Ca vantul din Vama Veche....noaptea

Petrecere

Foto: Lucian

Vama Veche ep.5

Revin iar si iar, in acelasi loc, la intervale de timp regulate. Imi place Vama Veche. Imi place mult. Nu stiu, de ce? Poate pentru ca printre firele de nisip se ascund atatea amintiri.

Acum, de fiecare data cand ajung in Vama imi caut cu disperare "locul".Sunt multi straini in Vama Veche, foarte multi. Au adus cu ei scaunele de plastic, shaormele, hamsiile aromate cu usturoi, lanturile de aur, manelele si nesimtirea.

Au aparut masini scumpe in Vama, conduse de smecheri ce se cred pe Magheru. Merg incet, incet, cu muzica la maximum. Iti aruca priviri cu substrat "Sunt bastan, am bani!" (Si tare prost, as adauga eu).

Te impiedici de ei la fiecare pas. Iata urmatorul exemplu:

Am fost la pescari, sa-mi iau portia de scoici. Stateam si ma holbam la plita pe care sfaraiau bucatile de peste. Era liniste. Oamenii vorbeau incet, intr-un argou "pescaresc". Dintr-o data, rupti din soare, plini de stralucirea bling-bling-urilor ce le atarnau la gat, isi fac aparitia trei cocalari (departe de mine orice sentiment rasist). Fac o comanda serioasa, cer sa le fie aduse toate bucatele in acelasi timp (nu cumva sa se sature ei cu bere si paine) si incep sa vorbeasca in tiganeste.

In Vama Veche lucrurile nu mai sunt demult asa cum erau odata, poate si pentru ca se construieste in draci, poate si pentru ca, majoritatea oamenilor care vin aici incurajeaza industria betoanelor si a plasticului. Ohh..si ar fi atat de multe de spus...............

Extra sfat:

-Daca vrei sa vii in Vama Veche ca sa ai cu ce te lauda
-Daca iti aduci imbracamintea stralucitoarea si pantofii cu toc cui ca sa faci parada modei pana la toaleta si inapoi.

- Daca vrei sa ne arati masina ta de firma si lantul mare de aur

Daca...stai acasa!

Poate ai uitat, dar in Vama Veche inca se construieste:

Vama Veche

E primul meu weekend liber.

N-am mai fost asa bucuroasa ca plec la mare de cand eram in clasa a IV-a.
Plec in Vama. Am 2 zile libere. O sa-mi caut inspiratia pe fundul marii.


Sunt in perioada RHCP. Sunt ok. Ca de obicei, ascult aceleasi piese pe repeat.
N-am rabdare sa ating detalii.

Acum n-am stiri senzationale. That's the new shit.

O sa-ti aduc impresii, scoici si nisip.
Promit ca o sa beau iar limonada

Copil de revolutie

Pe mine Revolutia m-a prins in scutece.
Pastrez doar cateva amintiri, usor sterse, asemeni unor fotografii in alb si negru ingalbenite pe la colturi. Imi amintesc povestile mamei, imaginile cu mineri de la televizor ce se reptau iar si iar, chipurile mamelor ce-si plangeau eroii intrebandu-se “CINE A TRAS?”… si sticlele de lapte pe care le-am gasit prin casa. N-am uitat nici de cartile pe care le-am gasit in podul bunicii cu chipul lui Ceausescu pe prima pagina.
Ne-am pus televiziune prin cablu tarziu, dupa ’95. Inainte,la inceput, am avut un televizor alb-negru si am auzit de MTV si Madonna doar de 10 ani.
In scoala generala un profesor de istorie mi-a pus in mana primul album cu Nirvana si cateva casete cu heavy metal.

Am vazut azi filmul Cold Waves/ Razboi pe calea undelor. Am inteles ca Europa Libera a fost mai mult decat un radio ce se asculta pe ascuns, cu lumina stinsa si volumul la minim.

Am vazut chipurile vocilor acelea interesante. Recunosc, nu le cunosteam. I-am auzit vocea Monicai Lovinescu. L-am vazut pe Hurezeanu altfel.
M-a socat expresia de pe chipul doamnei (nu-i pot spune altfel) Ioana Magura-Bernard “Am crezut ca oamenii aceia multi care ne-au ascultat au inteles altceva din ce inseamna democratie, libertate si responsabilitate” apoi a tacut…..

“Chipurile se vor fi schimbat, dar daca vor asculta vocile trecutului, vom intelege poate ce se petrece sub ochii nostri”

Cold Waves, un film de Alexandru Solomon

Bine ati venit in Romania!

In tara asta nu curge lapte si miere.Nu, chiar deloc.

Privelistea din fata ta e mai frumoasa decat cea din albumul cu vederi. Crestele muntilor se pierd in cerul alb de vata. E multa verdeata. Aerul e tare, rece si usor intepator. E racoare. Te invit sa-mi calci pe urme. Eu am fost pe Transfagarasan, Barajul Vidraru, Balea Lac si apoi Sibiu

Transfagarasan




Drumul din nori





Balea Lac

Balea Lac dupa cateva minute de ploaie

Cer, nori si pietre













Apa din pietre














Dimineata







Sibiu-unul dintre putinele orase romanesti cu o puternica amprenta europeana

Marea Moarta

Marea Moarta e la cativa km de Ierusalim. Pe drum, temperatura e din ce in ce mai ridicata. Nu mai sunt pomi, cladiri, iarba sau palmieri, doar munti, beduini, camilele lor si soarele de pe cer. Esti pe cea mai joasa autostrada din lume (393 m sub nivelul marii). Te dor urechile din cauza presiunii. Soarele e atat de puternic incat daca stai fara ochelari de soare, ochii-ti lacrimeaza ca-n fata unei cepe.

In apropierea marii, se vad ruinele fostelor colonii britanice. Privelistea de pe colina e superba. O marea albastra, linistita, inconjurata de munti. Deasupra marii e o ceata alba; e sarea ce se ridica din mare. E multa culoare aici.

Este insa si mai multa istorie. Grecii numesc acest loc" Lacul de Asfalt" datorita suprafetei naturale de asfalt. In traditia islamica, pe acest oras a trait profetul Lut. Pentru a pedepsi acest loc in care oamenii traiau in desfrau, D-zeu a trimis un inger care a distrus locul. Astfel, a luat nastere cel mai jos loc de pe pamant. Traditia iudaica mentioneaza ca aici a fost Sodoma si Gomorra, oras distrus in vremea lui Abraham.
Mai mult, in secolul 20 d. Hr, in vremea romanilor, intr-o pestera din aceasta regiune au fost gasite Manuscrisele de la Marea Moarta

De indata ce intrii in apa picioarele ti se afunda intr-un namol negru ca taciunele. Dupa cateva exercitii de mers ca pe sarma sau ca prin branza, te indepartezi de mal. Ok, ca orice om, ai vrea sa inoti. Dar chiar nu e nevoie. Stiu ca pare incredibil, dar chiar nu e nevoie sa depui vreun efort, apa sarata te tine la suprafata. Si te tine chiar bine..te poti intinde pe apa ca intr-un pat. Am observat ca unii chiar citesc ziarul :)

Bine..nu totul e albastru bombon. Apa e extraordinar de sarata, aproape are un gust amara. De indata ce vei intra in apa, iti vei reaminti de fiecare zgarietura pe care o ai pe corp pentru ca te va ustura cumplit. Mai mult, apa e aproape uleioasa iar pielea-ti va straluci frumos cand vei iesi din mare alergand catre dusuri.

Cat despre namol...Eu am plecat convinsa ca pielea mea din cot straluceste mai frumos.

Extra info: La Marea Moarta se poate ajunge si cu un autobuz care face curse regulat. Pentru a avea acces la o plaja amensajata taxa de intrare e 35 shekeli/persoana.

La marginea civilizatiei

In drum spre Marea Moarta am trecut prin "creierul muntilor". Erau niste munti "dati dracului" din piatra dura, galbeni pe care nu infloreau decat spinii. Pe colinele acestor munti traiesc beduinii.

Beduinii sunt oamenii unor triburi indigene, semi-nomade de arabi ce traiesc ca la inceputul lumii, dincolo de civilizatie, fara electricitate, apa curenta, sistem de canalizarea sau orice altceva ce te-ar duce cu gandul la "normal".
Locuintele lor sunt mai simple decat si-ar fi putut imagina orice primitiv: cateva betze de care se leaga un cersaf sau o prelata. Sub umbra lor oamenii stau tolanitizi pe niste carpe+ saltele+paturi. Traiesc la aproape 50 de grade, fara vreo sursa potabila de apa.
In apropiere, zaresc niste capre ce sunt fugarite de pe un deal pe altul.

Si totusi....unele aparente inseala;


Soferul taxiului ne povesteste ca odata a luat masa cu beduinii. Venise in aceste tabere impreuna cu avocatul lor (se pare ca au si asa ceva). " Au adus un platou urias cu legume, orez si multe bunatati. Noua ne-au dat farfurii si linguri. Ei au mancat cu mana"

Privind mai atent am observat si alte detalii. In timp ce noi am oprit masina pentru a fotografia asezarile, am fost uimita sa vad ca doi tineri ne intorceau gestul, fotografiindu-ne masina :)
Cateva asezari mai sus, am observat si o mica masinutza parcata chiar langa niste corturi
Privind aceste locuri nu ma pot abtine sa nu ma intreb, cum pot exista astfel de locuri, la nici 20 de km de Ierusalim, intr-o tara atat de evoluata? Intr-adevar, Israelul e un oras al contrastelor: de la Tel Aviv-ul cosmopolit imbracat intr-o arhitectura futurista si pana la vechiul Oras Sfant. Nu mi-as fi imaginat niciodata, ca la cativa metri de civilizatie o mana de oameni traieste dupa propriile reguli, ignorand normele noastre de "normalitate".

Post Scriptum: Autoritatile israieliene fac eforturi pentru a integra aceste grupuri in societate. La randul lor, bedunii fac demersuri pentru a le fi recunoscut asezarile drept "orase".

Aici sunt fotografiile pe care mi-as fi dorit sa le fac

Yad Vashem

Situat in Ierusalim, Yad Vashem este cel mai mare muzeu dedicat victimelor Holocaustului.

Muzeul are o constructie futurista, cu un interior ce seamana cu un mic labirint care te obliga sa treci prin fiecare incapere. Sunt multe fotografii, proiectii de film (discursuri ale lui Hitler, fotografii ale copiilor ucisi, evrei marsaluind pe strazi).

In aproape fiecare camera, pe un ecran, era proiectat cate un film cu marturiile unor supravietuitori. Mi s-au inmuitat genunchii cand am auzit cuvintele unei supravietuitoare.

"Oamenii erau stransi si dusi pe un camp. Acolo, la baza unui deal erau impuscati de la mica distanta. Noi n-am stiut de asta. Lucram la cativa metri distanta. Erau munti de haine in jur. Intr-o zi fiica mea s-a imbolnavit, avea febra si se simtea rau. I-am zis sa nu ma lase singura. M-am uitat o clipa in alta parte si cand am privit-o ea statea in fata unui soldat roman caruia ii spunea ca se simte rau, ca e bolnava si ca vrea sa mearga acasa. Acesta i-a raspuns "Esti bolnava? Noi nu avem nevoie de oameni bolnavi..." A impuscat-o in cap de la jumatate de metru distranta. S-a prabusit peste el." Femeia de pe ecran isi stergea lacrimile de pe chip cu mainile ei uscate. Plangea si povestea...

Mie, cuvintele "soldat roman" imi sunau precum un gong in minte.

Apoi, am vazut o statistica cu evreii ucisi in Europa. Greu de crezut ca in Romania au fost ucisi 350.000 de evrei. O mare parte din ei au fost deportati in Transnistria (provincie data Romaniei de catre Germania in acea perioada). Pe peretele mare rulau imagini cu oameni care mergeau de saptamani intregi in conditii groaznice.

Peste tot in muzeu erau imagini in alb si negru. Din colt in colt, rasuna vocea lui Hitler. Uralele multimii. Fotografii cu evreii....

Pe un perete mare era scrisa intrebare "De ce nu a fost Auschwitz-ul bombardat?". Sub aceasta fotografie erau imagini din satelit ale intregului lagar.

Ultima marturi pe care am putut eu s-o vad a fost aceea a unei femei care isi povestea viata de dupa Auschwitz

"Cand am iesit din lagar aveam 28 de kg, cand am ajuns la 38 am inceput sa lucrez ca asistenta. Dupa o vreme m-am maritat. In aceasi zi s-au casatorit alte 7 cupluri. Nu mai eram singuri.

Am ramas insarcinata. Nu am stiut. Cand am mers la doctor mi-a spus ca sunt insarcinata in 3 luni. Am inceput sa plang. L-am rugat pe doctor sa ma ajute, sa ma salveze pentru ca eu nu vreau sa pastrez copilul. I-am spus "Doctore nu pot sa aud un copil plangand. Am auzit multi copiii plangand la Auschwitz. Nu pot sa-l pastrez". Mi-a cerut bani. Nu-i aveam.

Am mers acasa si am incercat sa imi provoc un avort (nu pot sa scriu detaliile). N-am reusit. Cand s-a nascut copilul m-am rugat Domnului sa mi-l lase sanatos. Pe copil il alintam si-i spuneam ca atunci cand va fi mare ii voi povesti prin cate a trecut mama lui, de cate ori a fost in linia de selectie, de cate ori am fost la un pas de moarte. Ii spuneam ca am atatea sa-i povestesc.

Nu i-am povestit niciodata nimic despre asta"

Alte cuvinte sunt de prisos. Inca am genunchii moi.

Ierusalim

Indiferent ce-ai crede despre Dumnezeu, nu poti ramane indiferent in fata acestui loc incarcat de atatea semnificatii.

E un drumul serpuitor ce urca asemeni unei reptile pe muntele stancos. De-o parte si de alta sunt munti, vai si multa piatra.



Din varful Muntelui Maslinilor se vede tot Ierusalimul: Mormantul Sfant, urmele Marelui Templu si Cupola Pietrii sau Caciula de Aur cum este numit de evrei ( The Dome of the Rock). Aceasta cupola aurita pare buricul Pamantului. Mi s-a spus ca unul dintre locurile sacre ale arabilor. De asemenea evreii se feresc sa mearga in acel loc "Este doar un sigur drum catre Kiput Hasela(Caciula de Aur)" (aluzie la faptul ca nu e drum de intoarcere pentru crestini si evrei).

Pe Muntele Maslinilor e un furnicar de turistii. Auzi italiana, ebraica, franceza, engleza etc. Oameni de diferite nationaliati stau ingramaditi in jurul ghidului, precum puii in jurul unei gaini, noteaza informatii in carnetele, fac fotografii, filmeaza. Peste tot infloreste micul comert.
De indata ce apare po litia, negustori isi indeasa cu repeziciune vederile, gentzile kitschoase si maimutzoii de plush.


Dominus Flevit

Pe un drum ingust, intre pereti de piatra, cobori catre biserica numita "Dominus Flevit"(Domnul a plans). Inca de la intrare sunt luata la "trei pazeste" de catre paznicul ce-mi face semne ca nu pot intra avand umerii goi ( in capul meu rochia pana la genunchi ma acoperea destul). Mi s-a oferit un shal spre imprumut.
Traditia acestui loc se leaga de momentul in care Iisus, avand o viziune asupra dezastrului prin care va trece Ierusalimul, a plans peste Orasul Sfant.
La intrare sta un calugar imbracat in straie negre. La brau e incins c-o franghie alba. A venit aici acum 20 de ani tocmai din California. De atunci traieste impreuna cu fratele lui si isi impart ziua intre chilie si usa bisericii. Vorbim de una de alta. Poarta ochelari si se priveste in pamant. Brusc, imi spune "Mesia a venit". Eu ma uit la el cu o intrebare mare in ochi "Unde?" si-i raspund "Poate".
Mi-a arat privelistea din interiorul bisericii, sculpturile in piatra. Gesticula mult in timp ce-mi spunea " Iisus a avut viziunea asta ca Israelul va fi distrus (de Imp. Roman) si a spus "Tare as vrea sa va adun pe toti, precum isi aduna closca puii, dar nu pot".
Il salut de ramas bun. Ma binecuvanteaza.


Gradina Ghetimanilor

Aici e liniste. Maslinii stau aliniati asemeni unor ciresi dintr-o livada.

Zidul Plangerii

E fascinant cum trei religii, trei culturi diferite, se ignora reciproc si se roaga la cativa metrii unii de altii.

Din Vechiul Templu distrus in vremea romanilor (in anul 68 d.Hr), n-a mai ramas decat un zid, Zidul Plangerii. Acest loc are o semnificatie extraordinara pentru evrei, datand de mai bine de 2000 de ani, fiind totododata una dintre cele mai sacre structuri ale poporului evreu. Pentru crestini acest loc reprezinta locul in care Iisus venea sa se roage. "Rocile sale vechi sunt o marturie a unui trecut glorios , o mandra mostenire si o dovada extraordinara a renasterii evreiesti"/ " Profetul Isaih a numit acest Templu -casa tututor popoarelor-" (fragmente citate dintr-un ghid turistic).

Impresii personale:
Am gasit o lumea ciudata, femeii imbracate foarte colorat, oameni inarmati pana-n dinti cu camere de filmat si aparate foto, scaune de plastic pentru "sezatoare" si femei aflate-n exaltarea rugaciunii. Nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit-o pe Fergie "cantand" dintr-un telefon mobil.

• La Zidul Plangerii barbatii se roaga separat de femei. Imbracamintea trebuie sa fie cat mai decenta. Telefoanele inchise. Se cere sa se pastreze liniste.
  

Mormantul Sfant

Dupa cateva stradutze ingramadite printre case de culoarea untului, ajungi la Mormantul Sfant. Intrarea si iesirea din Biserica ce acopera Mormantul, e strajuta de cate o piata unde negustorii se tocmesc ca la usa cortului pentru fiecare shekel.

Am fost mirata sa constat ca locul in care a fost Iisus rastignit si mormantul sau sunt foarte aproapiate. Mormantul original a fost incorporat intr-o biserica constrita de Imparateasa Elena in secolul VI. Incaperea Mormantului Sfant e foarte mica. La doar cativa metri se afla un loc numit de catre crestini "centrul lumii".

Impresii finale

Ierusalimul e un loc fascinant. Pe acest pamant se amesteca sudoarea rugaciunii, cu parfumul mirului si praful de stanca, toate acestea arzand sub razele dogoritoare ale soarelui inca de la facerea lumii.