Siddartha/ Calatoria spre Soare-Rasare

Sunt intr-un cerc vicios, ceva bizar intre Muntele Vrajit, Versetele Satanice si Clubul Putregailor. Pe primele doua incerc sa le citesc de vreo 2 luni. Pe ultima o savurez de cateva zile.

Intre timp am citit Hermann Hesse Siddhartha si Calatoria spre Soare-Rasare.
Siddartha e un poem indian, scris prin 1922. Povestea e un creuzet de filosofie, intelepciune eterna si fericirea suprema. Siddartha, fiu de brahman, pleaca in lume pentru a gasi intelepciunea suprema. Se pierde in detaliile lumesti. Abia tarziu, la batranete, revine la cautarea propriilor idealurilor si cu greu atinge o forma de intelepciune.

Calatoria spre Soare-Rasare iti arata ca nu destinatia in sine e scopul, ci calatoria in sine. Un om simplu se alatura unei calatorii alaturi de o confrerie pentru atingerea unei destinatii supreme. Pe drum se pierde. La final, ratacitul afla ca totul a fost un test.

Prin cele doua povesti Hermann Hesse iti strecoara in suflet samburele unui alt ideal, diferit de toate valorile si dimensiunii lumii noastre.

Iarmaroc Fest

Undeva langa Ploiesti, in padurea de la Paulesti s-a tinut Iarmaroc Fest. Pentru mine a fost una dintre cele mai grozave petreceri, si asta chiar daca am adormit in intervalul critic 22.00-04.00.
Ce-a fost asa special? Ei bine, corturi, muzica buna, lasere, padure, flori de mac si sucuri accidulate. Urmeaza Balul din Arhitectura.

Cum am ajuns figuranta in videoclipul lui Vali Vijelie

Stau pe malul Lacului Morii. Privesc blocurile din zare, apa albastra, si gunoaiele plutitoare. Pana sa ajung aici, am trecut pe langa 10 cruci.

Un grup de cocalari tocmai a "descalecat" de pe un Audi Q7. Stau toti adunati in jurul unei pungi de seminte, ca niste struguri pe un ciorchine. Spre ghinionul meu, suntem toti pe aceeasi insula.

Eu numar in continuare bidoanele din plastic care plutesc pe apa, si ma fac ca privesc orizontul. Ei isi numara cojile de seminte in timp ce le scuipata pe asfalt.
Se aud acorduri...acorduri imputite-blande...e o manea puturoasa ce rasuna pe toata Insula de la casetofonul masinii.

Cocalarii se misca in jurul masinii. Unul mai rasarit sta rezemat de un stalp alb. Priveste gales in zare si misca ritmic din buze. Vocea lui sună ca un miorlăit de mâţă. Are parul dat cu gel, camasa alba si curea din piele lucioasa. "Bai, da nu suna rau vocea lui", "Da, suna mai bine ca a Andreei Balan".

Vali Vijelie isi filmeaza noul videoclip, si asta la doar 10 m de mine. Stiu, si eu ma mir ca mintea mea a retinut datele de identificare ale acestui cocalar.

In continuare "Art Directorul" videoclipului, cu chelios ce-si trage cu greu pantolonii peste fundul deformat, muta trepiedul pe care e tintuita o camera de amatori. Vali Vijelie canta cu foc. Se schimba cadrul si unghiul de filmare.

Pacat ca nu voi vedea opera finala.

Salivand dupa o friptura

Si eu si el ne dam vegetarieni. El mai mult decat mine, din ratiuni ce tin de salvarea tuturor animalelor din lumea. Eu, pe langa el..ca doar mancam din aceeasi farfurie.

Dar...Azi vecina mea gateste.

Vecina mea gateste o friptura si mirosul intra cu nesimtire pe fereastra camerei mele. Am lasat geamul deschis pentru aer curat.

Ma gandesc ca miroase a friptura rumenita in cuptor, cu sos maroniu si legume inabusite. Mirosul imi lasa gura apa.

Salata mea super sanatoasa n-ar fi in veci la fel de gustoasa. Eu sunt la cura de slabire nr. 2-aia in care mananc sanatos, fac sport, reduc sarea si renunt la dulciuri.

Eu sunt*....la Vama Veche

Eu sunt un caine ce adulmeca mirosul de salam, parizer si branza topita. Ma plimb lenes printre gunoaiele tale. Vin usor, tiptil, tiptil, si ma asez in fata ta. Am ochii goi si mutra aia care stiu eu ca-ti provoaca tie mila. Nu-ti rupi de la gura sa-mi dai si mie. "Luate-ar dracu!". Mananc un covrig. Dau din coada si plec spre alt cort. Eu sunt cainele de Vama Veche.

Eu sunt un pescar. Am dat recent de gustul banilor. Mi-am deschis terasa cu pretentii de restaurant. Daca vii sa mananci la mine, iti tai felii subtiri de peste si ti le vand la suprapret. Te las sa flamanzesti bine pana vin la masa ta sa te intreb "ce doresti?". Iar daca ai pofta de scoici am sa am grija sa nu le spal bine. Asta asa, sa simti si tu gustul nisipului. La masa iti aduc si paine, si sos fara sa te intreb daca le doresti. La final, o sa am grija sa te taxez pana la ultima firmitura. Si uite asa, pleci flamand pentru a te mai intorce si alta data. Eu sunt perscarul din Vama Veche.

Eu gatesc gogosi cu topping de ciocolata si fructe. Fac mii de gogosi zilnic. Cate 6 gogosi in portiile mici. 15 gogosi in portiile mari. Masina magica din dreapta mea face gogosi pe banda rulanta. Daca-mi ceri "3 mici" (adica 3 portii mici), te voi intreba "Cu mustar sau fara?". Eu sunt vanzatorul de fitosici.

Eu vand mai multe sticle de bautura decat sunt oameni pe plaja. Te vad cum vii pe drum, impleticindu-te la fiecare pas. Te sprijini cu coate de tejghea si-mi ceri "o bere". Apoi sughiti. Spui "multumesc" si pleci in pasi de dans catre plaja. Eu sunt vanzatorul de bautura din Vama Veche

Eu am stomacul gol. Berea imi curge prin vene. N-am bani nici de hamsii cu usturoi si mamaliga. Abia vad pe unde merg. Ma distrez cu orice pret. Dansez draconic in jurul parului infins in nisip. Cand vad camere de filmat ma dau in stamba sa ma vada mama la televizor. Cand mi se face somn adorm unde vad cu ochii. Eu sunt betivul de Vama Veche.

Eu vin in Vama Veche pentru ca aici vin toti cunoscutii mei. Nu stiu daca-mi place sau nu, dar e "fun" si "foarte cool". Vin in Vama Veche de cand eram in clasa a 7-a. Acum trec cu brio intr-a 10-a. Stau la cazare ca sa incurajez constructiile in zona. Dorm intr-un pat cald seara si am hainele mereu curate. Am timp sa ma machiez si sa ma pieptan. Mananc la terasele din centru si-mi atarn toate gablonturile de gat inainte de a iesi la plaja. Am atatea aere hippioate-n cap incat abia vad pe unde merg. Eu sunt pitipoanca de Vama Veche

Eu vin in Vama Veche de dragul marii, a libertatii si a cazarii la cort. Imi place mirosul marii dimineata. Imi plac noptile racoroase din cort. Imi place sa adorm ascultand valurile marii. Am grija de peticul meu de nisip. Nu las gunoaie si nu-mi deranjez vecinii. In partea aglomerata a Vamii merg rar. Ascult muzica cantata de chitarele necunoscutilor. Am curajul sa spun ca eu sunt vamaiot.

*idee inspirata din cartea "Ma numesc Rosu"-Orhan Pamuk.

Ed-un prieten din Noua Zeelanda

"Easy, simple and unpretensious" asa se descrie Ed. El vine tocmai din Noua Zeelanda. A avut o bursa Erasmus in Praga. Dupa 3 luni s-a hotarat sa faca turul Europei inainte de a se intoarce acasa si-a avea o slujba normala.

Multumeste tot timpul si spune "Cheers" mai des decat "Yes"-chiar si atunci cand primeste mancare. E uimit de bidoanele uriase de bere de 2,5 l care se vand cu 1 euro si un pic. Are o singura pereche de pantaloni, si un rucsac de munte atat de murdar incat abia-i distingi culoarea galbena. Cand i-am facut cadou o pereche noua de sosete mi-a marturisit ca e unul dintre cele mai grozave cadouri pe care le poti primi atunci cand calatoresti.


Desi e avocat in devenire, Ed a avut insa job-uri marunte pentru a strange bani de calatorii. A facut curatenie ca sa aiba bani de cartele de ski. A lucrat la cateva ferme bio (chiar si in Romania) pentru mancare si cazare gratuita.

Dupa ce gatim impreuna el e cel care spala vasele. Le spala insa ciudat. In Noua Zeelanda rezervele de apa sunt reduse. Astfel incat, Ed sapuneste bine vasele apoi le lasa la uscat. Ulterior, le sterge cu prosoape. Practic nu le mai clateste. Teoria e simpla: clorul care ramane pe vase e mai toxic decat detergentul.

Aseara la o portie de paste, in jurul unei lumnari aprinse (din lipsa de bec in bucatarie), mi-a povestit despre filosofia tinerilor ca el. Sa pleci la Londra dupa facultate, e la fel de normal in Noua Zeelanda precum a pleca la facultate la Bucuresti. Iar sa calatoresti in toata lumea e ca o viza ce-ti spune ca n-ai trait degeaba. Ei calatoresc oriunde vad cu ochii, muncesc orice pentru bani de distractie, aventura si libertate.

Cand porneste intr-o astfel de aventura, orice tanar din Noua Zeelanda are la el doar un bilet dus inapoi catre casa, in cazul in care o da in bara rau de tot.

Un african la munte

Pe Valea Dorului încă e zăpadă. Miroase rece. Yacson ţopaie de colo-colo, se joacă cu zăpadă şi încearcă să-şi ţină echilibrul în pantofii lui sport Puma. Câtiva grozavi se dau cu placa pe lângă mine cu multă nonşalanţă. E încă frig şi zăpada se topeşte lent. E primul munte pe care Yacson urcă.

Pe Yacson l-am învăţat să silabisească "ciorbă de burtă, sarmale, drob, piţicoancă şi cocalar". I-a plăcut Braşovul mai mult decât Bucureştiul, şi ţuica românească mai mult decât vinul de Bordeaux.

Ieri dimineaţă când mânca o salată de avocado mi-a zis "Eu sunt un african venit la Paris, ajuns în România care stă la masa şi mânanc avocado adus din Israel". Mda, si eu am chibrituri din Pakistan. Suntem cu toţii internaţionali.
Da, aşa suntem noi aştia curajoşi care credem în prietenie adevărată, care dormim în pat cu străini, şi suntem sinceri fără să ne doară.

Epilog
Yacson îi aşteaptă acum pe toţi prietenii mei la Paris. Ce urmează? Un turist din Noua Zeelandă.