Sambata, zi lucratoare!

Te trezesti cu greu. Berile de aseara inca ti se mai invat in cap. E sambata si tu stii asta. Soarele se joaca prin asternuturile tale. Miroase a somn. Din cealalta camera se aude un sforait ritmat, ca un zumzet de musca.Toti dorm.
In bucatarie e aiurea. Ramasitele petrecerii de aseara stau intinse pe masa. Bidoanele goale zac aruncate peste tot. In ibric fierbe cafeaua. Iese prea amara. In cap inca danseaza cutiile de bere. Inca mai vezi lumea-n verde.
Te urci in lift ca-ntr-un leagan. Cobori cu viteza luminii. Stomacul tau...
Strada doarme sub soare. Autobuzele merg lent. Masinile stau nemiscate pe marginea drumului. Pe panoul din statie scrie mare "Zi nelucratoare". Incepe sa-ti placa, te duci la serviciu. Miroase a somn...

Valea cu lumina

Dunele de zapada se scufunda sub placa de snowboard. Aerul miroase rece. Partia e plina de zahar.Sunt pe Valea Luminoasa.

Carti de vacanta

N-am sa-ti fac rezumatul ultimelor 2 carti pe care le-am citit in 5 zile. Am sa-ti spun insa ca una dintre ele merita toata atentia.

Clopotul de Sticla, de Sylvia Plath e povestea unei tinere care primeste o bursa la o revista in NY. Se intoarce apoi in orasul natal unde, in cateva zile, isi pierde mintile. Tratamentul cu socuri electrice este doar unul din chinurile la care a fost supusa.
Incearca in nenumarate randuri sa se sinucida.

In anul publicarii romanului, Sylvia Plath se sinucide. Dupa ce a izolat camera celor 3 copiii ai sai, ea a murit intorxicata cu gaz.







Cand am terminat Tineretile lui Daniel Abagiu* am exclamat "Ce carte tampita! ". Am avut senzatia ca citesc a doua oara Romanul Adolescentului Miop, intr-o varianta mult mai proasta. Cartea e scrisa intr-un stil facil- bine citit in autobuz.
Ce aduce nou cartea e insa ideea de adolescent din perioada comunismului. Vezi astfel un tanar ce nu face rabat de la toate tentatiile/prostiile varstei, un tanar ce nu sufera de pe urma sistemului sau de pe urma statului la coada pentru o gaina. Maniera directa si sincera in care este scrisa cartea, cuvintele porcoase ingrosate cu creionul maro (cartea mea era imprumutata de la biblioteca) si un comunism dulce-acrisor, te tin captiv intre doua coperte.

*daca pronunti repede devine interesant

Ciocolata e buna pentru dureri in gat

In tot autobuz sunt doar eu, soferul si inca o femeie.

"Domnisoara, vreti ciocolata...e de la D-zeu?". Nu multumesc, ii raspund mai mult decat politicoasa. "Bine, sa-i multumim lui Dumnezeu atunci...". Urmeaza apoi o discutie ciudata, un raspuns la intrebarea "Ce se intampla, doctore?".

" Sa stiti ca ciocolata este buna pentru raceala...cum sa va spun..inlatura...emoliaza gatul...sa stiti, am luat eu. E buna si lamaia cu miere, sa faceti asa o pasta, un pic acrisoara, e foarte buna". Tanara inca vorbea cand autobuzul a oprit in statie. Si-a strans repede lucrurile, cele trei genti si o plasa si a coborat gradita din autubuz, nu inainte de a saluta.

Cu placa

Cand esti pe placa de snowboard esti liber, atat de liber incat iti amintesti de tine, de fiecare os pe care-l ai, de fiecare bucatica din tine. Cand aluneci te gandesti la dambul ala pe care trebuie neaparat sa-l eviti ca sa prinzi viteza. Reusesti! Apoi, te dai din ce in ce mai bine. N-ai cazut de vreo 50 de metri. si crezi ca, in sfarsit, vei reusi sa faci smecheria aia pe care ai vazut-o tu la unu'. Apoi cazi si o iei de la capat

Zapada de zahar

Pasii imi aluneca prin zapada. Ar fi trebuit sa ma fi dat acum cu placa. Mi-am luat totul la mine: costumul verde de la second hand (15 lei bucata intreaga), placa fara legaturi si boots-ii pe care mi-as fi dorit sa nu-i fi inchiriat. Degeaba, la munte n-a nins!

Stau in varful muntelui, incaltata cu niste papuci cu 2 numere mai mari. E putina zapada. N-am de unde sa-mi iau avant si nici unde sa ajung. Muntele e aproape gol. Cativa pusti se dau cu punga pe o buza de munte.


Weekend-ul viitor va ninge!

Povestiri africane

Am inceput acum ceva vreme un experiment (de voie, de nevoie): lectura exclusiva in mijloacele de transport. Astazi, am terminat prima carte. Acum, la final cred ca a fost nedrept sa citesc Povestiri Africane in metrou, asta pentru ca am citit cea mai buna carte din ultimul an intre 3 statii de bus.

Povestirile Africane redau o lume aparte, ciudata, parfumata si arsa de razele soarelui. Iti da senzatia ca respiri langa oamenii Continetului Negru, ca ei sunt langa tine, si ca, daca iti vei ridica ochii din carte le vei vedea degetele goale de la picioare. Cu fiecare pagina pe care o dai, simti in nari mirosul uscat de sclavie, de pamant secat de viata si de dreptate.