajutat cu parcarea.
Domnul cu nr. 2, colegul meu, a urcat masina pe trotuar ( sa nu incurce circulatia).

Intoarcerea

Eu am adus masina acasa intraga (atat eu, masina cat si cei din jurul meu)

Post Scriptum: Maine merg cu metroul. Revin la lenea de dimineata, la imbulzeala din troleu, la romanul dintre 2 statii de bus.

*stiti doar ca masina e imprumutata

David

Imaginea lui David plimbandu-se pe holul spitalului inca ma bantuie. Era la fel de mic ca un copil de 6 ani, desi avea 11 ani. Zambea. Avea un bandaj mare pe gat si abia puteai intelege ce vorbeste. Isi cara voios dupa el perfuzia. Sufera de sindromul intestinului scurt. E banal sa-ti spun ca are nevoie de o operatie in America. Practic sansele sunt minime. Mi-a intins mana in semn de "noroc" si m-a condus cu privirea pana la capatul holului. El, a ramas pe un scaun, cu perfuzia langa el. Acolo era casa lui.

Pierdut coucher, ofera recompensa!

In general sunt in alt film. Inutil sa detaliez. Nu tu memorie buna, nu tu organizare, nu tu bun simt cu unii oameni, nu tu nimic...

Hmm..Ieri mi-am pierdut musafirii. Doi tipi din Argentina trebuiau sa stea la mine 2 nopti. Zis si facut.... promisiune.

Stau cu masina in trafic (nu-i a mea, e imprumutata). Mi se opreste motorul pe la Cismigiu. E un trafic infernal. Stau in fundul altei masini de 15 minute. Ajung cu jumatate de ora mai tarziu. N-am gasit pe nimeni in fata la TNB. M-am invartit..m-am tot rasucit...si ..l-am abordat pe un tip care statea pe scarile din fata metroul. "Hei". S-a balbait. ( Clar, e strain) Schimb limba si-l intreb daca e din Argentina. "De ce ar trebui sa fiu din Argentina?" ( Fain, omul e destept !) "Couchsurfing....?". Zice ca da, dar ca el isi asteapta gazda si eu nu-s aceea.

Misto..am plecat acasa fara musafiri.