Ca vantul din Vama Veche....noaptea

Petrecere

Foto: Lucian

Vama Veche ep.5

Revin iar si iar, in acelasi loc, la intervale de timp regulate. Imi place Vama Veche. Imi place mult. Nu stiu, de ce? Poate pentru ca printre firele de nisip se ascund atatea amintiri.

Acum, de fiecare data cand ajung in Vama imi caut cu disperare "locul".Sunt multi straini in Vama Veche, foarte multi. Au adus cu ei scaunele de plastic, shaormele, hamsiile aromate cu usturoi, lanturile de aur, manelele si nesimtirea.

Au aparut masini scumpe in Vama, conduse de smecheri ce se cred pe Magheru. Merg incet, incet, cu muzica la maximum. Iti aruca priviri cu substrat "Sunt bastan, am bani!" (Si tare prost, as adauga eu).

Te impiedici de ei la fiecare pas. Iata urmatorul exemplu:

Am fost la pescari, sa-mi iau portia de scoici. Stateam si ma holbam la plita pe care sfaraiau bucatile de peste. Era liniste. Oamenii vorbeau incet, intr-un argou "pescaresc". Dintr-o data, rupti din soare, plini de stralucirea bling-bling-urilor ce le atarnau la gat, isi fac aparitia trei cocalari (departe de mine orice sentiment rasist). Fac o comanda serioasa, cer sa le fie aduse toate bucatele in acelasi timp (nu cumva sa se sature ei cu bere si paine) si incep sa vorbeasca in tiganeste.

In Vama Veche lucrurile nu mai sunt demult asa cum erau odata, poate si pentru ca se construieste in draci, poate si pentru ca, majoritatea oamenilor care vin aici incurajeaza industria betoanelor si a plasticului. Ohh..si ar fi atat de multe de spus...............

Extra sfat:

-Daca vrei sa vii in Vama Veche ca sa ai cu ce te lauda
-Daca iti aduci imbracamintea stralucitoarea si pantofii cu toc cui ca sa faci parada modei pana la toaleta si inapoi.

- Daca vrei sa ne arati masina ta de firma si lantul mare de aur

Daca...stai acasa!

Poate ai uitat, dar in Vama Veche inca se construieste:

Vama Veche

E primul meu weekend liber.

N-am mai fost asa bucuroasa ca plec la mare de cand eram in clasa a IV-a.
Plec in Vama. Am 2 zile libere. O sa-mi caut inspiratia pe fundul marii.


Sunt in perioada RHCP. Sunt ok. Ca de obicei, ascult aceleasi piese pe repeat.
N-am rabdare sa ating detalii.

Acum n-am stiri senzationale. That's the new shit.

O sa-ti aduc impresii, scoici si nisip.
Promit ca o sa beau iar limonada

Copil de revolutie

Pe mine Revolutia m-a prins in scutece.
Pastrez doar cateva amintiri, usor sterse, asemeni unor fotografii in alb si negru ingalbenite pe la colturi. Imi amintesc povestile mamei, imaginile cu mineri de la televizor ce se reptau iar si iar, chipurile mamelor ce-si plangeau eroii intrebandu-se “CINE A TRAS?”… si sticlele de lapte pe care le-am gasit prin casa. N-am uitat nici de cartile pe care le-am gasit in podul bunicii cu chipul lui Ceausescu pe prima pagina.
Ne-am pus televiziune prin cablu tarziu, dupa ’95. Inainte,la inceput, am avut un televizor alb-negru si am auzit de MTV si Madonna doar de 10 ani.
In scoala generala un profesor de istorie mi-a pus in mana primul album cu Nirvana si cateva casete cu heavy metal.

Am vazut azi filmul Cold Waves/ Razboi pe calea undelor. Am inteles ca Europa Libera a fost mai mult decat un radio ce se asculta pe ascuns, cu lumina stinsa si volumul la minim.

Am vazut chipurile vocilor acelea interesante. Recunosc, nu le cunosteam. I-am auzit vocea Monicai Lovinescu. L-am vazut pe Hurezeanu altfel.
M-a socat expresia de pe chipul doamnei (nu-i pot spune altfel) Ioana Magura-Bernard “Am crezut ca oamenii aceia multi care ne-au ascultat au inteles altceva din ce inseamna democratie, libertate si responsabilitate” apoi a tacut…..

“Chipurile se vor fi schimbat, dar daca vor asculta vocile trecutului, vom intelege poate ce se petrece sub ochii nostri”

Cold Waves, un film de Alexandru Solomon

Bine ati venit in Romania!

In tara asta nu curge lapte si miere.Nu, chiar deloc.

Privelistea din fata ta e mai frumoasa decat cea din albumul cu vederi. Crestele muntilor se pierd in cerul alb de vata. E multa verdeata. Aerul e tare, rece si usor intepator. E racoare. Te invit sa-mi calci pe urme. Eu am fost pe Transfagarasan, Barajul Vidraru, Balea Lac si apoi Sibiu

Transfagarasan




Drumul din nori





Balea Lac

Balea Lac dupa cateva minute de ploaie

Cer, nori si pietre













Apa din pietre














Dimineata







Sibiu-unul dintre putinele orase romanesti cu o puternica amprenta europeana

Marea Moarta

Marea Moarta e la cativa km de Ierusalim. Pe drum, temperatura e din ce in ce mai ridicata. Nu mai sunt pomi, cladiri, iarba sau palmieri, doar munti, beduini, camilele lor si soarele de pe cer. Esti pe cea mai joasa autostrada din lume (393 m sub nivelul marii). Te dor urechile din cauza presiunii. Soarele e atat de puternic incat daca stai fara ochelari de soare, ochii-ti lacrimeaza ca-n fata unei cepe.

In apropierea marii, se vad ruinele fostelor colonii britanice. Privelistea de pe colina e superba. O marea albastra, linistita, inconjurata de munti. Deasupra marii e o ceata alba; e sarea ce se ridica din mare. E multa culoare aici.

Este insa si mai multa istorie. Grecii numesc acest loc" Lacul de Asfalt" datorita suprafetei naturale de asfalt. In traditia islamica, pe acest oras a trait profetul Lut. Pentru a pedepsi acest loc in care oamenii traiau in desfrau, D-zeu a trimis un inger care a distrus locul. Astfel, a luat nastere cel mai jos loc de pe pamant. Traditia iudaica mentioneaza ca aici a fost Sodoma si Gomorra, oras distrus in vremea lui Abraham.
Mai mult, in secolul 20 d. Hr, in vremea romanilor, intr-o pestera din aceasta regiune au fost gasite Manuscrisele de la Marea Moarta

De indata ce intrii in apa picioarele ti se afunda intr-un namol negru ca taciunele. Dupa cateva exercitii de mers ca pe sarma sau ca prin branza, te indepartezi de mal. Ok, ca orice om, ai vrea sa inoti. Dar chiar nu e nevoie. Stiu ca pare incredibil, dar chiar nu e nevoie sa depui vreun efort, apa sarata te tine la suprafata. Si te tine chiar bine..te poti intinde pe apa ca intr-un pat. Am observat ca unii chiar citesc ziarul :)

Bine..nu totul e albastru bombon. Apa e extraordinar de sarata, aproape are un gust amara. De indata ce vei intra in apa, iti vei reaminti de fiecare zgarietura pe care o ai pe corp pentru ca te va ustura cumplit. Mai mult, apa e aproape uleioasa iar pielea-ti va straluci frumos cand vei iesi din mare alergand catre dusuri.

Cat despre namol...Eu am plecat convinsa ca pielea mea din cot straluceste mai frumos.

Extra info: La Marea Moarta se poate ajunge si cu un autobuz care face curse regulat. Pentru a avea acces la o plaja amensajata taxa de intrare e 35 shekeli/persoana.

La marginea civilizatiei

In drum spre Marea Moarta am trecut prin "creierul muntilor". Erau niste munti "dati dracului" din piatra dura, galbeni pe care nu infloreau decat spinii. Pe colinele acestor munti traiesc beduinii.

Beduinii sunt oamenii unor triburi indigene, semi-nomade de arabi ce traiesc ca la inceputul lumii, dincolo de civilizatie, fara electricitate, apa curenta, sistem de canalizarea sau orice altceva ce te-ar duce cu gandul la "normal".
Locuintele lor sunt mai simple decat si-ar fi putut imagina orice primitiv: cateva betze de care se leaga un cersaf sau o prelata. Sub umbra lor oamenii stau tolanitizi pe niste carpe+ saltele+paturi. Traiesc la aproape 50 de grade, fara vreo sursa potabila de apa.
In apropiere, zaresc niste capre ce sunt fugarite de pe un deal pe altul.

Si totusi....unele aparente inseala;


Soferul taxiului ne povesteste ca odata a luat masa cu beduinii. Venise in aceste tabere impreuna cu avocatul lor (se pare ca au si asa ceva). " Au adus un platou urias cu legume, orez si multe bunatati. Noua ne-au dat farfurii si linguri. Ei au mancat cu mana"

Privind mai atent am observat si alte detalii. In timp ce noi am oprit masina pentru a fotografia asezarile, am fost uimita sa vad ca doi tineri ne intorceau gestul, fotografiindu-ne masina :)
Cateva asezari mai sus, am observat si o mica masinutza parcata chiar langa niste corturi
Privind aceste locuri nu ma pot abtine sa nu ma intreb, cum pot exista astfel de locuri, la nici 20 de km de Ierusalim, intr-o tara atat de evoluata? Intr-adevar, Israelul e un oras al contrastelor: de la Tel Aviv-ul cosmopolit imbracat intr-o arhitectura futurista si pana la vechiul Oras Sfant. Nu mi-as fi imaginat niciodata, ca la cativa metri de civilizatie o mana de oameni traieste dupa propriile reguli, ignorand normele noastre de "normalitate".

Post Scriptum: Autoritatile israieliene fac eforturi pentru a integra aceste grupuri in societate. La randul lor, bedunii fac demersuri pentru a le fi recunoscut asezarile drept "orase".

Aici sunt fotografiile pe care mi-as fi dorit sa le fac