Bucuresti-Deva-Hunedoara-Arad*

Mă joc cu o furculița de plastic într-o chestie cu mâncare. E ora 6 dimineața și eu îmi iau micul dejun în „Acceleratul de Hunedoara„ Am dormit cu video-proiectorul sub cap. Inima imi sărea prin piept la orice deschizătură a ușii.

Simeria e la următoarea stație. Controlorul ne spune că prindem legături mai bune spre Hunedoara de la Deva decât de la Simeria. Bun. Mulțumesc pentru sfat. El vrea bani de-o bere. Îi dăm 10 lei. Eu îl înjur prin gând. „Nu e prea mult. Dați-mi măruntul ăla„ I-am dat 4 lei și am rămas tablou.

Peisajul e dezolant. Gara veche din Simeria arată ca după bombardament. N-aș mai vrea să cobor.

Când vii în partea asta de lume îți dispar toate impresiile despre România, despre cine ești cu adevărat si despre cum arată țara ta pe bune. Călătoresc mult și am impresia că normalul de acolo e normalul general. Fals. Oamenii din România asta sunt săraci, triști și fără speranțe. Combinatele lor se închid și ei rămân șomeri. Aici nu vorbești de mode, tendințe, haine faine, civilizație, ecologie și alte prostii. Aici omul merge cu capul în pământ și se gândește cu greu la ziua de mâine. Aici e trist, și eu îmi dau seama că așa e adevărata Românie,că așa este și în orașul meu natal...

Deva

In gara din Deva oamenii stau la coadă să plece în Spania și în Portugalia. Sunt oameni simpli, seamănă cu părinții mei, cu vecinii tăi și cu orice rudă de-a ta. Au geamantane mari și fețe triste.

„ Cât ne luați pentru un drum până la Arad? Nu vă iau pentru bani...,,
Am crezut că glumește...

După 10 minute suntem și noi în autocarul de Spania. E ciudat. Oamenii ascunși după scaune plușate se uită la noi ca la niște străini. Toți merg la muncă...eu merg să le povestesc altora despre cum poți salva lumea. În autocar e liniște.
La destinație am vrut să-i dau soferului bani să-și spele jumătate de autocar. A refuzat politicos....

Arad

Oamenii din Arad vorbesc așa de încet încât îmi vine să-i dau pe speed-forward pe toti. Au însă acel bun simț pe care-l lași în Gara de Nord de cum ajungi în București. Am văzut orașul puțin, dar am mâncat însă cea mai bună pizza vegetariană din țară.

*opiniile mele nu sunt generalizari cu pretentii de adevar