Scoica's blog

Casa noua, povesti noi

2010-05-31T16:29:00.000+03:00

M-am mutat aici

Vama Veche inainte de 1 mai

2010-05-03T16:35:00.008+03:00

Partea moralizatoare

Sa scrii despre Vama Veche e ca si cum ai spune mereu aceeasi poveste pentru copii. Pentru multi Vama Veche e un cliseu, pentru cei mai multi insa Vama Veche e o poveste fara sfarsit.

In ultimii ani Vama a devenit noul “the shit” in materie de locuri “cool” de mers la mare. Multi insa vin, vad, gusta micul si berea si se intorc acasa la fel cum au venit (poate cu o burta ceva mai mare).

Povestea de calatorie

Cand am ajuns in Vama Veche marea era albastra. Plaja era o patura de nisip. Multe terase erau inchise. Primii sositi isi montau corturile. Cu multi dintre ei venisem in tren. Pentru noi, in Vama Veche a fost frumos.

Si-a urmat potopul….

Cred ca anul acesta au venit cei mai multi oameni de cand se stie Vama Veche. Dupa ce a inceput potopul de vineri seara totul s-a transformat intr-o imensa coada (coada la bar, la wc, la paine).

Sambata seara paseai prin gunoaie…

Vama Veche se va scutura de “gunoaie”

Comemorare 24 de ani de la accidentul de la Cernobil

2010-04-27T13:55:00.004+03:00

Va povesteam de butoiul galben... Ei bine, butoiul galben e radioactiv si nu-l doreste nimeni.

Ieri am comemorat 24 de ani de la accidentul de la Cernobil. Eu inca imi amintesc pastilele cu iod pe care le luam in generala...

Pana la urma sa alegi energia verde in detrimentul celei nucleare e o chestiune ce tine de viitorul atator generatii, de eficienta energetica si de siguranta pe termen lung.

Vezi aici povestea celor 7 orase care s-au alaturat comemorarii

Semneaza petitia impotriva construirii de noi reactoare nucleare in Romania

Implica-te activ pe greenpeace.ro

Ce se mai intampla prin Centrul Istoric

2010-04-26T21:49:00.006+03:00

Iarna ma obisnuisem cu petrecerile nocturne si cu oameni beti rataciti pe strazi. Ei bine, nimic nu ma pregatise pentru anotimpurile calde.

Acum e mult zgomot. E galagie mereu. Seara terasele se suprapopuleaza brusc, iar dimineata cei care n-au terase isi construiesc unele (deci, zgomot de bormasina, flex si ciocan inca din zori).

Si e asa ciudat sa duc gunoiul meu albastru facand echilibristica printre oameni eleganti, terase si mese de sticla.

In rest, toate faine. Imagineaza-ti cum e sa stai in Centrul Vechi

foto by vlad

Jurnal de zi fanstastica II

2010-04-26T19:25:00.003+03:00

Am plecat sa cumparam zarzavat de la piata, sa vopsim un butoi si sa mergem in vizita la prietenul din Romana. Am facut cu totul altceva. Urmeaza o poveste fantastica.

Racheta Rosie are puteri noi dupa ce a supravietuit miraculos unui accident stupid cu un BMX (o bicicleta mica si urata, care de obicei nu are frane si pe care oameni mare se chinuie sa incapa). Asa ca, intr-o frumoasa zi de duminica am pornit catre piata noastra cu tarani veniti din toate colturile tarii.

Dupa doua fire de ceapa si trei de salata, ne-am indreptat catre butoiul galben (pe care-l veti vedea in poze in curand).

Racheta Rosie a avut insa alt plan si ne-a dus intr-un parc pe langa Mosilor si ne-am lasat vrajiti de copiii din parc, de bunicile care fumau si de un tata care isi plimba copilul in carut dandu-se cu un skateboard. Generatia asta :)

Apoi brusc, Racheta Rosie a schimbat traiectoria. Imagineaza-ti sa zbori dintr-o parte din alta a orasului cat ai bate din palme.

Am ajuns in Rahova. Colindam second hand-uri in cautare de comori vestimentare. Am gasit o rochie care are culoare unei bomboane fondante roz.

Am zburat apoi ca vantul si ca gandul, si-am ajuns in Parcul Izvor. Am stat sub un copac mare si gros, pe iarba si-am mancat alune si caise confiate si ne-am uitat la lumea.

Azi Bucurestiul a fost un oras exceptional

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa!

Jurnal de zi fantastica

2010-04-12T13:28:00.002+03:00

In rolurile principale : Racheta rosie. Buburuza roz si Lipisorul Verde

Duminica dimineata. Ora 12.00. Suntem pe strazile din Bucuresti. Miroase a timp liber.

Langa un morman de saci de gunoi albastri e aruncat un manechin pe jumatate rupt. Ii lipseste jumatatea de jos a corpului, mainile si o bucatica de ureche. In rest, machiajul e aproape intact, iar sanii putin ciobiti. Am hotarat sa o luam acasa si s-o numim Gizel. Acum pozeaza sexy de pe dulapul din bucatarie. Gizel poarta o palarie neagra.

Ne-am luat bicicletele si am zburat spre MNAC. Dupa ce i-am reparat schimbatorul de viteze, Racheta rosie zboara ca vantul si nici nu mai face asa mult zgomot. Am revazut expozitia lui Gili Mocanu pentru a treia oara. Asta pentru ca nu reusesc sa-mi scot toti prietenii in acelasi timp din casa. Ieri am vazut filme avangardiste vechi. In fine...am ajuns pe terasa, am baut o cola si-am admirat privelistea de pe terasa grozava.

M-am gandit apoi ca Racheta rosie s-ar descurca de minune pe pajistea din fata muzeului. Stiam de la inceput ca n-avem voie sa parasim perimetru muzeului, dar vorba aia’ e “casa Poporului”, asa ca am luat-o pe aratura pana cand un jandarm ne-a intors din drum si ne-a trimis “sa iesim pe unde am intrat”.

Parcul izvor..iarba verde prin par si pe langa maini….cerul albastru cu nori…

Am plecat cu Racheta rosie, Buburuza Roz si Lipisorul Verde in vizita la un prieten care sta in Romana. Casa lui are o terasa de pe care poti admira bila de pe ASE si Bulevardul Magheru asa cum nu l-ai vazut in vederi. Are mobila veche si fotografii cu burghezi bucuresteni. Am gasit un jurnal din 1980 scris in engleza de cateva persoane care locuiau fie in America, fie in Europa. Jurnalul e cel mai frumos film pe care poti sa-l citesti.

Dupa vizita de curtoazie am plecat sa gasim Bucurestiul frumos. Strazi laturalnice cu case de poveste si liniste de Paris. Ne-am intors acasa tarziu, dupa ce ne-am dat seama de ce iubim Bucurestiul

Standard Operating Procedure

2010-03-21T20:30:00.002+02:00

Titlul ar mai putea fi tradus asa: dezumanizare, razboi, America in Irak. Descrierea filmului este de prisos.
Adelin Petrisor a comentat la final filmul, fara sa caute justificari in vreun fel: "Oamenii aceia sunt antrenati sa omoare. Ce credeati fratilor ca se intampla in razboi? Ca vine soldatul cu o floare-n gaura pustii?"
Pacat ca adevarati responsabili n-au patit nimic dupa acest caz rasunator.

Despre Japonia (One World)

2010-03-21T01:05:00.004+02:00

Astazi am vazut Japan: A story of love and hate, un film emotionant, sincer si extrem de realist.

In Japonia oamenii nu-s roboti, desi par. Se lucreaza in medie 14 ore pe zi. Un job part time inseamna 7 ore/zi. Oamenii saraci ajung acasa iau pastile pentru somn, mananca si dorm 5-6 ore pe noapte. Programul incepe la ora 8 dimineata cu exercitii de invigorare.

Un film extraordinar despre Naoki, fost om bogat, actual postas cu jumate de norma, sarac lipit pamantului. O poveste despre o casa mica, o viata anosta, o munca infernala si, printre ganduri, frustrari.

Festivalul One World Romania- 17-22 martie 2010

pass festival toate filmele 25 lei (pret actual)

pret bilet per film 8 lei

Japan: A story of love and hate poate fi vizionat astazi de la ora 16.00, la cinema Union

Festivalul de film documentar-One World Romania

2010-03-21T01:02:00.001+02:00

In India femeile isi ofera drept ofranda zeilor parul. Slujitorii zeilor vand parul celei mai mari companii de extensii din lume, Great Lenghts. La radul lor, Great Lenghts vinde extensiile la Hollywood cu mii de euro.
Drumul parului e parcurs intr-un documentar, Hair India, care ilustreaza perfect contradictiile unor culturi complet diferite: saracie, lux, opulenta, credinta.
Pardoxal sau nu, femeile din India nu si-ar vinde parul pentru nimic in lume. Regizorul filmului ne spunea ca oamenilor nu le pasa ce se intampla cu parul lor dupa ce-l ofera zeilor. Asta pentru ca gestul lor este incarcat de o simbolistica religioasa, spirituala si culturala imensa.
Templu inainte sa faca comert cu parul adus ofranda il ardea.

Cum m-am uitat o seara intreaga la TVR1

2010-03-14T22:51:00.003+02:00

In mod normal n-am televizor acasa, n-am telecomanda, n-o am nici pe Esca si habar n-am la ce ora incepe jurnalul de pe TVR.

In mod anormal am o relatie mega speciala cu televizorul. Pe unde-l vad, magazine, banci, vitrine, nu ma pot abtine sa nu-l sorb din priviri pret de cateva minute. Iar daca in joc mai intra si o telecomanda...e rost de "apasa butoanele in nestire".

Acum insa e o situatie cu totul speciala. Sunt izolata. Privesc televizorul inchis si-mi imaginez cum ma voi uita pe Discovery, cum o sa urmaresc stirile la CNN si cum o sa-o vad pe Lady Gaga update ca sa am habar in viitor de ce vorbesc colegii la scoala.

Apas butonul 1. TVR 1 cu purici. Apas butonul 2. TVR1 cu purici si sunet de razatoare. Apas butonul 3. Negru. Mut atenta mai langa geam si TVR1 are sunet. Doar TVR 1 are sunet aici, in creierul muntilor.

Programul TV.

Intalnirea mea cu televizorul a inceput cu o emisiune informativa despre Parlamentul European. Am adormit.

ora 20.00-Stiri

M-am trezit in timpul jurnalului de la ora 8. Poate de somn, de nesomn, am avut impresia ca prezentatorul are fata patrata. Stirile erau ok, decente, fara senational, fara direct aiurea, fara comentarii pe marginea gardului, faa spectacol.

Ora 21.00- Reclame

Cum n-aveam unde sa schimb postul a trebuit sa urmaresc toate reclamele. Unele se repetau de doua ori in cadrul aceluiasi calup publicitar.

Ora 21.10- Odata-n viata cu Iuliana Tudor

Odata-n viata am urmarit emisiunea aceasta. Muzica populara. O prezentatoare care aduce a Marin-Raduleasca dupa retragerea din televiziune. Umor ciudat....

Ora 23.00 CSI

Ora 00.00- eu imi iau somn

Un secret la fel de bine pastrat ca Vama Veche

2010-03-14T20:32:00.007+02:00

In mod normal nu ti-as impartasi secretele mele. Locul asta de care-ti povestesc acum merita insa sa fie vazut de oricine. Ascunzatoarea aceasta e la 1350 m altitudine, e înecata in zapada afinata si-n liniste. Secretul acesta e o cabana la munte.

Ca sa ajungi la ea, trebuie insa sa ai curaj. Drumul pana la cabana e batatorit de o sanie trasa de cai. E atat de multa liniste de-ti auzi toate gandurile. Odata ajuns nu-ti ramane decat sa te dai pe o partie cu zapada neatinsa de om, sa te joci cu cainii uriasi si sa mananci ciorba taraneasca cu afumatura...si sa faci ce-ti mai trece prin cap.

Cabana Cirbova

50 lei/noapte/persoana cu mic dejun inclusa

amplasare-15 min de partia Clabucet (plecare), Predeal

Poze de la altii

2010-03-08T12:51:00.000+02:00

Elena are poze.

41 de tari, 17 dolari in buzunar si o bicicleta

2010-03-05T13:28:00.007+02:00

Somen seamana cu Huckleberry Finn, cu Guliver si cu toate personajele lui Jules Verne.

Somen nu-si aminteste drumul spre casa daca nu-l parcurge pe bicicleta.

Povestea lui Somen Debnath miroase a mirodenii, a soare, a multa munca, a sudoare si a vis implinit. Somen face inconjurul lumii pe bicicleta de 6 ani. Planul lui e sa calatoreasca 16 ani, timp in care vrea sa-si raspandeasca mesajul de prevenirea a bolii SIDA in 191 de tari. Pana acum a pedalat si a parcurs 75.670 km, doar cu bicicleta.

Cand l-am intalnit in faza Muzeului National de Istorie tocmai venise pe bicicleta de la Ruse. Initial, am crezut ca povestea lui e o gluma, ca-si urca bicicleta in tren. M-am inselat.

Somen a plecat din India cu 17 dolari in buzunar si cu o bicicleta ieftina. Inainte de a pleca a absolvit doua facultati, una de zoologie si una de peisagistica. Se incapataneaza sa vorbeasca engleza cu accent hindi si habar n-are cine-i Coco Chanel, Armani, sau Gucci. Nu intelege de ce oamenii pretuiesc hainele scumpe. Eu n-am incercat sa-i explic.

Probabil va intrebati de unde face rost de bani pentru a calatori. Ei bine, din donatii, de la diversi sponsori incantati de visul lui, de la oameni simpli care-l ajuta cu mancare si adapost. Iar atunci cand ramane fara bani, isi cauta de lucru.

Cand stai cu el mai mult timp iti dai seama ca e asemeni unui copil, mereu atent sa nu te supere, sa nu deranjeze. Poate si de aceea mie imi spune "Ma", ceea ce in limba lui natala inseamna "mama"

Informatii, poze, filmulete din fabuloasa calatorie a lui Somen gasiti pe site-ul lui oficial.

Daca vreti sa-l intalniti, veniti in vizita la mine :)

Urban Kiss

2010-02-28T22:34:00.003+02:00

Nu l-am vazut niciodata dansand pe Razvan Mazilu. Niciodata, pana in seara asta.

Am fost din curiozitate la Urban Kiss si am plecat bulversata, fascinanta si foarte uimita. Urban Kiss a fost un spectacol amalgam de arta care a inglobat dansul, muzica contemporana, baletul si motivele vietii noastre citadine.
Stateam in scaun si priveam muta cum Razvan Mazilu spunea "Ma numesc Razvan si urasc acest oras". Apoi a urmat dansul....muzica....melodiile cunoscute de la Bjork si proiectiile video nonconformiste. Eu n-am stat indiferenta, nu m-am uitat ca la un tablou. M-am simtit mica si neinsemnata privindu-i pe acei oameni care exprimau prin dans chestii atat de banale precum "moarte, sarut, oras, singuratate in doi, fericire", intr-un mod atat de fabulos.
Spectacolul s-a terminat cu un Razvan Mazilu care alerga fericit prin mijlocul spectatorilor....
Aplauzele de la sfarsit au fost ca un refren pentru un slagar.

Un preview al spectacolului gasiti aici
Razvan Mazilu dansand aici

O oaie paste

2010-02-22T12:50:00.005+02:00

Oaia pe care-am vazut-o pastea in metrou. Rumega covrigi cu susan si arunca pungi de plastic pe jos.

Teatru in Coolori

2010-01-31T14:37:00.002+02:00

Teatrul Foarte Mic, Bucuresti, 30 ianuarie, 8 prieteni

M-am grabit. Mi-am zorit si prietenii. Matei a facut inundatie. Nicoleta Luciu a venit la teatru. Nicoleta Luciu era mica si slaba. Purta ochelari. Era draguta. Radea cand nu era nevoie. Si-a desfacut doza de Cola zero in timpul piesei.

Piesa a fost ciudata. Nu mi-a placut in mod deosebit si nici nu m-a impresionat. Exagerata pe alocuri, piesa Coolori e povestea "imigrantului rasturnata".

O piesa plina de "p**a mea" si "da-te dracului" cu actori tineri care seamana cu prietenii tai.

Bucuresti-Deva-Hunedoara-Arad*

2010-01-16T20:32:00.005+02:00

Mă joc cu o furculița de plastic într-o chestie cu mâncare. E ora 6 dimineața și eu îmi iau micul dejun în „Acceleratul de Hunedoara„ Am dormit cu video-proiectorul sub cap. Inima imi sărea prin piept la orice deschizătură a ușii.

Simeria e la următoarea stație. Controlorul ne spune că prindem legături mai bune spre Hunedoara de la Deva decât de la Simeria. Bun. Mulțumesc pentru sfat. El vrea bani de-o bere. Îi dăm 10 lei. Eu îl înjur prin gând. „Nu e prea mult. Dați-mi măruntul ăla„ I-am dat 4 lei și am rămas tablou.

Peisajul e dezolant. Gara veche din Simeria arată ca după bombardament. N-aș mai vrea să cobor.

Când vii în partea asta de lume îți dispar toate impresiile despre România, despre cine ești cu adevărat si despre cum arată țara ta pe bune. Călătoresc mult și am impresia că normalul de acolo e normalul general. Fals. Oamenii din România asta sunt săraci, triști și fără speranțe. Combinatele lor se închid și ei rămân șomeri. Aici nu vorbești de mode, tendințe, haine faine, civilizație, ecologie și alte prostii. Aici omul merge cu capul în pământ și se gândește cu greu la ziua de mâine. Aici e trist, și eu îmi dau seama că așa e adevărata Românie,că așa este și în orașul meu natal...

Deva

In gara din Deva oamenii stau la coadă să plece în Spania și în Portugalia. Sunt oameni simpli, seamănă cu părinții mei, cu vecinii tăi și cu orice rudă de-a ta. Au geamantane mari și fețe triste.

„ Cât ne luați pentru un drum până la Arad? Nu vă iau pentru bani...,,
Am crezut că glumește...

După 10 minute suntem și noi în autocarul de Spania. E ciudat. Oamenii ascunși după scaune plușate se uită la noi ca la niște străini. Toți merg la muncă...eu merg să le povestesc altora despre cum poți salva lumea. În autocar e liniște.
La destinație am vrut să-i dau soferului bani să-și spele jumătate de autocar. A refuzat politicos....

Arad

Oamenii din Arad vorbesc așa de încet încât îmi vine să-i dau pe speed-forward pe toti. Au însă acel bun simț pe care-l lași în Gara de Nord de cum ajungi în București. Am văzut orașul puțin, dar am mâncat însă cea mai bună pizza vegetariană din țară.

*opiniile mele nu sunt generalizari cu pretentii de adevar

Cand ziarele aveau juma' de metru

2010-01-11T19:26:00.002+02:00

Azi am rasfoit ziare vechi. Prin '99 Petre Roman inca mergea cu nevasta (actuala "fosta") la film. Trupa Andre lansa un nou album in acelasi timp cu cei de la Taxi. In editia in limba engleza a Ziarului Finaciar incidentul era notat astfel " Two Andreas in one Taxi". Ziarele aveau jumate de metru.

Tara era tot in criza. In Roman numarul somerilor atingea recordul pe tara. Minerii isi tot cereau drepturile. Manafu scria prost (8 ianuarie 1999, Profil, supliment ZF). Studentii faceau greva.

Toate erau cam la fel....

Cum e sa stai in Centrul Vechi al Bucurestiului

2010-01-09T12:42:00.003+02:00

Miercuri 7.15

In Centrul Vechi e o dimineata rece si totul pare incremenit intr-o poza. Sunt singura persoana care pleaca din centru cand toti vin spre el. Las centrul istoric dormind

Joi 3.00 dimineata

Pe Smardan nimeni nu doarme noaptea. Pe strada mea se petrece pana-n zori si toti vecinii stiu asta. Nu ma mai mir cand aud chiote de betie, urlete si grohaituri de mahmureala in zorii zilei. Cel mai ciudat e cand vin butoaiele de bere la barurile din zona si auzi niste bubuituri ca de buldozer.

E ciudat sa locuiesti in Centrul Vechi. Oamenii se mira cand iesi sau intrii pe poarta (n-avem numar la apartament, dar avem poarta). Vecinii de pe strada iti lasa gunoiul la poarta crezand ca acolo nu locuieste nimeni (nu-i nimic, eu il duc inapoi).

Cladirea in care avem apartmentul are 105 ani. Langa apartmentul nostru e un apartament parasit care a fost croitorie; numai bun de explorat cand ai curaj. Ca sa schimbi un bec ai nevoie de scara. E atata istorie si poveste in locul asta incat te bucuri ca un copil cand vii acasa.

Vecinii de vizavi sunt pictori, profesori de arta, artisti de tot soiul in general. Ii recunosti dupa panze, dupa elevii de la pregatire si dupa camerele aranajate nonconformist.

Unde stau eu n-ar sta cineva care viseaza la o casa cu pereti albi, mobila de expozitie si ordine ca la mama acasa.

Cand ma intorc acasa sunt bucuroasa. Strazile sunt inundate de lumina si muzica lor e faina. In dimineti ciudate gasesti tablite in fata cafenelor cu mesaje de genul “Buna dimineata! Hai la o cafea”. Ce poate fi mai frumos?

Ce-am mai citit....

2009-12-30T01:20:00.008+02:00

Nemurirea- M.Kundera

Nu e carte scrisa de Kundera care sa nu te impresioneze. Nemurirea e un amalgam subtil de intamplari fara noima, care legate intre ele dau sens unei povesti incredibil de fascinante. Nemurirea e una dintre cele mai bune carti pe care le poti citi cu mintea limpede...

Kundera e tot ce inteleg eu printr-un scriitor extraordinar, si nicio carte nu m-a dezamagit.

Singur sub dus- Dan Chisu

Cartea aceasta are o poveste interesanta. Eram in Dacia Express-ul de Viena, stateam pe pat si ma uitam la un dulap. Dulapul avea o usa si dupa usa cineva lasase o carte.

Ce noroc pe mine!

Dincolo de coperta interesanta si cel putin vulgara vizual, romanul e dragut (asa spun cand nu pot sa-mi dau cu parerea).

Mda, Dan Chisu a calatorit mult, a vazut toata lumea, a avut cele mai misto gagici si, intr-un final, a ramas sigur. De ce? Nu scrie in cartea, desi si el se tot intreaba vreme de 200 si ceva de pagini.

Stilul cartii e indraznet. Dan Chisu scrie fain, nu te plictiseste la fiecare 10 pagini. Ce nu mi-a placut e insa limbajul usor golanesc.

In noapte- Haruki Murakami

De la Shogun incoace n-am mai citit nimic legat de cultura asiatica. Stiam ca Murakami e unul

dintre cei mai populari scriitori japonezi, si, hocus pocus, am pus mana pe o carte. "In noapte" e o poveste simpla, scoasa din cateva detalii banale. O poveste care ni se poate intampla tuturor fara sa-i dam prea multa importanta. Cartea e usor de citit, fara filosofii, traditii, si incursiuni complicate in neantul "neintelesului".

Buna de citit pe drum sau de tinut pe noptiera.

Hopenhaga/Greenpeace&co

2009-12-30T00:54:00.003+02:00

In Danemarca am plecat ca activist Greenpeace. N-a fost excursie, n-a fost turism, a fost aventura. La final, am simtit ca mi-am facut armata de activist.

Am dormit pe paturi de campanie, in incaperi reci. Am mancat cea mai buna mancare vegana&vegetariana gatita de cei mai iscusiti bucatari Greenpeace. Mi-a fost frig. Mi-a fost bine. A fost greu. Am fost mandra. Si-n tot acest timp am fost fericita.

Cel mai emotionant moment din toata istoria mea Greenpeace a fost vizita pe Rainbow Warrior.

N-am cum sa transpun in cuvinte emotia de acolo, istoria, povestile si entuziasmul oamenilor de pe vas.

Si n-am cum sa-ti explic ce inseamna sa fii voluntar, sa crezi in ceva cu toata taria ta, sa n-astepti remuneratii, recompense si laude, sa "fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" (Mahatma Gandhi).

La final, Copenhaga a fost un esec. Lupta noastra insa continua. Te priveste si pe tine!

Implica-te!

Un oras decupat din reviste

2009-12-15T13:32:00.000+02:00

Copenhanga, Danemarca

Copenhaga e un oras decupat din reviste, parca aranjat si reasezat in Photoshop. Luminile, ornamentele de Craciun, gunoaiele care lipsesc cu desavarsire, oamenii care merg cu bicicletele zambind prin lapovita si ninsoare, toate acestea lasa in urma un parfum de alta civilizatie.

In oras e frig. Aerul e la fel de rece ca cel din congelator. Bate un vant napraznic si, din cand in cand, ninge.

Cu toate acestea, pe strazi sunt mai multe biciclete decat masini. Niciun claxon.

Femeile au propriile reguli in moda. Poarta tocuri, paltoane pana la genunchi si zambesc la fel de repede precum pedaleaza.

Aici, poti transporta orice cu bicicleta, inclusiv un copil mic.

Peste tot e liniste, frumos, si curat.

Dakino personal

2009-12-09T15:13:00.003+02:00

Scriu cu intarziere, si-mi derulez gandurile cu cateva saptamani in urma.

Festivalul Dakino de anul acesta e istorie. Probabil Dan Chisu m-a iertat ca i-am plimbat juriul aiurea prin oras si ca am intarziat o ora la primul pranz de socializare. Cel mai probabil, Dan Chisu nici nu-si mai aminteste de mine. Eu am avut insa ocazia sa observ de la distanta, sa ciocnesc un pahar, sa zambesc si sa stau de vorba cu omul care semneaza festivalul Dakino. Dan Chisu e un personaj.

Dincolo de culisele festivalului Dakino de anul acesta, am reusit sa vad atat de multe filme bune cat n-am vazut intr-un an.

Mi-a placut Looking for Eric

M-a impresionat The private lives of Pippa Lee

M-au uimit spoturile de prezentare Casablanca si Superhero

Eu.Ferentari. Prima vizita

2009-11-18T22:01:00.006+02:00

Ferentariul miroase a ciulama

Stau cu nasul lipit de geamul autobuzului. Ma simt in siguranta.
Se intuneca incet si singurele lumini sunt cele ale salilor de jocuri de pe marginea drumului si a autobuzului ce pare o masina zburatoare pe strazile de aici.

Sali de jocuri sclipicioase-Fast-food-Bacanie-Fast-food-Carciuma

Aici, pe Calea Ferentari oamenii au culori diferite. Eu ma uit pe geam tot mai insistent. Doua tinere isi fac loc cu coatele. Fata galbena poarta niste covrigi poleiti cu aur in urechi, cateva tricouri verzi-galbui mulate si o pereche de pantaloni care abia-i acopera formele generoase. Prietena ei isi flutura-n sus si-n jos telefonul mobil care zdrangane o manea. Buzele ei sunt ostentativ de rosii.

Nu stiu daca am dreptate, daca vad bine, sau daca am impresii gresite.

Pe masura ce ajung spre cartierul meu oamenii din autobuz se schimba. Mirosul se dilueaza. Oamenii isi schimba culorile...

Colega mea de camera musulmana

2009-11-15T12:08:00.005+02:00

Parul ei negru si cele patru esarfe

Havva se trezeste dimineata cu jumatate de ora mai devreme. Parul ei negru e ciufulit. Ochii ei inca manjiti de somn poarta urme de make-up. Se aseaza cu eleganta in fata oglinzii. Isi invaluie parul in prima esarfa de culoare alba. Apoi, cu o esarfa neagra isi acopera radacinile si firele rebele de par ce stau sa iasa de sub prima esarfa. Urmeaza o alta esarfa maro ce-i acopera crestetul si o ultima esarfa maronie, cu striatii argintii. Cea din urma esarfa seamana cel mai mult cu esarfele noastre. Ultima esarfa e prinsa cu maiestrie si fiecare cuta e asezata la locul ei cu agrafe.

Havva s-a nascuta in Germania, dar prin venele ei curge sange turcesc. Isi pastreaza traditiile pentru ca aceasta e alegerea ei. Poarta esarfa de cand era in clasa a VII-a, nu pentru ca ar fi obligata de cineva, ci pentru ca asta-si doreste. "Havva, ce faci daca intr-o zi te plictisesti de esarfa? Renunta la ea, pur si simplu..."

Cand o privesc in fiecare dimineata cum isi aseaza esarfele, cum se machiaza, cum isi pudreaza obrazii si cum se-nvaluie intr-o pala de parfum, inteleg putin, cate putin din religia musulmana.

Niciun barbat strain n-a vazut-o fara esarfe.

Havva mi se pare mai interesanta, mai frumoasa si mult mai deosebita ca orice alta tanara cu sex-appeal din cultura noastra.

Turcia e o tara a contrastelor. Femeile nu au voie sa intre cu capul acoperit in scoli. Unele fete isi pun esarfa pe cap si apoi o peruca.

Vegetarian in Istanbul

2009-11-09T22:32:00.003+02:00

Sau cum m-am aruncat cu capul in primul fast-food....

A fi vegetarian in Istanbul e un pariu pierdut cu tine. Amintirea senvisurilor de asta vara mi-a lasat gura apa de cum am coborat din tren. Un senvis cu multe legume, branza si o felie de sunca a fost prima ispita.
A doua ispita a fost un kebab si o lipie condimentata si unsa cu carne aromata....
Si cele 7 pacate culinare le-am ispasit cu alte kebaburi,alte senvisuri si alte mancaruri turcesti

Nu cred ca a mai ramas niciun vegetarian in Istanbul

Istanbul:Ziua umbrelelor rupte

2009-10-30T21:35:00.001+02:00

Sa nu te prinda ploaia in Istanbul.

O ploaie marunta ma intampina de cum pasesc in Istanbul. Ma simt de parca toate baltile mi-ar intra in papuci. Picioarele mele sunt unde inca dinainte sa traversez strada din fata garii. Ma tin cu toata speranta de umbrela rosie pe care am luat-o din greseala din Bucuresti.

Drumul spre Moscheea Albastra pare drumul pe Golgota.

Oamenii din Istanbul au casa-n panta. Toata apa coboara suvoie spre mine. Eu am parte de cea mai oribila vreme intr-unul din cele mai frumoase orase. Fiecare pas e impotriva curentului si am senzatia ca merg prin valuri de ploaie.

Vantul e ca un bici. Istanbulul miroase a umezeala.

In fata Moscheei Albastre oamenii rad si glumesc in timp ce stau la coada. Cei mai multi stau ascunsi sub pelerine de ploaie. Cu totii vorbesc engleza si zambesc ciudat de parca cineva le-ar canta "Multi Ani Traiasca"

Fie ploaie, fie vant, inainte de a intra intr-o moschee, trebuie sa te descalti. Sosetele mele ude sunt o blasfemie pe covorul rosu. Moscheea Albastra nu miroase a tamaie ci a ploaie si a sosete ude.

Grand Bazar
Pe drumul spre Marele Bazar se gasesc aceleasi tarabe cu rosii, fructe si senvisuri la 2 lire jumate. Toata lumea pare sa se fi adapostit de ploaie in bazar.

Povestea steagului rosu

Inainte de a pasi in Marele Bazar mi-am pus in gand sa nu cumpar nimic. Cred ca e o iluzie a turistului occidental sa aiba impresia ca poate negocia cu un negustor turc. Cu iluzii sau fara ,mi-am facut curaj sa cumpar un steag rosu cu semiluna*. Primul negustor il dadea cu 10 lire. Al doilea cu 25 de lire. Cand i-am oferit umita doar 10 lire, m-a trimis la plimbare. Dupa nici 2 pasi, ma ajunge din urma si-mi spune "Bine, ti-l dau cu 10 lire".

Cu un ranjet de "afacere reusita" i-am dat banii. Doua standuri mai sus, dintr-o gluma "Hai sa vedem steagul acesta mare cu cat putem sa-l scoatem?" am reinceput negocierile pentru un steag. 10 lire un steag dublu ca marime fata de ce-l pe care-l aveam eu.

Marele Bazar m-a pacalit din nou...

*Se spune ca Ataturk a avut o lupta foarte grea. La finalul ei, a vazut o mare de sange. In acea mare se reflecta luna si Luceafarul. Aceasta e povestea steagului turcesc

A fi vegetarian...

2009-10-22T12:59:00.007+03:00

M-am hotarat intr-un supermarket sa nu mai cumpar carne rosie. Apoi, in drum spre casa m-am hotarat sa nu mai cumpar nici carne alba. Cand am ajuns acasa, m-am hotarat sa nu mai manac carne de nicio culoare.
De atunci s-a scurs vreo luna. Am trisat de cateva ori cu o bucata de snitzel si o gura de senvis, dar totul merge ok.
N-am nimic. Nu-mi cade nici parul. Nu ma simt nici lesinata de foame si nici nu visez la caltabosi prajiti in untura cand dorm.
Mi-am reconsiderat planurile culinare de viitor.....

Nu-mi interzic sa mananc carne alba in caz ca mor de pofta. Mi-am sters din memorie gustul hamburgeriilor, al fripturii topite in ulei, si al tocanitelor cu carne.
Intre timp, ocolesc cu succes raionul de mezeluri din orice magazin.

Daca am supravietuit sau nu, aflati peste inca o luna....

Stiu, stiu...e vorba despre CEVA

2009-10-11T12:50:00.000+03:00

Si totusi e vorba despre energie regenerabila, despre faptul ca nu mai vrem centrale nucleare si despre faptul ca nu planuim in viitorul apropiat sa ne luminam cu deseuri radioactive.

Clujul merge incet. Oamenii parca abia s-au trezit din somn si la 3 dupa masa. Cand ii opresti pe strada si le vorbesti grabit despre centrale nucleare, deseuri radioactive de uraniu si energie regenerabila, te privesc ciudat, apoi te roaga sa repeti. Fiecare clujean are insa minima doza de bun simt incat sa te asculte.

Bucuresti
In Bucuresti cand ii spui cuiva ca militezi pentru energie regenerabila in defavoarea celei nucleare, reactiile bizare iti taie toate argumentele. In Bucuresti “Nu” e NU! N-ai cum sa convingi un bucurestean ca energia nucleara e rea, cand el se crede destept si are impresia ca Romania ar trebui asezata-n Sahara ca sa avem panouri solare si mori de vant.
Una dintre cele mai savuroase replici s-a rezumat la “N-am timp” ...”Haideti sa va spun despre ce e vorba...”....”Stiu, stiu...e vorba despre ceva”

Daca si tu crezi ca e timpul sa opresti constructia altor centrale nucleare in Romania. Daca si tu crezi ca a venit vremea investitiilor in energie regenerabila (btw Romania e pe locul 3 in Europa ca potential de energie verde). Semneaza acum petitia Greenpeace impotriva energiei nucleare!

La piata..departamentul de lactate

2009-10-02T13:46:00.003+03:00

Posibilul cumparator: " Cat e branza?"

Vanzatorul: "6 lei"

C: "Si la dumneavoastra e scump..."

V: "Ati gasit mai ieftin?"

Cumparator: "Daaaa...dincolo"

Vanzator: "Pai mergeti doamna si cumparati de acolo...treceti pe langa noroc si nu-l prindeti?"

Prea multa vacanta strica...

2009-10-01T15:38:00.003+03:00

Nu de alta..dar devii asa patetic, lenes si tridimensional.

Carti

Lucrurile interesante nu stau in cutia colorata. Cartile se citesc mult mai repede si bine in autobuz iar mancarea e mult mai gustoasa cand e mancata pe fuga, in picioare, intre doua rotatii de minutar.

Cafea

Cat despre cafea... Hmm, nimic nu se compara cu cafeaua prost facuta din zori. Prea mult zahar. Prea putina cafea. Prea mult zahar. Prea multa cafea. Gustul amar. Inconfundabil.

Somn

Cu cat te odihnesti prea mult, cu atat esti mai obosit. Stii si tu, somnul cel mai cel e ala de 10 minute cand iti tot amani soneria desteptatoare...Cat despre cearcanele de nesomn...La ce ti-ar mai folosi atunci tonele de anticearcane?

Made in Italy!

2009-09-20T16:01:00.002+03:00

Diana a fost in tabara. Diana ne-a adus un cadou.

Casa intalnirilor-Martin Amis

2009-09-19T00:23:00.002+03:00

Cartea asta te poarta pana-n beciurile Rusiei. Iti scoate ochii de occidental. Te lasa orb cu simturi de rus aflat la granita celui de-al Doilea Razboi Mondial. Te transforma intr-un sclav, iti umple corpul de paduchi si purici, mizerie si jeg si te lasa acolo, in lagar, vreo 10 ani. Apoi, te scoate la lumina, iti da o viata normala, aceleasi obsesii si neputinta de a scapa de tine, de trecut. Si apoi mai traieste daca poti...

Pe scurt:

Razboi. Gulag sovietic. Lagare de concentrare.Orori. Un pic de dragoste obsedanta. Doi frati. O femeie. Doar unul o ia de nevasta.

Si mai pe scurt:

Rusia alearga si moare.

Rezumat si alte prostii aici

Cum a inceput totul...

2009-09-12T19:47:00.002+03:00

Dupa aproape jumatate de an de planuit excursii in Europa, dupa schimbarea destinatiilor de zece mii de ori, am ales sa mergem catre sud. Am dat road trip-ul spre Amsterdam cu unul spre Istanbul. Cu un Balkan Flexi Pass in buzunar, 200 de euro de cheltuiala, niste rucsaci plini de haine impachetate prost, cu toate conservele din frigider ...am plecat spre Sud

Iata ce-a iesit....si unde am ajuns.

Greece & the food!

2009-09-12T18:34:00.006+03:00

Pentru mine Grecia a insemnat mancare.

Gazda

Cand am batut la usa lui Stefan* aveam 35 de euro in buzunar. Grecia se anunta a fi o aventura pe masura. Imi si imaginam: dupa desfraul culinar din Istanbul, in Grecia aveam sa mananc doar paine si iaurt. Stefan e insa bucatar. Ce-a urmat? Dezlantuire culinara pe acoperisul apartamentului sau . Am plecat din casa lui Stefan tot cu 35 de euro in buzunar. Stefan ne-a platit si biletele de bus. Traditia greceasca ridica ospitalitatea la un rang nebunesc, iar noi n-am putut decat sa ne bucuram.

Locuri de vizitat...

Atena e un oras muzeu, incepand cu statia de metrou si terminand cu Acropolele. Pe timpul verii, studentii au intrare libera la Acropole (bilet normal 12euro), iar majoritatea muzeelor au zilele cu intrare libera( de ex.miercurea).

Din portul Pireu poti lua un feribot catre una dintre faimoasele insulele grecesti (o calatorie dus-costa aprox. 8 euro). Langa oras poti merge la una din plajele amenajate. Aici insa nici vorba de plaja superba, nisip fin si apa cristalina (mucuri de tigara, gunoaie in apa, si o mare fara valuri).

Mancare

Acasa la Stefan am mancat pentru prima oara omleta dulce. Reteta e simpla: oua, zahar, gem de piersici si felii mari de fructe. Totul seamana cu o clatita. Merita incercata alaturi de un pahar de lapte rece.

Daca tot ajungi prin Grecia, trebuie sa mananci souvlaki.

Grecia a fost mai mult o experienta "indoor" din motive ce tin de lene, guitar hero, cina pe acoperis si caldura mare afara. Asteptam anul viitor pentru mai multe detalii...

*L-am intalnit pe Stefan acum un an cand incercam sa fac un reportaj despre couchsurfing. De atunci am ramas buni prieteni. Cand mi-a spus ca pot veni oricand in Grecia, cu cine vreau, si ca pot sta cat vreau, am crezut ca ma cheama Sf.Petru in Rai. Si iata ca am fost....

Mirajul turcesc- Istanbul

2009-09-09T15:19:00.015+03:00

Istanbul-casa cu desene
Baran, prima noastra gazda din Istanbul, ne-a intampinat in chiloti. Marturisesc ca nu ma asteptam la o primire atat de sincera . Casa lui e imensa, iar sufrageria e scaldata in lumini. Pe pereti sunt desene, multe desene. O chitara intr-un colt, niste tobe adevarate, o canapea de lemn si multe perne rosii. E prima casa cu pereti desenati pe care o vad. De pe fereastra sufrageriei se zaresc mormitele de vizavi. E cea mai amuzanta casa! Tobele prind glas. Toata lumea canta. Un cuplu de hippioti se joaca de-a bioenergiile. Fata nu e epilata nicaieri. Ciudata!

Istanbulul mi-a taiat respiratia.

Orasul e un creuzet. Seara un suvoi de oameni navaleste pe strazile de langa Taksim. In fiecare colt miroase a mancare. Totul e extraordinar de ieftin. Poti avea doua portii de mancare gatita pentru 3 lire (2 lire=1 euro).
In barul in care ne-am oprit pentru un ceai, barmanul s-a asezat langa noi la masa, ne-a tradus meniul si ne-a recomandat ceaiul de banane ca fiind cel mai bun.
Neam de negustori, turcii stiu sa-si vanda marfa, orice marfa, oricum si cu oricat. E o traditie sa negociezi. Mie inca-mi este rusine.
Cand am ajuns noi incepuse Ramadam-ul. De trei ori pe zi vazduhul rasuna de rugaciunile cantate din turnurile moscheilor. Sunetul lor e covarsitor. Lumea merge mai departe. Se aud claxoane de masini. Acea voce ce cheama la rugaciunie sfredeleste ganduri, timp, mode. N-ai cum sa ramai indiferent.
Moscheea Albastra

NB! E considerat nepotrivit sa mananci pe strada in timpul Ramadam-ului. In Turcia e recomandat sa te imbraci decent pe strada. Adevaratele femei turce sunt imbracate pana-n dinti. Barbatii lor saliveaza dupa turistele de pe strazi.

Cand mergi pe strada te afunzi intr-o multime multicolora. Besiktas-ul e un alt centru al Istanbului. Marea e aproape. Paradoxal, in Istanbul nu exista nicio plaja.
Din oras poti ajunge cu usurinta la una din insulele Istanbului aflate la o ora distanta de mers cu vaporul. Cand am pasit pe insula, parca am intrat in alt film. Un mic oras desenat in realitate. Strazi si cladiri decupate parca din machetele arhitectilor sau din filmele western. Peste tot buticuri pline de dulciuri. In aer pluteste un miros de paine proaspata.

Istanbul-Casa de oaspeti II
A doua gazda din Istanbul s-a dovedit a fi un art director la Ogilvy, un pictor futurist, si fiul unei dintre cele mai celebre pictorite din Turcia. Mert ne-a cazat cand nimeni altcineva n-ar fi cazat 5 oameni ce-si anuntasera vizita nu cu mult timp in urma. Pe rafturile bibliotecii sale sunt carti, albume de arta, carti despre graffiti, un album imens despre pin-up girls. Rochet, pisica lui, zagarie rau si nu asculta cuvinte romanesti.
Dimineata am luat micul dejun pe terasa casei lui. Cateva pisici zburdau prin gradina. Doua broaste testoase se taraiau de colo-colo.
In ultima seara ne-am luat bagajele si-am plecat la gara. Ne-am intors inapoi dupa nicio ora. Pierdusem trenul. Mert ne-a primit cu bratele deschise. Ne-am uitat la animatii japoneze si la desene animate cu oi. A doua zi ne-am trezit tarziu si-am luat iar masa pe balcon.

Flag Hostel-Varna Bulgaria

2009-09-08T14:05:00.004+03:00

Ruse
O sala de asteptare mare si rece, frumoasa ca o curte regeasca si pustie precum o gara. Sala de asteptare din Ruse. Cativa dintre prietenii mei joaca ping-pong pe pardoseala din marmura. Din ora-n ora o voce zgronturoasa te trezeste. Prima mea noapte dormita in gara. 7 ore de asteptare.

Flag Hostel m-a dezamagit in primele 10 minute. Prea multi bani pentru nimic: 5 saltele,5 perne,5 prieteni si 5 cersafuri. Doua felii de paine prajita mai tarziu, putin gem si o cafea m-au facut sa-mi schimb parerea.
Dave, patronul hostelului, e ciudat de interesant. E un barbat trecut bine de 45-50 de ani, cu burta de bere si par carunt, rumenit de soare, si cu un puternic accent british. Spune “shit” mai des decat spune “Hello”.
Povestea faimosului hostel incepe prin 2002 cand Dave a cumparat hostelul de la un neamt ce-si dorea cu ardoare sa se pensioneze. Acum, Flag Hostel primeste turisti din toata lumea. Majoritatea celor care ajung aici vin fie pentru ca au auzit ca-i cel mai bun loc unde poti gasi distractie, bere gratis, si-un pat bun pentru trezirea de dupa.

Da, e adevarat la Flag Hostel primeste bere gratis in fiecare seara si vodka in fiecare dimineata. Filosofia lui Dave e simpla; “Da-le oamenilor ceva in schimb pentru banii lor”. Si totul se aplica aici. Dar Dave iti da bere gratis in fiecare seara nu pentru aburii de alcool, ci pentru socializare, pentru a-i aduna pe toti la un loc, pentru a lega prietenii. Cei mai multi revin la Flag Hostel.

Mic dejun la Flag Hostel
Cum te trezesti de dimineata primesti o cana de ceai, niste paine prajita si gem. Toate acestea din partea casei, plus niste vodka pentru doritori. In bucatarie e mult soare, o masa rotunda si multi turisti din toate colturile lumii. Tu, te simti ca acasa, intre prieteni. Dave se invarte de colo-colo si-si serveste oaspetii cu paine prajita.

NB! Varna e atat de ieftina incat poti manca 2-3 feluri de mancare pentru 5 leve (cam 3 euro)

Calatorind...

2009-09-01T18:33:00.002+03:00

Varna a fost ca o masa copioasa... A fost mult soare, nisip, bere si vodka gratis. Toate acestea incluse-n Flag Hostel.

Istanbul: uimitor, coplesitor, impresionant

Acum. Undeva in Grecia.Soarele arde puternic....

Jurnalul de calatorie va urma.

Milan Kudera-Insuportabila usuratate a fiintei

2009-08-28T01:53:00.002+03:00

“Momentul defecarii constituie dovada de zi cu zi a caracterului inacceptabil al creatiei. Una din doua: ori cacatul e acceptabil (si atunci nu ne mai incuiem cu cheia in closet), ori procedeul prin care am fost creati este inacceptabil. Astfel, acordul categoric cu fiinta are ca ideal estetic o lumea in care cacatul e tagaduit si in care toti oamenii se comporta ca si cand n-ar exista. Acest ideal estetic se numeste kitsch."

"Kitschul este un paravan in spatele caruia se ascunde moartea"

Kundera ma uimit iar. El transforma eterna si banala poveste de iubire dintre un El si o Ea intr-o introspectie transcedentala in filosofia sufletului, a valorilor si a unicitatii vietii. Omul traieste doar o viata. Astfel, el nu stie niciodata daca decizia pe care tocmai a luat-o este una corecta sau nu.

Top 10* lecturi de vacanta

2009-08-20T15:35:00.005+03:00

Daca vrei sa citesti si nu prea stii ce...

1. MiddleSex- Jeffrey Eugenides

2. Magiceanul- John Fowles

3.Colectionarul-John Fowles

4.Gluma-Milan Kundera (vezi si Lentoarea si “Incredibila usuratate a fiintei")

5.Povestiri africane-Doris Lessing

6.Clubul putregaiurilor-Jonathan Coe (vezi si Cercul inchis)

7.Shogun-James Clavell

8.Frati Karamazov-F.Dostoievski

9.Ma numesc Rosu-Orhan Pamuk

10. Un veac de singuratate-Gabriel Garcia Marquez

*ordinea cartilor este aleatorie

Politist adjectiv

2009-08-11T16:55:00.001+03:00

Mi-e rusine sa recunosc ca Politist Adjectiv, cel mai nou film al lui Corneliu Porumboiu, mi s-a parut exasperant de plictisitor.
Pentru mine filmul a fost o pastila amara, greu de inghitit.

Singura parte interesanta din film e subiectul : un politist refuza sa-l aresteze un pusti care fuma hasis, pe motiv ca legea romaneasca e absurda.

Cu toate acestea, stiu ca e o mare realizare ca in Romania au inceput sa se faca filme. Stiu ca noi inca nu suntem obisnuiti cu filmele de autor si nu gustam filmele care nu se incadreaza in duzina. Stiu ca ne plac filmele mici si rapide. Dar mai stiu ca ne-am saturat de aceeasi Romanie vazut in filmele post-comuniste. Ne-am saturat de falsa Romanie suprarealista.

Noi vom fi aici

2009-08-09T17:09:00.001+03:00

Lectura de vacanta

2009-08-06T14:19:00.006+03:00

Herman Hesse- Narcis si Goldmund

Mi-a fost atat de greu sa trec de primele 50 de pagini incat am inceput si reinceput cartea de vreo 3 ori.

Cartile lui Herman Hesse sunt pretioase, si ai nevoie de timp si rabdare pentru lectura lor. Herman Hesse strabate, accentueaza si redefineste trasaturi sufletesti, experiente de viata, ganduri si invataturi.

Narcis si Goldmund e povestea a doi prieteni, ce-si traiesc viata diametral opus. La inceput, cei doi prieteni se cunosc intr-o manastire, unde amandoi viseaza sa devina calugari. Goldmund isi dedica tineretea placerilor trupesti, maturitatea descoperiri artei si batranetea acceptand intelepciunea si fructificandu-si talentul de sculptor. Toate acestea, in timp ce Narcis ramane in manastire, avand o viata de ascet.

Rezumatul meu e oarecum pueril, pentru ca refuz sa-ti impartasesc cele mai interesante detalii ale cartii, cele mai bune invataturi, si-ti fur placerea unei povesti cu iz de basm.

Michel Houellebecq- Platforma

Prefata cartii ar trebui sa aiba un avertisment "Cartea asta nu-i pentru oricine, nu-i pentru timizi, pentru pudici, pentru ce-i ce rosesc usor, pentru cei care cauta o lectura usoara, randuri siropoase si descrieri romantate".

Platforma e o carte ingrozitor de puternica, realista, aproape brutal scrisa. Romanul imbina tot: rasism, sex,Thailanda, dragoste pura, terorism, moarte si aplatizare.

N-are rost sa-ti povestesc cartea. Citeste-o daca ai curaj!

Vedere din Vama Veche

2009-07-28T15:57:00.008+03:00

Draga prietene,

Vremea în Vama Veche e frumoasa. Aseară am prins o furtuna de credeam ca o sa zbor cu cortul la bulgari. M-am trezit cu multa apa in cort, cu toate hainele ude si cu Esquire-ul importat din America fleaşcă. Azi ne-am uscat la soare ca niște şopârle. Ne-a revenit culoarea în obraji.
S-o saluti pe mama din partea mea si sa-i spui sa nu creada tot ce vede la televizor. In Vama Veche nu sunt seringi in nisip, lumea nu sta in coma alcoolica si nici nu sunt drogati pe fiecare fir de nisip. Aa,da, faza cu cocalarii e adevarata. Nu stiu cum reusesc, dar sunt din ce in ce mai multi.

Am observat ca soarele e mai frumos luni dimineaţa şi ca marea e mai fermecătoare în timpul săptămânii. Promit ca nu mai vin in weekend, si ca o sa-ti aduc o muscă în maşină.

Cu drag, Scoica

Couchsurfing in Italia

2009-07-22T18:59:00.004+03:00

Calatoriile mele sunt nonconformiste.
Port in mine filosofia asta ciudata conform careia prefer sa calatoresc cu bani putini, cu mancare mai putina, fara shopping si lux, decat sa stau acasa si sa nu calatoresc deloc.

In Roma
Cu cateva ore inainte de a ajunge in Roma alergasem virtual, cu google earth, pe strada lui Sirio. Aveam emotii cat rucsacul meu de mari si o mie de idei si ganduri. Era pentru prima oara cand calatoream singura. "Daca ma lasa balta....?Daca...?"
Iar cand, in sfarsit, am ajuns pe strada lui credeam sincer ca mi-a dat adresa unui hotel.
Cu Sirio am stat la povesti, ne-am plimbat seara pe langa Colloseum si tot el a fost cel care m-a dus la cea mai buna gelaterie din oras.

In Venetia
Calatoream cu prietena mea si ideea de a gasi o canapea libera in Venetia fusese un vis. In sfarsit, dupa zece scrisori trimise, am primit un singur raspuns favorabil. Marco ne promitea o plimbare pe malul marii a doua zi. Suna ok.
La o privire mai atenta orasul in care statea el nu era la 40 de minute distanta de Venetia, ci la o ora si jumatate de mers cu trenul. Cand am ajuns in gara din Rovigo credeam ca plaja e la 50 m. Ghinion. Cand am intrebat un localnic care e cea mai apropiata plaja, ne-a raspuns ironic ca la 50 de km. Bun. Suna promitator, iar eu deja incepusem sa ma intreb daca nu facusem o alegere proasta.
Apoi a venit Marco, singurul barbat frumos pe care l-am vazut in Italia (si care nu-mi ajungea sub barbie). Cu niste emotii asezate fix in gat, ne-am urcat in masina lui.
Am fost la un meci de box si apoi am luat cina tarziu dupa miezul noptii: paine prajita si sunca presata. Casa lui era cea mai curata casa locuita de-un barbat. Pe pereti erau reproduceri cu Dali si Gustav Klimt si alte tablouri colorate ce imbracau peretii albi ca laptele.

E impresionant cum cineva iti poate fi gazda, prieten si partener de distractii fara macar sa-ti faca avansuri, fara sa iti faca cinste pentru o palma pusa pe soldul drept si fara sa-ti ceara nimic in schimb. Ehh...unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt strainii de pe couchsurfing. Dar asta e deja alta filosofie...

Venetia II

2009-07-22T16:04:00.005+03:00

Venetia e ca o rochie de matase si catifea: colorata, fina la atingere si surprinzatoare.

Aleile mici si intortocheate, labirintul de ape, podurile desprinse din cartile de povesti, gondolierii seducatori, toate acestea sunt pagini din albumul Venetiei.

Mireasma Venetiei iti va ramane intiparita-n simturi si n-o vei uita, pentru ca Venetia e mai mult decat un oras frumos, o iubire de-o vara sau o gondola plutitoare. Trebuie sa-ti scalzi picioarele-n "marea Venetiei" sa intelegi de ce n-ai mai vrea sa mai pleci niciodata. Si, ar trebui sa-ti vezi uimirea de pe chip cand vei zari pentru prima oara Venetia.

Cel mai bun lucru pe care-l poti face in Venetia e sa-ti arunci ghidul, hartile si sa dai uitarii tot ce-ai stiut vreodata despre acest oras. Rataceste-te pe strazi pana vei obosi, si-ti vei dori o inghetata.

TIPS!

Nu rata plimbarea cu vaporasul (6,5 euro/1 h)
In timpul zilei te poti ascunde de soare in parcul Arsenale
Savureaza o inghetata cu aroma de pene galben si visine-nu-i vei uita gustul (preturi intre 1,5 euro si infinit)
Incearca marea care scalda zidurile Venetiei
Nu uita ca nimic nu e gratis in Venetia, nici macar WC-ul; pregateste-te sa platesti de fiecare data 1,5 euro sau sa-ti faci abonament :)
O plimbare cu o gondola costa intre 50-100 euro. Partea buna e ca intr-o gondola incap cel putin 4 oameni.

Stiai ca?
In Venetia exista un numar limitat de licente pentru gondole, si, de regula, aceasta se transmite din tata-n fiu. Numai cei nascuti in Venetia pot fi gondolieri.

PS: Abtine-te sa faci o cerere in casatorie in Venetie. It's so cliche...

Venetia

2009-07-22T15:58:00.004+03:00

Doua zile la Roma

2009-07-21T15:11:00.015+03:00

De departe Italia miroase a inghetata.

De cum ajungi in Roma o caldura dogoritoare iti taie rasuflarea. Strazile sunt intesate de mici magazine cu de toate, de la suveniruri la paste, la inghetata si pizza.

Noaptea plimbarile pe strazi sunt o placere. Poti oriunde savura o inghetata, o bere rece sau un serbet cu fructe de padure.

In Italia e ceva banal sa-ti rulezi propriile tigari cu tutun, sa bei pe strada sau sa te holbezi la femeile care trec pe langa tine. Initial, am crezut ca toata lumea fumeza joint-uri. M-am inselat.

Ziua, Roma e un oras muzeu, mai muzeu decat Parisul sau orice alt oras din Europa. Oriunde mergi vezi o ruina, o biserica, un muzeu, ceva care sa-ti fure privirea. Italienii stiu sa vanda asta.

Top 7 chestii de vazut in Roma

Centrul istoric
De la Termini (statia principala de bus/metrou/tren) ajungi usor cam in orice punct al Romei. In numai 20 de minute esti la Colosseum, cel mai popular simbol al Romei antice. Acum, Colosseum e un edificiu impunator, covarsitor prin imensitatea sa si asocierile pe care le faci cu toate lectiile de istorie.

Columna lui Traian

In doar 10 minute de mers pe aleea principala ajungi la Columna lui Traian. Un edificiu foarte bine restaurat/conservat si ingradit. Nu foarte impresionanta din cauza faptului ca nu te poti apropia de ea.

Fantana Trevi

Iti aduci aminte de ea din filmul la Dolce Vita sau din reclama la berea Peroni. O vei descoperi surprinzatoare, usor romantica si plina de bani. Se spune ca in fiecare zi, din fantana, se strang aproape 3000 de euro. Asta pentru ca orice turist care ajunge aici trebuie sa arunce o moneda, din dorinta sa de a reveni in Italia.

Piata Spaniei
O piata plina de turisti, politisti si comercianti ambulanti. Primavara piata e plina de magnolii, iar iarna de Ieslea lui Iisus in marime naturala. In trecut aici era un popas obligatoriu pentru vanzatori, cersetori, servitori fara slujba, artisti straini sau scriitori

Bulevardul Condotti
O strada muzeu unde Louis Vuitton e vecin cu Prada sau Gucci. Un turist ca mine poate oricand intra intr-un astfel de magazin cu zambetul pe buze si cu "Buna ziua" inainte (in Romania n-am avut curajul). Magazinul Gucci avea o mireasma de matase si piele. Oglinzile asezate in cele mai potrivite colturi iti dau iluzia de spatiu. Cat despre vanzatori, erau cu mult mai bine imbracati decat mine. O esarfa de matase costa 100 de euro. In magazinul Louis Vuitton n-am vazut preturi pe nicaieri.

Piazza del Popolo
Daca intrii pe poarta del Popolo te vei simti ca un negustor din secolul XVIII-XIX. Din piata vezi centrul istoric si Vaticanul. Aceasta e prima priveliste deosebita asupra Romei. La capatul pietii sunt doua biserici aparent identice construite in secolul al XVII-lea de Rinaldi. E doar o iluzie. Una dintre cele doua biserici are un dom oval si nu unul sferic din lipsa de spatiu.

Vaticanul si Piata San Pietro
Imi imaginez ca sunt foarte deosebite, ca ramai inmarmurit cand le vezi, ca-ti taie rasuflare si ca te fac sa te simti mic si neinsemnat...toate acestea pentru ca n-am apucat sa ajung la ele.

Cele mai interesante lucruri pe care le puteti face la Roma

Manca inghetata la Ciuri-Ciuri
Exporeaza orasul cu un scuter, inchiriat de la unele din centrele speciale (eu n-am incercat, nu cunosc strazile).
Petrece o zi pe plaja. Plaja e la vreo 80 de km de Roma. Poti ajunge acolo cu un bus.
Rataceste jumatate de zi prin centrul istoric fara ghid
Manca panini (un senvis traditonal italienesc), tortellini si paste. Vei fi apreciat daca vei cere sa mananci paste cu lingura si furculita (se obisnuieste doar in sudul Italiei).

Bine de stiut!

Biletul de metrou costa 1 euro si e valabil 70 de minute. Il poti folosi o singura data (nu,nu e ca in Paris)
Ca femeie nu trebuie sa te simti jignita de privirile insistente ale barbatilor
Sa eviti linia de autobuz 64 si sa ai grija la buzunare in zona Termini (desi e una din cele mai curate, frumoase si interesante gari pe care le-am vazut) si in piata San Pietro.

Pregatiri de vacanta

2009-07-07T20:36:00.004+03:00

Planuiesc inca o vacanta scurta, intensa si ieftina.

Atat de ieftina incat primele costuri se rezuma la:

140 lei biletul de avion(dus-intors)-> Bucuresti (Baneasa)-Roma (Ciampino)

15 lei ghid turistic+ghid de conversatie (ambele cumparate de la anticariat)

Impresiile personale curand.

Cercul Inchis-Jonathan Coe

2009-06-13T13:42:00.004+03:00

Cercul inchis e ca inghetata cu vanilie pe care o mananci doar vara.

Au trecut ani lumina de cand n-am mai citit carti care sa-ti taie pofta de internet, televizor, mancare si orice forma de socializare.
J.Coe iti transpune usor, mecanic si rabdator povestile sale, facandu-te dependent de lectura cartilor sale. Stilul sau imprumta ceva din parfumul filmelor politiste, a muzicii celor de la The High Llamas si povestilor fara happy end patetic.

Jonathan Coe e un magician. Atat de vrajita am fost incat am distrus pur si simplu cartile astea. Clubul putregailor a fost murdarit de cirese, praf si nisip. Iar la final, l-am scapat in farfuria cu paste (tineam cartea prea aproape de farfurie). Cat despre Cercul Inchis, in febra lecturii, la pagina 524 un sfert de carte cedeaza si se desprinde de coperta. Culmea legii lui Murphy, cartile erau imprumutate.

Cu toate acestea, pentru mine, Jonathan Coe e noul John Fowles.

Clubul putregailor

2009-06-09T10:14:00.005+03:00

Benjamin ar trebui sa traiasca fericit pana la adanci batraneti cu Cicely. In sfarsit au ajuns impreuna, dupa ani in care el doar a visat la ea. Acum, la finalul romanului, gasca din liceu s-a spart. Fiecare a luat-o pe alt drum. Dar pana la rascrucea aceasta e o poveste lunga.

Clubul putregailor e o carte uimitoare. Jonathan Coe transpune lumea unor pusti de liceu intr-un roman savuros despre idei, aspiratii, vise, glume proaste, si relatii de prietenie. Romanul nu poate fi rezumat. Povestea in sine e veche. Maiestria cu care Jonathan Coe iti insufla ideea ca esti alaturi de toate personajele, si ca le traiesti destinele, face din Clubul putregailor o carte pe care nu poti s-o lasi din mana pana n-o termini.

Cartea are nisip printre foi. Ar trebui sa-i trimit o scrisoare lui Jonathan Coe sa-i spun ca din cauza lui am stat intepenita pe plaja, si vreme de vreo 50 de pagini soarele m-a ars.

Povestea lui Benjamin continua in cartea Cercul inchis. Eu fac o baie in mare.

La Corbu

2009-06-08T00:49:00.014+03:00

Plaja de la Corbu e un amalgam de cocalari, familisti refugiati cu rulotele, nudisti rusinati si vamaioti rataciti.

Nisipul e fain. Sunt dune de scoici pisate de mare . In coltul asta de lume, marea seamana cu Oceanul Atlantic. Plaja e imensa. La orizont nu zaresti nicio epava, barca, salupa, barcuta, geamandura...Doar orizont.

Noaptea e pustiu iar luna lumineaza nesimtit de puternic. Focul mocneste. Cativa soldati scapati de la unitatea militara din zona se leagana cu paharele de bere-n mana. Se aseaza langa foc. Unul dintre ei e capitan. Ceilalti inca ii asculta ordinele, desi sunt in timpul liber. Capitanul pare un cocalar aburind de vin, bere si orice altceva. E rosu la fata si zambeste tot timpul. A fost in Afganistan de doua ori. "Eu sunt tanchist".

Eu ma uit la el de parca l-am vazut pe Sf. Petru.

8 ore mai tarziu

Soarele a rasarit. Soldatii inca dorm la usa cortului nostru. Dorm pe jumatate dezbracati in soarele ce-i rumeneste. Sunt niste barbati de statura medie. N-au haine militaresti, doar pantaloni scurti si tricouri de prost gust. Inainte sa adoarma au injurat o ora jumate repetand cuvinte din sfera organelor genitale. Capitanul si-a pierdut portofelul. A sunat si telefonul. La 8 jumatate a fost "adunarea" la baza.

5 ore mai tarziu
Soldatii inca dorm

Ziua miroase sarat. E multa liniste. Nu se aude muzica pe plaja. Marea e limpede.

La Corbu se ajunge greu. N-am sa-ti spun cum. Nu vreau sa te duci acolo

Siddartha/ Calatoria spre Soare-Rasare

2009-06-02T14:50:00.003+03:00

Sunt intr-un cerc vicios, ceva bizar intre Muntele Vrajit, Versetele Satanice si Clubul Putregailor. Pe primele doua incerc sa le citesc de vreo 2 luni. Pe ultima o savurez de cateva zile.

Intre timp am citit Hermann Hesse Siddhartha si Calatoria spre Soare-Rasare.
Siddartha e un poem indian, scris prin 1922. Povestea e un creuzet de filosofie, intelepciune eterna si fericirea suprema. Siddartha, fiu de brahman, pleaca in lume pentru a gasi intelepciunea suprema. Se pierde in detaliile lumesti. Abia tarziu, la batranete, revine la cautarea propriilor idealurilor si cu greu atinge o forma de intelepciune.

Calatoria spre Soare-Rasare iti arata ca nu destinatia in sine e scopul, ci calatoria in sine. Un om simplu se alatura unei calatorii alaturi de o confrerie pentru atingerea unei destinatii supreme. Pe drum se pierde. La final, ratacitul afla ca totul a fost un test.

Prin cele doua povesti Hermann Hesse iti strecoara in suflet samburele unui alt ideal, diferit de toate valorile si dimensiunii lumii noastre.

Iarmaroc Fest

2009-05-25T14:32:00.006+03:00

Undeva langa Ploiesti, in padurea de la Paulesti s-a tinut Iarmaroc Fest. Pentru mine a fost una dintre cele mai grozave petreceri, si asta chiar daca am adormit in intervalul critic 22.00-04.00.
Ce-a fost asa special? Ei bine, corturi, muzica buna, lasere, padure, flori de mac si sucuri accidulate. Urmeaza Balul din Arhitectura.

Cum am ajuns figuranta in videoclipul lui Vali Vijelie

2009-05-08T21:22:00.008+03:00

Stau pe malul Lacului Morii. Privesc blocurile din zare, apa albastra, si gunoaiele plutitoare. Pana sa ajung aici, am trecut pe langa 10 cruci.

Un grup de cocalari tocmai a "descalecat" de pe un Audi Q7. Stau toti adunati in jurul unei pungi de seminte, ca niste struguri pe un ciorchine. Spre ghinionul meu, suntem toti pe aceeasi insula.

Eu numar in continuare bidoanele din plastic care plutesc pe apa, si ma fac ca privesc orizontul. Ei isi numara cojile de seminte in timp ce le scuipata pe asfalt.
Se aud acorduri...acorduri imputite-blande...e o manea puturoasa ce rasuna pe toata Insula de la casetofonul masinii.

Cocalarii se misca in jurul masinii. Unul mai rasarit sta rezemat de un stalp alb. Priveste gales in zare si misca ritmic din buze. Vocea lui sună ca un miorlăit de mâţă. Are parul dat cu gel, camasa alba si curea din piele lucioasa. "Bai, da nu suna rau vocea lui", "Da, suna mai bine ca a Andreei Balan".

Vali Vijelie isi filmeaza noul videoclip, si asta la doar 10 m de mine. Stiu, si eu ma mir ca mintea mea a retinut datele de identificare ale acestui cocalar.

In continuare "Art Directorul" videoclipului, cu chelios ce-si trage cu greu pantolonii peste fundul deformat, muta trepiedul pe care e tintuita o camera de amatori. Vali Vijelie canta cu foc. Se schimba cadrul si unghiul de filmare.

Pacat ca nu voi vedea opera finala.

Salivand dupa o friptura

2009-05-06T21:33:00.008+03:00

Si eu si el ne dam vegetarieni. El mai mult decat mine, din ratiuni ce tin de salvarea tuturor animalelor din lumea. Eu, pe langa el..ca doar mancam din aceeasi farfurie.

Dar...Azi vecina mea gateste.

Vecina mea gateste o friptura si mirosul intra cu nesimtire pe fereastra camerei mele. Am lasat geamul deschis pentru aer curat.

Ma gandesc ca miroase a friptura rumenita in cuptor, cu sos maroniu si legume inabusite. Mirosul imi lasa gura apa.

Salata mea super sanatoasa n-ar fi in veci la fel de gustoasa. Eu sunt la cura de slabire nr. 2-aia in care mananc sanatos, fac sport, reduc sarea si renunt la dulciuri.

Eu sunt*....la Vama Veche

2009-05-04T13:46:00.011+03:00

Eu sunt un caine ce adulmeca mirosul de salam, parizer si branza topita. Ma plimb lenes printre gunoaiele tale. Vin usor, tiptil, tiptil, si ma asez in fata ta. Am ochii goi si mutra aia care stiu eu ca-ti provoaca tie mila. Nu-ti rupi de la gura sa-mi dai si mie. "Luate-ar dracu!". Mananc un covrig. Dau din coada si plec spre alt cort. Eu sunt cainele de Vama Veche.

Eu sunt un pescar. Am dat recent de gustul banilor. Mi-am deschis terasa cu pretentii de restaurant. Daca vii sa mananci la mine, iti tai felii subtiri de peste si ti le vand la suprapret. Te las sa flamanzesti bine pana vin la masa ta sa te intreb "ce doresti?". Iar daca ai pofta de scoici am sa am grija sa nu le spal bine. Asta asa, sa simti si tu gustul nisipului. La masa iti aduc si paine, si sos fara sa te intreb daca le doresti. La final, o sa am grija sa te taxez pana la ultima firmitura. Si uite asa, pleci flamand pentru a te mai intorce si alta data. Eu sunt perscarul din Vama Veche.

Eu gatesc gogosi cu topping de ciocolata si fructe. Fac mii de gogosi zilnic. Cate 6 gogosi in portiile mici. 15 gogosi in portiile mari. Masina magica din dreapta mea face gogosi pe banda rulanta. Daca-mi ceri "3 mici" (adica 3 portii mici), te voi intreba "Cu mustar sau fara?". Eu sunt vanzatorul de fitosici.

Eu vand mai multe sticle de bautura decat sunt oameni pe plaja. Te vad cum vii pe drum, impleticindu-te la fiecare pas. Te sprijini cu coate de tejghea si-mi ceri "o bere". Apoi sughiti. Spui "multumesc" si pleci in pasi de dans catre plaja. Eu sunt vanzatorul de bautura din Vama Veche

Eu am stomacul gol. Berea imi curge prin vene. N-am bani nici de hamsii cu usturoi si mamaliga. Abia vad pe unde merg. Ma distrez cu orice pret. Dansez draconic in jurul parului infins in nisip. Cand vad camere de filmat ma dau in stamba sa ma vada mama la televizor. Cand mi se face somn adorm unde vad cu ochii. Eu sunt betivul de Vama Veche.

Eu vin in Vama Veche pentru ca aici vin toti cunoscutii mei. Nu stiu daca-mi place sau nu, dar e "fun" si "foarte cool". Vin in Vama Veche de cand eram in clasa a 7-a. Acum trec cu brio intr-a 10-a. Stau la cazare ca sa incurajez constructiile in zona. Dorm intr-un pat cald seara si am hainele mereu curate. Am timp sa ma machiez si sa ma pieptan. Mananc la terasele din centru si-mi atarn toate gablonturile de gat inainte de a iesi la plaja. Am atatea aere hippioate-n cap incat abia vad pe unde merg. Eu sunt pitipoanca de Vama Veche

Eu vin in Vama Veche de dragul marii, a libertatii si a cazarii la cort. Imi place mirosul marii dimineata. Imi plac noptile racoroase din cort. Imi place sa adorm ascultand valurile marii. Am grija de peticul meu de nisip. Nu las gunoaie si nu-mi deranjez vecinii. In partea aglomerata a Vamii merg rar. Ascult muzica cantata de chitarele necunoscutilor. Am curajul sa spun ca eu sunt vamaiot.

*idee inspirata din cartea "Ma numesc Rosu"-Orhan Pamuk.

Ed-un prieten din Noua Zeelanda

2009-04-26T19:21:00.008+03:00

"Easy, simple and unpretensious" asa se descrie Ed. El vine tocmai din Noua Zeelanda. A avut o bursa Erasmus in Praga. Dupa 3 luni s-a hotarat sa faca turul Europei inainte de a se intoarce acasa si-a avea o slujba normala.

Multumeste tot timpul si spune "Cheers" mai des decat "Yes"-chiar si atunci cand primeste mancare. E uimit de bidoanele uriase de bere de 2,5 l care se vand cu 1 euro si un pic. Are o singura pereche de pantaloni, si un rucsac de munte atat de murdar incat abia-i distingi culoarea galbena. Cand i-am facut cadou o pereche noua de sosete mi-a marturisit ca e unul dintre cele mai grozave cadouri pe care le poti primi atunci cand calatoresti.

Desi e avocat in devenire, Ed a avut insa job-uri marunte pentru a strange bani de calatorii. A facut curatenie ca sa aiba bani de cartele de ski. A lucrat la cateva ferme bio (chiar si in Romania) pentru mancare si cazare gratuita.

Dupa ce gatim impreuna el e cel care spala vasele. Le spala insa ciudat. In Noua Zeelanda rezervele de apa sunt reduse. Astfel incat, Ed sapuneste bine vasele apoi le lasa la uscat. Ulterior, le sterge cu prosoape. Practic nu le mai clateste. Teoria e simpla: clorul care ramane pe vase e mai toxic decat detergentul.

Aseara la o portie de paste, in jurul unei lumnari aprinse (din lipsa de bec in bucatarie), mi-a povestit despre filosofia tinerilor ca el. Sa pleci la Londra dupa facultate, e la fel de normal in Noua Zeelanda precum a pleca la facultate la Bucuresti. Iar sa calatoresti in toata lumea e ca o viza ce-ti spune ca n-ai trait degeaba. Ei calatoresc oriunde vad cu ochii, muncesc orice pentru bani de distractie, aventura si libertate.

Cand porneste intr-o astfel de aventura, orice tanar din Noua Zeelanda are la el doar un bilet dus inapoi catre casa, in cazul in care o da in bara rau de tot.

Un african la munte

2009-04-23T20:23:00.009+03:00

Pe Valea Dorului încă e zăpadă. Miroase rece. Yacson ţopaie de colo-colo, se joacă cu zăpadă şi încearcă să-şi ţină echilibrul în pantofii lui sport Puma. Câtiva grozavi se dau cu placa pe lângă mine cu multă nonşalanţă. E încă frig şi zăpada se topeşte lent. E primul munte pe care Yacson urcă.

Pe Yacson l-am învăţat să silabisească "ciorbă de burtă, sarmale, drob, piţicoancă şi cocalar". I-a plăcut Braşovul mai mult decât Bucureştiul, şi ţuica românească mai mult decât vinul de Bordeaux.

Ieri dimineaţă când mânca o salată de avocado mi-a zis "Eu sunt un african venit la Paris, ajuns în România care stă la masa şi mânanc avocado adus din Israel". Mda, si eu am chibrituri din Pakistan. Suntem cu toţii internaţionali.
Da, aşa suntem noi aştia curajoşi care credem în prietenie adevărată, care dormim în pat cu străini, şi suntem sinceri fără să ne doară.

Epilog
Yacson îi aşteaptă acum pe toţi prietenii mei la Paris. Ce urmează? Un turist din Noua Zeelandă.

Un parizian la Bucuresti

2009-04-22T00:23:00.007+03:00

Couchsurfing friend... Excursie in Bucuresti

Yacson pronunta pe litere "S-A-R-M-A-L-U-T-E". Pentru el e o mancare noua. Mananca incet, gusta putin cate putin. Ma intreaba daca oule rosii sunt reale. "Da, noi avem gaini care fac oua rosii". Din meniul romanesc prefera insa mici cu mustar si cartofi prajiti din Curtea Berarilor.

Yacson e unul dintre prietenii mei. L-am intanit pe Couchsurfing. Suntem prieteni din Paris. Iar acum ne-am reintalnit in Bucuresti.

Sunt straina in orasul meu. Nu cunosc Bucurestiul. Locuiesc aici de peste 2 ani si pana azi nu am mers niciodata la Ateneu, la Muzeul Satului, habar nu aveam ca biserica din fata Universitatii se numeste "Biserica Studentilor", nu mersesem pe strada Verona, n-am stiut pe unde se afla Gradina Icoanei si nici nu m-am plimbat cu vaporasul pe Herastrau. Am facut astazi toate astea, in incercarea de a-i arata unui strain cateva dintre secretele acestui oras care poate fi frumos in momentele lui bune. Yacson spune ca am reusit!

Shopping caritabil!

2009-04-17T11:22:00.005+03:00

Pentru ca exista doar un Pamant, sustine Greenpeace!

Cumpara unul dintre obiectele promotionale si fii sigur ca banii tai voi sprijini viitoarele campanii.

Tricou cu delfini:

Cana termosensibila (care-ti va aminti de incalzirea globala)

Preturi/marimi/comenzi

Pentru ultimele campanii, noutati si voluntariat acceseaza site-ul Greenpeace

Cura mea sincera de slabire

2009-04-13T15:23:00.002+03:00

N-am urmat niciodată o cură de slăbire. Niciodată până azi, când o grămadă de gânduri s-au ciocnit aşa sucit în capul meu şi am decis că e momentul. Trebuie să recunosc...abia mai intru în blugii din liceu. Cât despre muschi tonifiaţi şi abdoment plat? M-am gândit că e pur şi simplu mai uşor să slăbesc cu supă decât să alerg ca nebuna prin parc. Nu că n-ar fi frumos...doar că-mi lipseşte cu desăvârşire voinţa.

Scopul? Să trăiesc o săptămână doar cu supă de cartofi, ceapă şi delikat.
Obiectivul? Vreo 3 kg în minus...şi supravieţuirea

Ce-am mâncat ieri?
-salată
-supă
-supă
-corn cu ciocolată (am trişat)
-ciocolată cu lapte Papi (iar am trişat)
-chipsuri ieftine (m-am gândit că dacă-s ieftine poate au mai puţine calorii).
-popcorn
-bere red's sun (abia a apărut)

Ce-am mâncat azi?
-lapte
-un colţ de pâine cu nişte emantailer şi 2 felii de salam (iar am trişat)
-supă
-ceai
-pudding de caramel cu frişcă (s-a dus dracului tot)
...... încă nimic.......

Ce-am observat?
-că mi-e foame tot timpul....
-că mă simt vinovată când mânânc (fie şi o ridichie)
-că tot n-am chef să fac sport
-că îmi ghiorăie maţele tot timpul-bine că stau mai mult pe acasă
-că visez la prajituri cu frişă şi îngheţată

Morala?
Nu-mi cumpăr cântar că au în Carrefour, şi oricum merg regulat pe acolo....

Epilog
Am renunţat la cura de vreo săptămână. Am revenit la proastele obiceiuri culinare. Am început să folosesc bicicleta medicinală din hol (folosită până de curând drept cuier). Mi-am promis că o să urc scările celor 10 etaje. Am uitat însă de fiecare dată...

Am fost in patul Laurei Andresan

2009-04-10T23:41:00.005+03:00

Blameaza-ma ca citesc orice, oricand, si oricum....

Vazusem afisele cartii prin oras, titlul era indraznet "Barbatii la femini"....Ce urma sa gasesc in carte? Povestile picante despre relatiile unei femei de moravuri indoielnice (sau nu). Marturisesc ca eram interesata de politicieni, si asta dintr-un pur interes de alegator :)

Lista Laurei incepe cu Jurnalul National (mda...a lucrat acolo ca redactor), Ioan Rus, delegatii oficiale alaturi de politicieni, Dan Matei Agathon...continua cu fotbalisti si tot continua...

Dincolo de povestile sexuale, de reteau de prostitutie a Laurei de la Paris, de cercuri inalte murdarite de droguri, sex si bani spalati, cartea e scrisa binisor. Vorba aia "editeaza perfect o fraza". Scriitura e indrazneata, se joaca cu personajele, cu filosofia ei despre sex, si la final iti vinde iluzia ca ti-a permis sa-i intrii in budoar.

Raportul calitate/pret face din cartea asta una numai buna de imprumutat. Cartea are doar 100 de pagini, e un pic mai mica decat o agenda si costa aproape 40 de lei.

Cum e sa te plimbi cu geanta pisata?

2009-04-08T00:07:00.005+03:00

In autobuz miroase intepator. Un miros cunoscut....mirosul de pipi al pisicii mele. Geanta mea miroase a pipi. Sabatha s-a pisat pe poseta mea.

Am o gramada de genti, port cateva, si doar putine dintre ele sunt chiar utile. Arunc 5 lucruri in graba si ies pe usa. In lift imi asez parul. Miroase un pic ciudat. Poate mi se pare.....

In bus

E foarte cald in autobuz. Lumea se tine cu lene de barele de metal. Eu stau tolanita pe un scaun si citesc un articol despre Catalin Stefanescu. Simt mirosul cunoscut....prea cunoscut....pisica mi s-a pisat in geanta. Damn it!

In banca de la scoala

Colegii mei isi muta nasul tot mai spre geam. Imi vine sa-mi arunc poseta pe geam. La dracu-n ea poseta! Elena imi spune "Iti miroase geanta"....nu zau???

Am asezat geanta la picioare... Mirosul persista...Cat n-as dat pentru un Ariel magic.

Dupa inca doua calatorii cu troleul, una cu tramvaiul, si o plimbare intr-un magazin m-am intors acasa cu geanta intre picioare....pardon la picioare.

Calca pet-ul si arunca sticla

2009-04-06T15:21:00.010+03:00

Cu dragoste pentru bidon

Bidonul de plastic a fost cândva celebru. Când nu se numea pet şi n-avea atâtea forme şi culori, îl căram zilnic la "Alimentară". În el puneam suc de la dozator. Aromele din meniu: vişine, mere verzi, cola sau fructe de pădure. Şi mai înainte să punem apă colorată-n el, îl umpleam cu sifon.

La dracu cu toate pet-urile

Îmi doresc să fiu eco. În cameră am peste 3 tocuri de hârtie, 5 bidoane şi 2 calculatoare care funcţionează aproape non-stop. Am însă voinţă...Uit să-mi iau sacoşa cand merg la supermarket. Pentru a mă pedepsi răstorn toate cumpărăturile în portbagajul maşinii. Când ajung acasă, merg până sus să-mi iau sacoşele.

Strâng toate foile de prin cameră, revistele glamouroase , ciornele şi tot ce e alb, scris şi cartonat. Le pun pe toate într-o sacoşă. Sacoşa stă la uşa camerei mele o vreme...şi-ncă-o vreme. Na' să se adune acolo...că doar nu mă duc până jos cu 3 cărţii, 2 caiete şi 5 reviste. A trecut o lună.

"Locul de plastic" s-a umplut ochi: gunoi, sticle, bidoane de plastic. La momentul culminant le îndes pe toate într-o sacoşă şi mai mare, împreună cu perdeau de la duş. Le transport pe toate până la tomberoanele din spatele blocului.

Un bidon, două bidoane, trei bidoane...."Da' scara mea de ce n-are tomberon albastru pentru sticlă? " Bun, şi eu ce-ar trebuie să fac cu sticlele goale de bere? Unde să le bag?

"Vă informam că zilnic se înfundă ghena...." stă scris negru pe alb la intrarea în bloc. Semnează administratorul. Nu zău? îmi spun ori de cate ori îl văd.

Bun, şi eu sticla unde o arunc?

Women's Aid Ad: Isn't it time someone called cut?

2009-04-02T22:22:00.001+03:00

In Romania 150 de femei mor anual din cauza violentei domestice.

Portret de couchsurfer!

2009-03-26T14:23:00.005+02:00

Eloi sforăie uşor şi doarme dus. Îşi ţine o mână lipită de frunte şi genunchii aproape de piept. Pe mâna stângă poartă multe brăţări împletite, din piele sau din sfoară colorată. Ştiu că una dintre ele e făcută de o tânără din Cambogia.
Înainte de a adormi, a mâncat o ciocolată autentic romanească cu rom. Se gândea că ar putea să se îmbete din 10 bucăti. Şi-a actualizat jurnalul de călătorie de pe facebook. A trecut prin şocul caselor de schimb din aeroport şi a călătoriei cu taxiul de Bucureşti. "Casele de schimb îţi promit că au acelasi curs ca la bancă, iar taximetriştii că-ţi oferă o călătorie la un preţ bun. Ha-ha, tocmai am pierdut 20 de euro".

Are multe planuri. Vorbeşte tare în autobuz, cică din cauza nasului înfundat :) Cască mai mereu şi nu-şi pune mâna la gura. I-am explicat că-i văd măselele. A înţeles aluzia. In Spania se crede că toţi românii sunt ţigani, sau că toţi ţiganii sunt români. Nu se descalţă când intră în casă. Face poze la lucruri neînsemnate din Bucureşti, şi-şi ţine aparatul în geantă, să nu pară un turist. Repetă după mine când vorbesc cu vânzătoarea la magazin, şi vrea să înveţe cuvinte româneşti. E amuzant.

The Future of Food

2009-03-24T23:07:00.001+02:00

Mananci rosii imense, legume fara gust si alimente modificate genetic fara sa ai macar posibilitatea de a alegere. Din cauza lipsei etichetarii produselor modificate genetic e greu sa monitorizezi efectele nocive asupra sanatatii tale. Daca esti alergic la substante modificate genetic, daca-ti sunt afectate organele interne, daca ti se agraveaza unele boli din cauza lor, nu vei sti niciodata.

Documentarul "The future of food" dezbate problema de la originea semintelor modificate genetic, la alimente din supermarket.
Mai mult, acest documentar raspunde si celor care au impresia ca organismele modificate genetic sunt o solutie pentru foametea globala, sau o consecinta normala a "progresului tehnologic"

Cei care doresc sa nu mai manance OMG-uri o pot face semnand petitia de pe site-ul www.greenpeace.org

Nopţi în club şi cozi la baie

2009-03-21T17:46:00.000+02:00

Au trecut 7 ani de când nu m-am mai uşurat într-o baie de băieţi. Când am ieşit, în stâng şi-n dreapta uşii, 2 tipi se pişau nonşalalant. Ehh, nopţi în club şi cozi la baie.

Băile publice sunt infecte, atât de infecte încât m-aş ţine o veşnicie doar să n-ajung în colţul ăla. Sunt excepţii, situaţii, când te pişi pe tine şi nu mai poţi, şi n-ai încotro. Bun, trebuie să mergi la baie. Înainte de baie însă e o coadă lungă, stufoasă, ce se mişcă în slow-motion. Fetele stau rezemate de pereţi, se privesc în oglinda, îşi rotesc privirea prin cele 4 colţuri ale camerei, privesc tablourile, se bârfesc în gând ... abia se ţin pe ele. Apoi, tiptil-tiptil intră câte două. Aşa era în şcoala generală. Fetele mergeau la baie câte două: una ţinea uşa şi cealaltă se uşura. Acum, una se pişă şi cealaltă se uită în oglindă. La băieţi e mai simplu. Intrii, te pişi, şi-ai ieşit.

Nu ştiu dacă cocktailurile sunt diluate sau fetele beau la fel de mult ca băietii, rămâne însă o certitudine că "Mergi la baie la fete, când e ocupat la băieţi"

Intuneric la amiaza

2009-03-15T21:22:00.004+02:00

Cum escaladarea Muntelui Vrajit merge greu, putin dupa 150 de pagini, intre timp am terminat alta carte," Intuneric la amiaza" de Arthur Koestler:

"Incaput pe mana anchetatorilor stalinisti, Rubasov, descopera alt chip al revolutiei pe care a slujit-o cu devotament, nepasator fata de crimele pe care aceasta le-a comis in numele unor idealuri fara acoperire. Aidoma atator militanti bolsevici, intrat in diabolicul mecanism al anchetelor din temnitele comuniste, Rubasov accepta sa recunoasca public crimele imaginare ce i se pun in seama. Logica de gheata a actiunii revolutionare care l-a calauzit mereu se topeste in singuratatea celulei, lasand loc framantarilor..." op.cit de pe coperta

Cand prietena mea citea cartea asta pe nerasuflate in tren, si-mi zicea soptit ca eroul o sa moara, am crezut ca e ceva TERIBIL, ceva ce n-ar trebui sa ratez in ruptul capului. Am fost prima pe lista de asteptare pentru lecturarea cartii. Citind critica mica de pe coperta de la sfarsit ma asteptam sa gasesc marturii asemenatoare celor de la Guantanamo. Am citit primele 100 de pagini, si pe urmatoarele..si pe ultimele....si....

Intre timp in patul meu isi fac de cap Th.Mann si Candace Bushnell. O alta prietena mi-a spus ca trebuie sa ma conving personal cat e de proasta cartea Sex and the City. Eu zic ca Candace Bushnell a scris bine primul capitol...

Parisul in detalii

2009-03-14T19:20:00.017+02:00

In Portul Glignacourt are loc cea mai mare piata de lucruri ieftine din Paris. Aici, cele mai bune cumparaturi le poti face sambata si duminica dimineata. Cand am fost eu, piata era plina de nimicuri: foite pentru tigari, suveniruri, genti, pantofi si conversi la 30 de euro. Nimic nu scade insa sub 1 euro.

Daca lasi in urma piata cu martuntisuri, si-o pornesti pe bulevard, la vale, vei gasi adevaratul butic al Parisului( bulevardul ce uneste liniile de metrou Port de Clignancourt->Barbes Rochechouart). O alee strajuita de-o parte si de alta cu magazine: supermarketuri, magazine cu mese, extensii si peruci, cofetari ce te servesc cu cele mai bune si cremoase prajituri cu frisca si capsuni, magazine cu chinezarii, buticuri orientale. Din intamplare am intrat intr-un magazin cu patonfi. Erau gramezi de incaltari ieftine. Tavanul era tapetat cu catifea. Magazinul era intr-un fost teatru. Intre statiile de metrou Marcadet Poissonniers-> Chateau Rouge vei gasi piete cu legume, fructe, zarzavat si carne.

Aproape de Barbes Rochechouart vei fi intrebat daca vrei tigari Malboro, vei simti mirosul castanelor prajite pe cazan si popcornul preparat pe carbuni. Si tot pe aproape e biserica Sacre Coeur, asta dupe ce vei fi urcat cateva zeci de scari. In dreapta bisericii, in inima cartierului Montmartre artistii picteaza orice, oricand, oricum. Iar portretele in creion se fac mai repede ca fotografiile.

La poalele bisericii Sacre Coeur vei gasi bulevardul Rosu, cu buticurile erotice de langa Moulin Rouge(care nu-s nici pe departe asa de kinky cum par).

Alte buticuri cu suveniruri unicat, facute de negustorii locali gasesti in apropiere de Notre Dame pe strada Rue Saint Louis en L'Ile. Preturile sunt piperate, dar macar ai garantia ca nu cumperi alte kitsch-uri facute in China.

----------------------------------------------------------------------------------

Nu poti trece prin Paris fara sa gusti:

1. Branza mucegaita
Se spune ca "cu cat branza mucegainta miroase mai rau, cu atat este mai buna". Am incercat si eu o felie de branza alba, brazadata cu pelicule fine de mucegai. Papilele tale gustative merita asa ceva.

2.Senvisurile bagheta din fata Luvrului
Senvisurile de la Paul cu unt, cascaval si sunca merita cei 5 euro.

3.Ciocolata buna la oferta
Poti gasi cu usurinta bounty, mars si alte prostii la 1-2 euro, in oferta generoasa.

4. Pudding
Puddingul cu caramel si frisca la 1 euro (4 cutii)

5. Prajiturile de la colt de strada

Pentru 2-3 euro poti cumpara o prajitura mare cu capsuni,frisca si blat pufos.

6. Berea strong la cutie
In supermarketuri gasesti bere aromata (cu tequilla) sau bere cu mult alcool (chiar si 11%)

-------------------------------------------------------------------------------------
Note de plata

1 ziar Le Figaro= 1.30 euro
1 sticla de apa 1,5l (Evian) = 1 euro
1 pahar de bere (o,25)-3,5 euro/ 1 pahar mare de bere= 5 euro
cel mai ieftin senvis poate fi cumparat pentru 2-3 euro
-mancarea cea mai ieftina poate fi gasit la supermarket, dar nici aici preturile nu scad sub 1 euro
-intrarile la muzeu variaza in jurul sumei de 10 euro
-o calatorie cu metroul costa 1.40 euro
-------------------------------------------------------------------------------------

Ce nu mi-a placut?

Intrebarea aceasta mi-a pus-o un prieten zilele trecute. I-am dat un raspuns incoerent. Nu mi-a placut cu unii francezi refuzau sa vorbeasca engleza, ca in unele zone erau prea multi turisti si ca Mc Donald's-ul era scump (6 euro 1 meniu).
Nu e insa nimic din Paris care sa nu-mi fi placut cu adevarat.

Paris II-Couchsurfing

2009-03-13T15:14:00.011+02:00

Partea frumoasa a Parisului meu abia acum incepe.

Multora ideea de couchsurfing inca li se pare o nebunie, o chestie total stupida si lipsita de sens. Cum o veni treaba asta, sa stai la un strain? Sa dormi cu el in camera? Sa imparti acelasi pranz? Hai ca-i culmea...

Pentru mine insa, e una dintre cele mai complexe si interesante experiente pe care am trait-o. N-am cuvinte prin care sa pot descrie increderea, spiritul liber si prietenia fara granite. Am ajuns acasa la Yacson putin dupa ora 18.00. Tot ce stiam despre el e ca urma sa stam la el acasa, ca are pielea neagra si ca e student la Electronica, in Paris. “Cand plecati din camera lasati cheia de la camera aici. Eu voi fi plecat la scoala”. Trecuse abia un sfert de ora si el imi dadea cheia casei lui.
Peste nicio o ora de cand ne cunoasteam, imparteam aceeasi bere intr-un bar (L’eau peine) din zona Bastiliei

Cand il privesti pe Yacson facandu-si temele, invatand sau tastand la Mac-ul lui de 2000 de euro, ai crede ca a fost dintotdeauna asa. Yacson vine din Cote D’Ivoire, o tara de pe coasta de vest a Africii. Acum e refugiat politic in Paris. Din banii pe care-i castiga din jobul part-time (1000 euro) reuseste sa trimita bani si familiei lui. Ar fi putut fi ca oricare alt emigrant venit in Paris, ar fi putut avea un job marunt si o existenta mizera, dar el a ales sa reuseasca.

In zilele urmatoare am impartit aceeasi cina, acelasi pranz si multe cutii cu pudding de caramel si frisca. Am jucat pinc-pong cu chinezi, ne-am uitat la filme dubate in franceza, ne-am uitat la fotbal. Ne-am plimbat noaptea prin Parisulul pustiu, si am incercat sa mergem in club*

*Yacson ne-a dus langa un club de pe Champs Elysees, care in ciuda locatiei avea intare libera pentru studenti pana la ora 12.30 (doar martea, Duplex). La intrarea clubului erau cozi ca-n filme. Cativa bodyguarzi faceau preselectie la intrare, doar pitipoancele intrau.

In bar
Francezii beau putina bere. Atat de putina incat o bere normala se serveste in pahar de 0,25. Iar daca ai norocul sa ajungi in zona pe timpul Orelor Fericite (majoritatea barurilor din zona au program Happy Hours de la 19-23), gasesti cocktaluri la jumatate de pret si bere la 0,50 (pinta). Pentru 5 euro primesti un cocktail generos, asta daca ajungi in barul potrivit (Hideout)

Despre Bastilia

Campusul in care statea Yacson era stituat in apropiere de Gare de Lyon si de Bastilia. Place de la Bastille* este locul unei foste inchisori terifiante din secolul al XvI-lea, ale carei ziduri atingeau in unele zone chiar si 11 m grozime. In ciuda zidurilor aparent de nedaramat, Bastillia a cazut la 14 iulie 1789, sub atacul violent al populatiei. Ludovic al XVI-lea a intrebat “Aceasta este o revolta?” si i s-a raspuns “Nu, sire, o revolutie”. Pe locul fostei inchisori troneaza acum Colonne de Juillet (1840). In 1989 a fost inaugurata Opera de Paris Bastille, un monument din beton si sticla ce marcheaza coltul ultramodern al Parisului (*op.cit. Franta ghid complet-ed.aquila)

Paris I

2009-03-12T14:09:00.017+02:00

Impresia lasata de Paris acum 5 ani era una frumoasa, superficiala si lipsita de detalii. Acum 5 ani, am fost un turist la Paris. Am bifat frumos, usor si rapid toate obiectivele turistice. Am plecat acasa cu un teanc de pliante, multe poze si putine amintiri deosebite. Acum a fost altfel...Am vrut sa cunosc Parisul.

Cu doua bilete ieftine de avion, cativa bani imprumutati, o promisiune ciudata de cazare si un rucsac in spate, am ajuns pe Champs Elysees.

Place de la Concorde
Cu o harta buna in mana si o pereche de papuci confortabili te poti descurca lejer in Paris. Plimbandu-te pe Champs Elysees, ajungi in Piata Concorde. Aici e faimosul Obelisc unde a fost ghilotinat regele Frantei Ludovic al XVI-lea. Se spune ca in timp ce se urca pe esafod si tobele rasunau, el stiga "Je suis perdu". Capul lui retezat a fost apoi ridicat in sus, spre a fi vazut de multime.

Luvru
Dupa ce strabati piata micuta, ajungi in gradinile Tuileries. Te poti odihni pe un sezlong langa o fantana arteziana privind porumbeii si pescarusii, sau poti hrani vrabiute. Cu forte proaspete, te poti incumeta sa vizitezi muzeul Luvru.
Bijuteria din fata muzeului, piramida ce faciliteaza intrarile in muzeu, a fost inaugurata in 1989 si a fost proiectata de americanul I.M. Pei. Palatul Luvru a fost resedinta regelui pana in 1793, cand a fost transformat in cel mai mare muzeu. Una dintre atractii este aripa renovata Richelieu, cu cele doua sali de sculptura inundate in lumina. Sunt cozi in fata taboului Mona Lisa,Victoria inaripata si Venus din Milo ( muzeul este deschis miercuri-luni, taxa de intrare e 9 euro)

Pont Neuf
Revenind pe malul Senei, la capatul estic al Cite, se afla Pont Neuf (Podul Nou), care este, in ciuda numelui sau, cel mai vechi pod existent din Paris. A fost primul pod construit in intregime din piatra, cel mai lat si singurul dotat cu scari ascendente pentru turisti. Pe partile laterale se pot observa cele 900 de fete sculpate pe partile laterale ale podului.

D'Orsay

De pe pod e foarte usor sa ajungi la muzeul d'Orsay, unde poti admira lucrarile impresionistilor Van Gogh,Monet, Manet, Renoir, Van Gogh si Cezanne. Muzeul e interesant si pentru faptul ca e amenajat intr-o fosta gara.

Notre Dame

Notre Dame se afla pe cea mai veche portiune a Parisului (orasul a fost construit pe Ile de Cite, o insula ce simbolizeaza leaganul primitiv al orasului. Bineinteles, Notre Dame e unul dintre cele mai vechi monumente de pe insula. Biserica a fost construita in secolul al XII-lea si al XIII-lea. Oricine poate urca in turnuri (taxa de intrare) pentru a vedea clopotul de alama de 16 tone pe care il tragea cocosatul Quasimodo din romanul lui Victor Hugo (Notre Dame de Paris). Tot aici Napoleon s-a autoincoronat (dupa ce Papa refuzase sa oficializeze slujba).

Turnul Eiffel
Simbolul Parisului, turnul se zareste aproape de peste tot. Ciudat in timpul zilei, dar deosebit noaptea, Turnul Eiffel inca strange cozi de turisti la poalele lui. Eu iti recomand sa mergi seara, privelistea e minunata si sunt mai putini turisti. Oricum, poti vedea Parisul ziua de pe colinele bisericii Sacre Coeur. Nivelul trei al Turnului e deschis pana la ora 20, primul si al doilea nivel pana la ora 23. Taxa de intrare e 12 euro/persoana.

La Paris

2009-03-09T20:02:00.004+02:00

La Paris e vreme frumoasa. Din cand in cand, ploua cu soare. In 5 ani s-au schimbat multe. Despre toate acestea in curand.

Snowboardul între dragoste şi dependenţă

2009-03-01T17:50:00.010+02:00

Snowboard-ul da dependenta. O spun eu şi au spus-o mulţi altii înaintea mea.
"Datul cu placa" e un sport sezonier, scump, şi dureros.

Când îţi pui placa aia ciudată pentru prima dată în picioare vei încurca punctele cardinale, iar gravitaţia îţi va juca feste. E esenţial să-ţi ţii echilibrul. E foarte confortabil să cazi în fund (în genunchi doare mai tare şi e mai dificil să te ridici). Echilibrul ţi-l vei menţine din călcâie (profesioniştii numesc stilul Frunză, noi îl numim Pană). Şi uşor, uşor o porneşti la vale...în stanga, şi in dreapta pârtiei, pâna te obişnuieşti cu viteza. Restul lecţiilor necesită multe excursii la munte, pe oricare pârtie vrei tu. Durerea vine la pachet a doua zi. Vei avea genuchii vineţi, dureri la încheieturile mâinilor, şi o îngrozitoare febră musculară (din bărbie până-n vârful picioarelor).

Teoria

Profesorii de snowboard sunt scumpi (cică merită banii). Eu am învăţat să le fur secretele. Dar teoria e mereu uşoară. Trebuie să încerci să mergi cu placa şerpuit de-a lungul sau de-a latul pârtiei, să schimbi direcţia din mişcările corpului şi foarte uşor cu picioarul din spate. A...şi trebuie să te hotărăşti cu care picior mergi în faţa (atunci când poţi face asta mai mult de 5 m). Eu mă amăgesc că sunt excepţională şi pot "merge" foarte uşor cu ambele picioare.

Costuri

Un echipament complet de snowboard (boots, placa, legaturi) costă 40 de lei Urcările cu telescaunul-cea mai avantajoasă ofertă din Predeal- 60 lei= 5 urcari Am găsit aici nişte tutoriale interesante despre cum iti reglezi legaturile , cum iti alegi boots-ii si despre ingrijirea placii acasa.

Scoala vs. job

2009-02-26T21:28:00.005+02:00

Scoala mea e precum o dragoste amara, uitata si netraita. Acum, ma trage ca un elastic inapoi.

Cand eram in primul an de facultate ma gandeam ca scoala e o prostie, ca nu invat nimic, ca profi sunt "fumati" iar materiile predate sunt "expirate". Apoi, m-am angajat...si-am urcat intr-un carusel ciudat "N-ai invatat asta la scoala? Pe voi ce va invata la scoala aia? Nu stii ce e ala vox? Nu stii ce-i ala VO sau care sunt incadraturile?" Ei bine, nu,nu stiam nimic din toate acestea si multe alte lucruri. Am incercat sa invat lucruri, sa citesc carti, sa invat manuale de televiziune. N-a functionat. In 6 luni am invatat primul capitol din Gramatica Televiziunii si am citit 3 romane beletristice. Nimic special.Nimic neobisnuit. N-aveam timp de lectura, de invat sau de aprofundat notiuni prinse din zbor.

Acum stau din nou in banca mea. Cineva imi tine tot timpul un loc ocupat. Unii colegi nu-mi dau cursuri, iar pe unii profi ii stiu din alte contexte. Dar toate acestea nu mai conteaza cand eu primesc informatii pe gratis. Informatii gratuite despre lucruri care costa.

La mall...

2009-02-19T12:03:00.003+02:00

Urasc sa merg la mall, nu-mi plac vanzatoarele, caldura aia ce te face sa lesini, si nici uniformele din vitrine. Astazi insa a fost o exceptie.

Vanzatoarele
In general le apreciez bunavointa si amabilitatea. Cred insa ca formulele simple de genul “Buna seara/ Multumim/La revedere”sunt mai mult decat suficiente. In liceu imi cumparam bijuterii de la Meli Melo. Acum, inca mai sper sa gasesc comori.
“Buna seara! Bine ati venit la Meli Melo. Va putem ajuta cu ceva? Va intereseaza ceva anume?” Intrebarile astea au venit ca o ploaie. Magazinul avea 2 m pe 2, ingramadit si plin de clienti, si fiecaruia i se adresau aceleasi intrebari. Le-am auzit pe toate repetate de 5 ori. Am stat 3 minute in magazin. Iar la plecare : “La revedere.Pe curand. Mai poftiti la Meli Melo”.

Familiile
La mall oamenii se comporta ciudat. Vor sa para cine nu sunt, merg ciudat (mai ales fetele) si arunca banii pe prostii doar pentru a cumpara ceva. Intr-un magazin multe femei ce se imbulzeau la rafturile cu bluze la 10 lei. Si nu erau singurele...
In spatele meu, un copil se impiedica de papucul meu (mi-a atins usor calcaiul) si cade. Mama se repede sa-l ridice si tatal se holbeaza la mine nedumerit de parca eu i-as fi trasnit copilul. Eu ridic din umeri “S-a impiedicat de papucul meu”...

Cabinele de proba
Nu-mi place sa probez haine. Cand plec de acasa nu ma gandesc si la momentul in care voi fi in cabina de proba. De cele mai multe ori am 100 de haine pe mine si innebunesc sa le dau jos si sa le pun pe mine iar si iar. Mai mult, de obicei, am incaltari imposibile si dureaza mult sa scap de ele. Apoi, perdelele alea prin care te poate vedea tot magazinul si lipsa cuierelor in care sa-ti pui hainele de care te schimbi, toate astea ma tin departe de cabinele de proba. Probez doar pentru a ma convinge ca ceva nu-mi vine bine. In general cumpar fara sa probez. Astazi dupa 2 ore de asteptat pe langa cabine de proba, mi-am pierdut orice urma de rabdare si am plecat acasa fara nimic.

O coborare in infern

2009-02-17T21:28:00.001+02:00

Cartea asta m-a chinuit mult. Mi-a pus rabdarea la incercare. M-a dezamagit, mi-a starnit curiozitatea, si intr-un final m-a uimit. Mi-a trebui vreo luna si ceva sa termin cartea, cateva zeci de calatorii cu metroul, doua drumuri cu masina si o zi libera.
Dupa Povestiri Africane, credeam ca Doris Lessing e o garantie pentru capodopere. Dupa primele 100 de pagini, mi-am pierdut rabdarea. Personajul nebun era prea nebun, gandurile lui prea complicate, simbolurile, trimiterile mitologice prea greu de priceput intre doua mijloace de transport. Finalul e interesant, personajul redevine un om normal.
Dincolo de mine insa, cartea e halucinanta. Doris Lessing face un experiment pe care-l explica in finalul cartii, o incursiune in mintea unui nebun si sparge granitele definitiei de real-ireal.

“…timpul trece repede. Asta este cauza nelinistii in cazul foarte multor oameni. Ei stiu ca au de facut ceva si ca ar trebui sa faca altceva, nu numai sa traiasca de azi pe maine, vopsindu-si chipurile si impodobindu-si pesterile si jucandu-le renghiuri rivalilor lor. Nu. Trebuie sa faca altceva inainte de a muri- si, ca urmare, spitalele de boli mintale sunt pline, iar farmacistii prospera”.

Iata un scurt rezumat:

" Cartea poate fi divizată în două secvenţe distincte. Cea dintâi se articulează pe intenţia explorării adâncimilor sufletului omenesc. A doua reprezintă un amplu dialog cultural, care aşază romanul în poziţie de confruntare cu câteva mituri şi cărţi fundamentale ale omenirii. Pretextul epic este cât se poate de simplu: un individ în vârstă, Charles Watkins, zace inconştient pe malul Tamisei, incapabil să-şi amintească vreun amănunt privitor la sine ori la cei din jurul său. Ajuns la spital, el trece printr-un adevărat calvar, intrând în purgatoriul unei complicate încercări de recuperare clinică." (Cartea saptamanii la EVZ )

Metehne de femeie

2009-02-14T21:09:00.007+02:00

Femeile când sunt supărate fac shopping, işi fac manichiura sau merg la coafor. Din prea multa
plictiseală*, o mâncărime acută in palma stânga şi nevoia de schimbare, m-am dus la coafor.
Am un fetiş cu o coafeză de vreun an, vreau neapărat să fie aceeaşi de fiecare dată. Avem un fel ciudat de a comunica noi două. Şi ea are nume de personaj de Shakespeare.
"Vreau sa mă vopsesti blondă, da nu blondă platinată. Vreau suvitze, dar nu de alea ţărăneşti late cât rigla" raspunsul ei "Aham". 'Vreau să mă tunzi." "Cum? Mai scurt! Aşa, scurt am înţeles...şi mai departe? Mai departe nu mai ştiu...."
Într-un final am decis eu, să mă tundă ca ea. Ea are părul lung. Eu m-am trezit cu părul tuns scurt până la urechi. Cică par mai tânără...

*Ce fac alti prieteni când sunt plictisiţi?

Liviu:...sex pe nerasuflate
......şi falusuri multicolore din plastilină

De dragoste

2009-02-14T20:40:00.006+02:00

Nu stiu daca inimile de ciocolata, pernele alea orible de plus sau toate inimile alea rosii, fac din ziua de azi o zi obisnuita, kitschoasa si usor banala, sau doar o zi potrivita pentru cadouri.
Oricum, oricat de vehement te-ai opune ideii de Valentine's day, daca iubesti n-ai cum sa ramai indiferent.

Azi mi-e bine
Privesc pe fereastra camerei mele. In coltul geamului, in stanga, inca mai sta lipit un abtibild verde , cu cateva versuri din Stanescu. Au trecut 2 ani de atunci. Intr-un alt an, am primit o inima din sarma construita din multe agrafe de hartie*
Anul acesta m-a plimbat prin tot parcul nostru mic si plin de ciori croncanitoare, mi-a soptit dulce la ureche ca a uitat de cadou, si ca ma trece in agenda, sa nu mai uite pe viitor. Intr-un final mi-a spus ca merge la vanatoare, sa-mi aduca un iepure alb. Si... s-a intors cu un cadou.

*cele mai bune cadouri nu sunt cele pe care le cumperi

Azi fac ce-mi imaginam ieri

2009-02-10T21:22:00.004+02:00

Timpul s-a oprit in loc pentru o clipa. O stare cumplita de amorteala imi cuprinde mintea. Apoi cineva da pe rewind.

Filmul se deruleaza inapoi si acele ceasornicului se misca invers. Vad oameni care-mi zambesc, oameni care tipa si ma cearta atunci cand gresesc, vad multe camere de filmat, multi oameni, multe stiri, aud multe voci, stiri, iar stiri, emisiunea, doctori, spitale, operatii, parinti, bolnavi ce ma trag de manica si-mi spun pe nerasuflate povestea lor,iar stiri....apoi cladirea mare, interviurile, perioada de proba, vacanta in Israel, ultima sesiune...

Am ajuns in prezent

Ce-as face daca as fi concediata?

2009-02-09T21:34:00.005+02:00

Mi-as lua ghiozdanul si-as pleca zambind. Mi-as saluta colegii si i-as zambi portarului.

As merge in parc ziua in amiaza mare, la ora 2 si m-as plimba pe aleeile alea lungi. As inconjura Herastraul. M-as intinde pe iarba si nu m-as grabi.

As petrece pana tarziu, as fuma tigari cu foi subtiri si m-as uita in fiecare seara la filme. As inlocui cititul in metrou, cu lectura din dormitor.

M-as trezi dupa pranz, as ramane in pat si-as termina de citit romanul ala Mi-as bea cafeaua linistita, privind in zare la Casa Poporului. M-as juca cu motanul si mi-as continua micul dejun uitandu-ma la desene animate.

M-as plictisi si m-as uita pe orarul de la scoala. As merge la cursurile de dimineata, la seminarii de dupa si la toate sedintele de bere din Jeg. As pierde vremea si m-as intoarce obosita acasa, c-a mai trecut o zi. M-as uita seara la Stirile Pro Tv...

Sambata, zi lucratoare!

2009-02-07T11:10:00.001+02:00

Te trezesti cu greu. Berile de aseara inca ti se mai invat in cap. E sambata si tu stii asta. Soarele se joaca prin asternuturile tale. Miroase a somn. Din cealalta camera se aude un sforait ritmat, ca un zumzet de musca.Toti dorm.
In bucatarie e aiurea. Ramasitele petrecerii de aseara stau intinse pe masa. Bidoanele goale zac aruncate peste tot. In ibric fierbe cafeaua. Iese prea amara. In cap inca danseaza cutiile de bere. Inca mai vezi lumea-n verde.
Te urci in lift ca-ntr-un leagan. Cobori cu viteza luminii. Stomacul tau...
Strada doarme sub soare. Autobuzele merg lent. Masinile stau nemiscate pe marginea drumului. Pe panoul din statie scrie mare "Zi nelucratoare". Incepe sa-ti placa, te duci la serviciu. Miroase a somn...

Valea cu lumina

2009-02-04T20:39:00.012+02:00

Dunele de zapada se scufunda sub placa de snowboard. Aerul miroase rece. Partia e plina de zahar.Sunt pe Valea Luminoasa.

Carti de vacanta

2009-01-05T20:50:00.011+02:00

N-am sa-ti fac rezumatul ultimelor 2 carti pe care le-am citit in 5 zile. Am sa-ti spun insa ca una dintre ele merita toata atentia.

Clopotul de Sticla, de Sylvia Plath e povestea unei tinere care primeste o bursa la o revista in NY. Se intoarce apoi in orasul natal unde, in cateva zile, isi pierde mintile. Tratamentul cu socuri electrice este doar unul din chinurile la care a fost supusa.
Incearca in nenumarate randuri sa se sinucida.

In anul publicarii romanului, Sylvia Plath se sinucide. Dupa ce a izolat camera celor 3 copiii ai sai, ea a murit intorxicata cu gaz.

Cand am terminat Tineretile lui Daniel Abagiu* am exclamat "Ce carte tampita! ". Am avut senzatia ca citesc a doua oara Romanul Adolescentului Miop, intr-o varianta mult mai proasta. Cartea e scrisa intr-un stil facil- bine citit in autobuz.
Ce aduce nou cartea e insa ideea de adolescent din perioada comunismului. Vezi astfel un tanar ce nu face rabat de la toate tentatiile/prostiile varstei, un tanar ce nu sufera de pe urma sistemului sau de pe urma statului la coada pentru o gaina. Maniera directa si sincera in care este scrisa cartea, cuvintele porcoase ingrosate cu creionul maro (cartea mea era imprumutata de la biblioteca) si un comunism dulce-acrisor, te tin captiv intre doua coperte.

*daca pronunti repede devine interesant

Ciocolata e buna pentru dureri in gat

2008-12-29T16:04:00.004+02:00

In tot autobuz sunt doar eu, soferul si inca o femeie.

"Domnisoara, vreti ciocolata...e de la D-zeu?". Nu multumesc, ii raspund mai mult decat politicoasa. "Bine, sa-i multumim lui Dumnezeu atunci...". Urmeaza apoi o discutie ciudata, un raspuns la intrebarea "Ce se intampla, doctore?".

" Sa stiti ca ciocolata este buna pentru raceala...cum sa va spun..inlatura...emoliaza gatul...sa stiti, am luat eu. E buna si lamaia cu miere, sa faceti asa o pasta, un pic acrisoara, e foarte buna". Tanara inca vorbea cand autobuzul a oprit in statie. Si-a strans repede lucrurile, cele trei genti si o plasa si a coborat gradita din autubuz, nu inainte de a saluta.

Cu placa

2008-12-14T23:44:00.004+02:00

Cand esti pe placa de snowboard esti liber, atat de liber incat iti amintesti de tine, de fiecare os pe care-l ai, de fiecare bucatica din tine. Cand aluneci te gandesti la dambul ala pe care trebuie neaparat sa-l eviti ca sa prinzi viteza. Reusesti! Apoi, te dai din ce in ce mai bine. N-ai cazut de vreo 50 de metri. si crezi ca, in sfarsit, vei reusi sa faci smecheria aia pe care ai vazut-o tu la unu'. Apoi cazi si o iei de la capat

Zapada de zahar

2008-12-08T22:22:00.004+02:00

Pasii imi aluneca prin zapada. Ar fi trebuit sa ma fi dat acum cu placa. Mi-am luat totul la mine: costumul verde de la second hand (15 lei bucata intreaga), placa fara legaturi si boots-ii pe care mi-as fi dorit sa nu-i fi inchiriat. Degeaba, la munte n-a nins!

Stau in varful muntelui, incaltata cu niste papuci cu 2 numere mai mari. E putina zapada. N-am de unde sa-mi iau avant si nici unde sa ajung. Muntele e aproape gol. Cativa pusti se dau cu punga pe o buza de munte.

Weekend-ul viitor va ninge!

Povestiri africane

2008-12-05T23:13:00.007+02:00

Am inceput acum ceva vreme un experiment (de voie, de nevoie): lectura exclusiva in mijloacele de transport. Astazi, am terminat prima carte. Acum, la final cred ca a fost nedrept sa citesc Povestiri Africane in metrou, asta pentru ca am citit cea mai buna carte din ultimul an intre 3 statii de bus.

Povestirile Africane redau o lume aparte, ciudata, parfumata si arsa de razele soarelui. Iti da senzatia ca respiri langa oamenii Continetului Negru, ca ei sunt langa tine, si ca, daca iti vei ridica ochii din carte le vei vedea degetele goale de la picioare. Cu fiecare pagina pe care o dai, simti in nari mirosul uscat de sclavie, de pamant secat de viata si de dreptate.

Comunism. Bibiloteca. Nicio carte

2008-11-26T22:43:00.004+02:00

Mergem rar la biblioteca. Citim mai putin ca-n liceu. Citim in metrou, in statia de autobuz, in picioare, inghesuiti intre 10 calatori, pe scaun (in zilele bune) cu capul sprijinit de geam. Citim oriunde si oricand, dar mergem rar la biblioteca.

08.50 (dimineata!!!!)-Complexul studentesc Leu. Ploua. Coafura nu rezista si apa-mi trece prin tenisi. Rahat in ploaie.

Ajung la biblioteca. Zambesc (functionarilor comunisti trebuie sa le zambesti, sa-i pupi in fund si sa le dai buna ziua). "Aveti permis?". Raspunsul meu: "Da (razand), doar ca am o mica problema....".

Din acel moment mi-am izbit umerii in zadar de un zid gros de nesimtire, indolenta si prostie (toate trei bine consolidate). "Nu discutam...fara permis vizat nu discutam. Acestea sunt regulile..veniti la ora 1". Inutil sa aduci argumente ce tin de lipsa de timp, de faptul ca lucrezi...ca mai ai si altceva de facut decat sa treci pe acolo sa le saluti pe ele, ca n-ai timp sa te plimbi toata ziua cu 3 carti, CA NU AI TIMP si n-ai de unde sa-l scoti. Inutil sa-i spui ca vrei sa stai doar o ora in sala de lectura si sa citesti o carte. (I-am zis)

Epilog: "Sunt buricul pamantului, si tu depinzi de mine. Da,sunt complexata. Nu mi-am baut cafeaua dimineata. Stau intre carti si n-am citit nici 10% dintre ele, dar le sterg de praf in fiecare zi. Sunt sefa peste altii mai mici...asa ca tine...si ma cred asa grozava in unele dimineti. Cand vine seful meu plec capul in pamant si imi inghit vorbele, dar maine o iau de la capat cu alt student ratacit, asa ca tine" *

Morala: N-ai permis, nu citesti!

*gandire post-comunista

Sofer de Bucuresti

2008-11-13T00:53:00.003+02:00

In mana stranga am cheile de la masina. Strang in pumn simtul meu de raspundere, maturitate si priceperea de a merge cu spatele cu masina. Bun. Primul meu drum cu masina, singura prin oras, la o ora matinala.
Masina porneste. Incep deja sa ma gandesc la locul de parcare de la destinatie.( N-am. Nu stiu. Nu pot).

10.30-Piata Universitatii// 10.45 Piata Universitatii acelasi loc

Ajung aproape de serviciu. Caut un loc de parcare. Nu gasesc. Mai caut. Ma uit mai insistent. Atat de insistent incat uit sa merg drept. Intr-o secunda "pup" oglinda altei masini ( un fleac, doar o zgarietura, inca neobservata de proprietarul masinii*). "A fost cat pe aci'". Bun..revenim la locul de parcare. Ies pe o straduta mica. Se face rosu la semafor. Oprim...(nu conteaza unde esti si ce faci..daca e rosu, opresti ).

Doamna din masina din dreapta mea se holbeaza la mine. Da se holbeaza bine. "Hm..uite-o si pe asta". In fata mea se opreste o blonda cu un BMW. Eu sunt pe contrasens ( un oooo ca-n tabloul lui Munch)

Parcarea.

Am gasit loc. Sunt pe trecerea de pietoni. Blochez toate masinile din spatele meu. Un domn se ofera sa-mi parcheze el masina. Rasuflu usurata "Da, va rog!!!!". Acesta a fost Domnul nr.1 care m-a ajutat cu parcarea.
Domnul cu nr. 2, colegul meu, a urcat masina pe trotuar ( sa nu incurce circulatia).

Intoarcerea

Eu am adus masina acasa intraga (atat eu, masina cat si cei din jurul meu)

Post Scriptum: Maine merg cu metroul. Revin la lenea de dimineata, la imbulzeala din troleu, la romanul dintre 2 statii de bus.

*stiti doar ca masina e imprumutata

David

2008-11-07T20:54:00.002+02:00

Imaginea lui David plimbandu-se pe holul spitalului inca ma bantuie. Era la fel de mic ca un copil de 6 ani, desi avea 11 ani. Zambea. Avea un bandaj mare pe gat si abia puteai intelege ce vorbeste. Isi cara voios dupa el perfuzia. Sufera de sindromul intestinului scurt. E banal sa-ti spun ca are nevoie de o operatie in America. Practic sansele sunt minime. Mi-a intins mana in semn de "noroc" si m-a condus cu privirea pana la capatul holului. El, a ramas pe un scaun, cu perfuzia langa el. Acolo era casa lui.

Pierdut coucher, ofera recompensa!

2008-11-06T22:16:00.002+02:00

In general sunt in alt film. Inutil sa detaliez. Nu tu memorie buna, nu tu organizare, nu tu bun simt cu unii oameni, nu tu nimic...

Hmm..Ieri mi-am pierdut musafirii. Doi tipi din Argentina trebuiau sa stea la mine 2 nopti. Zis si facut.... promisiune.

Stau cu masina in trafic (nu-i a mea, e imprumutata). Mi se opreste motorul pe la Cismigiu. E un trafic infernal. Stau in fundul altei masini de 15 minute. Ajung cu jumatate de ora mai tarziu. N-am gasit pe nimeni in fata la TNB. M-am invartit..m-am tot rasucit...si ..l-am abordat pe un tip care statea pe scarile din fata metroul. "Hei". S-a balbait. ( Clar, e strain) Schimb limba si-l intreb daca e din Argentina. "De ce ar trebui sa fiu din Argentina?" ( Fain, omul e destept !) "Couchsurfing....?". Zice ca da, dar ca el isi asteapta gazda si eu nu-s aceea.

Misto..am plecat acasa fara musafiri.

Chris on TV

2008-10-26T21:56:00.002+02:00

Pentru ca o imagine face cat 1000 de cuvinte, Chris a binevoit sa acorde un interviu. Iata povestea lui in imagini

Couchsurfing la final

2008-10-26T00:01:00.006+03:00

Nu-mi plac musafirii, mai ales cei nepoftiti. Chris a fost exceptia.
Mi-a dovedit multe lucruri, printre care ca :

exista aventura dincolo de viata citadina

poti sa-ti aduni tot curajul din lume, sa-l pui intr-un ghiozdan, si sa-l cari pe umerii

poti sa-ti pui toti prietenii intr-un laptop, si sa-i plimbi cu tine prin lume...

Chris a lasat in urma lui impresia ca-ti poti indeplini orice vis.

Oricum, e greu sa pui in cuvinte o astfel de experienta. E greu pentru multi sa inteleaga cum de poti dormi cu un strain in acelasi pat, cum de poti musca din acelasi mar si cum de poti bea din aceeasi bere. Eu am avut curajul sa incerc. La final, pot spune ca, Chris a venit in casa mea ca un strain si a plecat ca un prieten.

Acum Chris e in Brasov. E in drum spre Polonia. La sfarsitul lunii va fi in Berlin.

Detalii despre aventura aici

Sushi, home made

2008-10-21T21:03:00.008+03:00

Chris gateste. Face sushi si inca ceva. Pe o varfurie verde, patrata, stau aliniate bucatile de avocado, pestele somon, feliile subtiri de castravete. Intr-un alt vas zace orezul. A adus cu el alge de mare. Se plimba de colo-colo cu cateo oala in mana.

Toate ingredientele le-au cumparat din supermarket: avocado, somon (10 lei 240 de grame), sos de soia (12.04 lei), castraveti,orez. (vreo 50 de lei adunat)

Cica vanzatoarea nu vorbea engleza. Chris a primit mai mult rest decat trebuia. A incercat sa-i explice. Degeaba. Vanzatoarea nu vorbea engleza. Cred ca a fost razbunarea lui.

Zilele trecute a fost la o pizzerie de fitze din Herastrau. Chelnerii au vrut sa-l fraiereasca. Au zis ca o sa cheme politia. Chris a asteptat-o. N-au venit. L-au lasat sa plece cu conditia sa nu mai vina pe acolo. Ehh..asta e...nu toti vorbitorii de engleza arunca cu bani pe terase de 2 lei.

Un olandez la Bucuresti

2008-10-19T13:54:00.004+03:00

Chris are o viata independenta la Bucuresti. Vine cand vrea acasa. Ieri s-a intalnit cu alti prieteni si-a colindat cateva cluburi. A venit acasa spre dimineata si a sunat la interfon. Exact cum faceam eu cand stateam cu parintii.

Ieri dimineata (pe la 16:30) s-a dus sa cumpere paine. Eu pregatisem micul dejun. El a venit cu iaurt, suc, paine si cascaval.

E greu sa intelegi de ce-ai vrea sa gazduiesti un om strain in casa ta? Cineva mi-a zis ca toata chestia asta ii suna "emo", si ca oricum, tine de educatie sa mergi la hotel.

Hmm, ce-ai prefera, sa iei micul dejun intr-o sala de restaurant, sau in casa unor francezi/ germani/olandezi? Cum e oare mai bine, sa fii turist de turma sa vizitezi si tu ce-a vizitat Gheorghe, sa te uiti si tu la poza din ghid si apoi la obiectivul din fata ta, sa faci 3 fotografii si sa te cari acasa, c-ai vazut Parisul?

Astazi, Chris face sushi.

Couchsurfing II

2008-10-18T17:51:00.003+03:00

Chris traieste in Amsterdam. A crescut in America. A avut o casa pe care a vandut-o ca sa-si cumpere o barca ( un mic iaht) pe care-l tine pe Coasta de Est a Americii. Acum sta la mine pentru o saptamana, pentru ca eu am o canapea disponibila.

Discutii

2008-10-14T21:36:00.005+03:00

In Bar

Ziua 1.
Eu:" Nu va suparati, aveti un servetel ?"
Barmanul: "Se spune hartie igienica...Da, va aduc"

Ziua 2
"Eu: Doua beri
Barmanul: Blonde?
Eu: Aveti si altfel?
Barmaul: Nu, dar suna bine..."

In metrou:

Se ia una bucata pitzipoanca si i se pune un telefon in mana. I se da impresia ca lumea se uita la ea si don'soara incepe sa "vorbeste" tare, cat s-o auda tot metroul.

Discutia 1.

"Buna Pisi..auzi...fa-mi si mie o favoare...Ia-mi, te rog, 5 timbre...da, de alea de 1 leu. Imi trebuie pentru actele mele de casatorie" Ce-am inteles : ca Pitzi se marita

Discutia 2.

"Buna fata...Asa si diseara mergem de la 8 la 9 la arte martiale..Da, da,deci de la 8 arte martiale. Si tre sa fiu desculta? In soseste? Trebuie sa ma imbrac cu ceva special?" Pitzi face sport..nu stie ea de care, dar face.

Discutia 3.

"Buna....Pisi. Auzi, aveau tu colierul ala cu pietre SWAROWSKi. Da, il vreau pe ala cu piatre albastre. Da, pastreaza-mi si unu set cu cercei si colier..si ce mai ai asa finutz"- Pitzi vrea bijuterii

* Replicile sunt cu mult mai savuroase decat le pot eu reda

La coada la KFC

2008-10-10T19:59:00.003+03:00

Stau la rand sa-mi cumpar aripioare picante (multi dintre voi stiu ca eu nu mananc nimic de la KFC). E cald de mori...pute a condimente si a pui. In fata mea o doamnisoara comanda pentru tot neamul: 7 sucuri, sosuri, cartofi prajiti si aripile tuturor pasarilor.
Caserita are obrajii rosii si parul cretz indesat sub sapca neagra. E vanzatoarea tipica pentru un astfel de fast-food: c-un pic de burtica si niste sunci prin punctele esentiale. Prin crapatura dintre doi nastruri se vede sutienul alb si-o parte din sanul lasat. E dizgratioasa.

Inca e cald de mori.

Oamenii flamanzi tipa la mine ca m-am bagat in fata. Nici nu incerc sa le explic ca o sa cumpar mancare ca sa ma uit la ea.