Venetia

Doua zile la Roma

De departe Italia miroase a inghetata.

De cum ajungi in Roma o caldura dogoritoare iti taie rasuflarea. Strazile sunt intesate de mici magazine cu de toate, de la suveniruri la paste, la inghetata si pizza.

Noaptea plimbarile pe strazi sunt o placere. Poti oriunde savura o inghetata, o bere rece sau un serbet cu fructe de padure.

In Italia e ceva banal sa-ti rulezi propriile tigari cu tutun, sa bei pe strada sau sa te holbezi la femeile care trec pe langa tine. Initial, am crezut ca toata lumea fumeza joint-uri. M-am inselat.

Ziua, Roma e un oras muzeu, mai muzeu decat Parisul sau orice alt oras din Europa. Oriunde mergi vezi o ruina, o biserica, un muzeu, ceva care sa-ti fure privirea. Italienii stiu sa vanda asta.

Top 7 chestii de vazut in Roma

Centrul istoric
De la Termini (statia principala de bus/metrou/tren) ajungi usor cam in orice punct al Romei. In numai 20 de minute esti la Colosseum, cel mai popular simbol al Romei antice. Acum, Colosseum e un edificiu impunator, covarsitor prin imensitatea sa si asocierile pe care le faci cu toate lectiile de istorie.

Columna lui Traian

In doar 10 minute de mers pe aleea principala ajungi la Columna lui Traian. Un edificiu foarte bine restaurat/conservat si ingradit. Nu foarte impresionanta din cauza faptului ca nu te poti apropia de ea.

Fantana Trevi

Iti aduci aminte de ea din filmul la Dolce Vita sau din reclama la berea Peroni. O vei descoperi surprinzatoare, usor romantica si plina de bani. Se spune ca in fiecare zi, din fantana, se strang aproape 3000 de euro. Asta pentru ca orice turist care ajunge aici trebuie sa arunce o moneda, din dorinta sa de a reveni in Italia.

Piata Spaniei
O piata plina de turisti, politisti si comercianti ambulanti. Primavara piata e plina de magnolii, iar iarna de Ieslea lui Iisus in marime naturala. In trecut aici era un popas obligatoriu pentru vanzatori, cersetori, servitori fara slujba, artisti straini sau scriitori

Bulevardul Condotti
O strada muzeu unde Louis Vuitton e vecin cu Prada sau Gucci. Un turist ca mine poate oricand intra intr-un astfel de magazin cu zambetul pe buze si cu "Buna ziua" inainte (in Romania n-am avut curajul). Magazinul Gucci avea o mireasma de matase si piele. Oglinzile asezate in cele mai potrivite colturi iti dau iluzia de spatiu. Cat despre vanzatori, erau cu mult mai bine imbracati decat mine. O esarfa de matase costa 100 de euro. In magazinul Louis Vuitton n-am vazut preturi pe nicaieri.

Piazza del Popolo
Daca intrii pe poarta del Popolo te vei simti ca un negustor din secolul XVIII-XIX. Din piata vezi centrul istoric si Vaticanul. Aceasta e prima priveliste deosebita asupra Romei. La capatul pietii sunt doua biserici aparent identice construite in secolul al XVII-lea de Rinaldi. E doar o iluzie. Una dintre cele doua biserici are un dom oval si nu unul sferic din lipsa de spatiu.

Vaticanul si Piata San Pietro
Imi imaginez ca sunt foarte deosebite, ca ramai inmarmurit cand le vezi, ca-ti taie rasuflare si ca te fac sa te simti mic si neinsemnat...toate acestea pentru ca n-am apucat sa ajung la ele.

Cele mai interesante lucruri pe care le puteti face la Roma

• Manca inghetata la Ciuri-Ciuri
• Exporeaza orasul cu un scuter, inchiriat de la unele din centrele speciale (eu n-am incercat, nu cunosc strazile).
• Petrece o zi pe plaja. Plaja e la vreo 80 de km de Roma. Poti ajunge acolo cu un bus.
• Rataceste jumatate de zi prin centrul istoric fara ghid
• Manca panini (un senvis traditonal italienesc), tortellini si paste. Vei fi apreciat daca vei cere sa mananci paste cu lingura si furculita (se obisnuieste doar in sudul Italiei).

Bine de stiut!

• Biletul de metrou costa 1 euro si e valabil 70 de minute. Il poti folosi o singura data (nu,nu e ca in Paris)
• Ca femeie nu trebuie sa te simti jignita de privirile insistente ale barbatilor
• Sa eviti linia de autobuz 64 si sa ai grija la buzunare in zona Termini (desi e una din cele mai curate, frumoase si interesante gari pe care le-am vazut) si in piata San Pietro.

Pregatiri de vacanta

Planuiesc inca o vacanta scurta, intensa si ieftina.

Atat de ieftina incat primele costuri se rezuma la:

140 lei biletul de avion(dus-intors)-> Bucuresti (Baneasa)-Roma (Ciampino)

15 lei ghid turistic+ghid de conversatie (ambele cumparate de la anticariat)



Impresiile personale curand.

Cercul Inchis-Jonathan Coe

Cercul inchis e ca inghetata cu vanilie pe care o mananci doar vara.

Au trecut ani lumina de cand n-am mai citit carti care sa-ti taie pofta de internet, televizor, mancare si orice forma de socializare.
J.Coe iti transpune usor, mecanic si rabdator povestile sale, facandu-te dependent de lectura cartilor sale. Stilul sau imprumta ceva din parfumul filmelor politiste, a muzicii celor de la The High Llamas si povestilor fara happy end patetic.

Jonathan Coe e un magician. Atat de vrajita am fost incat am distrus pur si simplu cartile astea. Clubul putregailor a fost murdarit de cirese, praf si nisip. Iar la final, l-am scapat in farfuria cu paste (tineam cartea prea aproape de farfurie). Cat despre Cercul Inchis, in febra lecturii, la pagina 524 un sfert de carte cedeaza si se desprinde de coperta. Culmea legii lui Murphy, cartile erau imprumutate.

Cu toate acestea, pentru mine, Jonathan Coe e noul John Fowles.

Clubul putregailor

Benjamin ar trebui sa traiasca fericit pana la adanci batraneti cu Cicely. In sfarsit au ajuns impreuna, dupa ani in care el doar a visat la ea. Acum, la finalul romanului, gasca din liceu s-a spart. Fiecare a luat-o pe alt drum. Dar pana la rascrucea aceasta e o poveste lunga.

Clubul putregailor e o carte uimitoare. Jonathan Coe transpune lumea unor pusti de liceu intr-un roman savuros despre idei, aspiratii, vise, glume proaste, si relatii de prietenie. Romanul nu poate fi rezumat. Povestea in sine e veche. Maiestria cu care Jonathan Coe iti insufla ideea ca esti alaturi de toate personajele, si ca le traiesti destinele, face din Clubul putregailor o carte pe care nu poti s-o lasi din mana pana n-o termini.

Cartea are nisip printre foi. Ar trebui sa-i trimit o scrisoare lui Jonathan Coe sa-i spun ca din cauza lui am stat intepenita pe plaja, si vreme de vreo 50 de pagini soarele m-a ars.

Povestea lui Benjamin continua in cartea Cercul inchis. Eu fac o baie in mare.

La Corbu

Plaja de la Corbu e un amalgam de cocalari, familisti refugiati cu rulotele, nudisti rusinati si vamaioti rataciti.

Nisipul e fain. Sunt dune de scoici pisate de mare . In coltul asta de lume, marea seamana cu Oceanul Atlantic. Plaja e imensa. La orizont nu zaresti nicio epava, barca, salupa, barcuta, geamandura...Doar orizont.

Noaptea e pustiu iar luna lumineaza nesimtit de puternic. Focul mocneste. Cativa soldati scapati de la unitatea militara din zona se leagana cu paharele de bere-n mana. Se aseaza langa foc. Unul dintre ei e capitan. Ceilalti inca ii asculta ordinele, desi sunt in timpul liber. Capitanul pare un cocalar aburind de vin, bere si orice altceva. E rosu la fata si zambeste tot timpul. A fost in Afganistan de doua ori. "Eu sunt tanchist".

Eu ma uit la el de parca l-am vazut pe Sf. Petru.

8 ore mai tarziu

Soarele a rasarit. Soldatii inca dorm la usa cortului nostru. Dorm pe jumatate dezbracati in soarele ce-i rumeneste. Sunt niste barbati de statura medie. N-au haine militaresti, doar pantaloni scurti si tricouri de prost gust. Inainte sa adoarma au injurat o ora jumate repetand cuvinte din sfera organelor genitale. Capitanul si-a pierdut portofelul. A sunat si telefonul. La 8 jumatate a fost "adunarea" la baza.

5 ore mai tarziu
Soldatii inca dorm

Ziua miroase sarat. E multa liniste. Nu se aude muzica pe plaja. Marea e limpede.

La Corbu se ajunge greu. N-am sa-ti spun cum. Nu vreau sa te duci acolo

Siddartha/ Calatoria spre Soare-Rasare

Sunt intr-un cerc vicios, ceva bizar intre Muntele Vrajit, Versetele Satanice si Clubul Putregailor. Pe primele doua incerc sa le citesc de vreo 2 luni. Pe ultima o savurez de cateva zile.

Intre timp am citit Hermann Hesse Siddhartha si Calatoria spre Soare-Rasare.
Siddartha e un poem indian, scris prin 1922. Povestea e un creuzet de filosofie, intelepciune eterna si fericirea suprema. Siddartha, fiu de brahman, pleaca in lume pentru a gasi intelepciunea suprema. Se pierde in detaliile lumesti. Abia tarziu, la batranete, revine la cautarea propriilor idealurilor si cu greu atinge o forma de intelepciune.

Calatoria spre Soare-Rasare iti arata ca nu destinatia in sine e scopul, ci calatoria in sine. Un om simplu se alatura unei calatorii alaturi de o confrerie pentru atingerea unei destinatii supreme. Pe drum se pierde. La final, ratacitul afla ca totul a fost un test.

Prin cele doua povesti Hermann Hesse iti strecoara in suflet samburele unui alt ideal, diferit de toate valorile si dimensiunii lumii noastre.